Cele pritocite la cel de-al șaptelea summit al Organizației de Cooperare de la Shanghai pun într-o lumină nu prea favorabilă intereselor energetice ale UE recenta tranzacție dintre Dinu Patriciu și sultanul Kazahstanului. Atît Vladimir Putin, cît și Nursultan Nazarbaev (sultanul KazMunaiGaz) au lansat ideea creării unui club energetic al OCS, din care să facă parte Rusia, China, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan și Uzbekistan. Și, aș adăuga, prin geniala vînzare a 75% din Rompetrol către statul kazah, propunerea atrage în complicata rețea de interese din regiune și România. Voința lui Dinu Patriciu atrage România în jocuri energetice din afara sferei de interes a UE și a NATO.
Ideea clubului energetic a fost lansată de către Vladimir Putin după ce China și Kazahstanul au convenit asupra construirii unui oleoduct între cele două țări fapt catalogat de către comentatori drept o lovitură adusă poziției de monopol a Rusiei în tranzitul de hidrocarburi din Asia centrală. Dar cum toate conductele kazahe trec prin Rusia, Nazarbaev s-a grăbit să întărească poziția liderului de la Kremlin, susținînd-o.
Să fie lucrurile mai clare: Kazahstanul este total dependent de tranzitul petrolului prin Rusia fapt întărit și de Janusz Bugajski, directorul programului Europa Centrală și de Est la Foreign Service Institute, într-un interviu acordat unui cotidian central. Deci, nu este de mirare că UE privește cu suspiciune această tranzacție și că s-ar putea să-i pună o talpă prin Comisia Europeană pe piața energetică a UE.
Dar, vorba lui Talpeș: Este o lovitură cap-coadă a lui Patriciu dată statului. Aș sublinia eu: dată chiar cu ajutorul statului. Iar lovitura vine de prin anul 1998, cînd Rompetrol era o firmă profitabilă ce avea de încasat un sac de bani din contracte mai vechi.
La vremea aceea, Patriciu era (pe lîngă senator PNL aflat la putere și cu un bun amic, viitor prim-ministru, la șefia Industriilor) asociat cu Sorin Marin în firma SG International. Cu sprijinul lui Alexandru Popescu și Nicolae Stoica, pe atunci membri în conducerea Rompetrol, SGI a cumpărat masiv acțiuni la această companie (august 1998). Genialul Patriciu nu avea dreptul legal să facă investiția, deoarece SGI avea mari datorii către stat. Dar cum legea este produsul unei justiții private, la sfîrșitul lunii septembrie, SGI deținea 18% din acțiunile Rompetrol, fără ca asupra acestui minor aspect să fi fost anunțat CNVM la depășirea pragului de 5%. În luna octombrie 1998, prin funcționarii Rompetrol, SGI a cumpărat încă 11% din acțiuni aflate atunci în posesia lui Sorin Ovidiu Vîntu (care le achiziționase de la PAS asociația salariaților). Fără sprijinul lui Vîntu, Patriciu nu ar fi reușit să pună mîna pe Rompetrol.
Pasul următor a fost tot un abuz făcut sub protecția funcției de parlamentar: deși nu era acționar majoritar, Patriciu a schimbat componența Consiliului de Administrație, înscăunîndu-se președinte al acestuia.
După care i-a fost ușor să fie genial. La schimb, vigilentul stat român devine lipsit de autonomie energetică.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!