S-a schimbat sezonul. Seceta și canicula au trecut ca și cînd nu ar fi fost. Dacă scumpirile de toamnă au drept cauză o secetă care - spun, la modul istericoidal, reporterii unor posturi comerciale de televiziune - o bate la fundul gol pe a din 46, cînd cu foametea, scumpirile sezonului de iarnă-primăvară vor avea o altă cauză: inundațiile. Explicația este limpede și la îndemîna oricui: după o primăvară și o vară în care nu a căzut strop de ploaie, pămîntul crăpat de sete, sfărîmat și deșertificat urla după o picătură de apă. Picătura a venit, dar multiplicată. Și pămîntul avid de apă (după cum spuneau reporterașii și marii specialiști guvernamentali) nu a mai putut să o înghită. De aici inundațiile. Și asta tocmai acum cînd încă mai era de strîns recoltă de pe cîmp, la cartofi, la sfeclă de zahăr, ba chiar și la porumb. Asta pe de o parte. Pentru că, pe de altă parte, afurisitele astea de inundații au dat totul peste cap taman cînd să înceapă și arăturile adînci de toamnă. Or, fără arături de toamnă ioc însămînțări de primăvară. Și, pe cale de consecință - recoltă inexistentă, penurie de cereale, legume, fructe. Și prețuri, bineînțeles, mai mari. Scumpirea din sezonul iarnă-primăvară nu mai este cauzată de secetă, ci de inversul ei. Adică de surplusul de apă.
În mod ciudat însă, de plîns de secetă și inundații nu se plîng neapărat producătorii agricoli, deși ei sînt cei care pierd. Se plîng negustorii. Adică taman cei care, indiferent de situație, cîștigă. Pentru că realitatea prețurilor nu în piețele Brașovului o veți cunoaște, ci la producător acasă. Pe tarlaua țăranului. Diferența de preț între aici și acolo este, adeseori, de peste 50%. De multe ori chiar se dublează. Țăranul se alege cu munca și cu pierderile. Comercianții (pe timpuri li se spunea speculanți și erau trimiși la muncă) cu cîștigurile. Iar cumpărătorii cu buzele umflate și buzunarele golite. Desigur, situația ar putea fi nu neapărat curmată, cît măcar domolită. Dar cum să o faci cînd interesele sînt cît Everestul, fie că e vorba de micul politician local, care a pus stăpînire, prin interpușii săi, pe cîteva tarabe în piață sau de marele politician dîmbovițean care stă în radă cu vaporul plin de roșii, sau pui, sau cartofi...?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!