Dan a murit foarte tînăr și foarte pe neașteptate. A murit în somn, trecînd dincolo cu discreția care îi era atît de dragă. Presa brașoveană și brașovenii pierd un om de calitate, inteligent, tolerant și bun. Dan a fost rănit în Revoluție dar nu l-am văzut pe nicăieri cu trîmbița cerînd drepturi. A pus umărul la nașterea celei mai frumoase reviste și a celei mai frumoase echipe pe care a avut-o jurnalismul brașovean, echipă care a editat săptămînalul Replica. De acolo, din mantaua Replicii, s-au născut majoritatea numelor tari care au făcut praf tradiția comunistă a presei locale.
Și acolo, ca în foarte multe alte ocazii, Dan și-a asumat cea mai ingrată poziție, aceea de a păstra și de a exprima echilibru.
Deși era un om neliniștit, a încercat să difuzeze calmul în jurul lui. Avea umor, avea un farmec al siguranței celui căruia nu-i plăcea deloc să se grăbească. Cred că ritmurile nebune din ultmii ani nu i se potriveanu. Dan era un om căruia îi plăcea viața, care-și savura țigările cu nesaț. Privea prin fumul lor cu un soi de melancolie care parcă interoga, cu calm și cu blîndețe, sensurile lumii. Din păcate, încă unul bun a plecat, prea repede, dintre noi.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!