
Nu știu dacã a mai remarcat și altcineva, dar astãzi parcã erau mai multe mãști pe fețele oamenilor. Și pe stradã, ba chiar și-n piațã. Și mult mai puțini parcã își ascundeau doar gușa cu ele sau o țineau spânzuratã de o ureche. Nu știu care-i motivul, dar nu-i rãu, zic eu. Sã înceapã oare sã reintre frica în oasele oamenilor responsabili vãzând creșterea cifrelor alarmante zilnice de infecții și decese? A contribuit oare revenirea cu un mesaj uman a președintelui Johannis, care nu s-a mai rãzboit cu pesedeul și nici nu și-a mai lãudat guvernul și ne-a cerut sã nu lãsãm garda jos? Nu cred cã poate cuantifica cineva toate acestea. Poate fiecare dintre ele a contribuit un pic. Poate chiar apelul la parlamentarii noștri, rugați sã adopte rapid soluții solide.
Nu știu pe unde a bântuit domnul președinte, de aparițiile cãruia, zilnice, pe perioada crizei, mã cam sãturasem, dar nu-i exclus ca absența sa sã fi indus ideea, în capul multora, cã nu mai este stare de urgențã și totul este ok și nu are sens sã ne agitãm. Lucru pe care l-au fãcut suficient de mulți, mai preocupați în acest moment de terase și concedii, decât de protejat.
Cert este cã a reapãrut la țanc. Ca un veritabil președinte de care este nevoie în aceste momente.
Oamenii au nevoie de repere într-o lume atât de bulversatã, cum este cea în care trãim. Au nevoie sã audã previziuni, avertizãri poate chiar sugestii, sfaturi sau soluții. Când totul devine un amestec de toate: pasat responsabilitatea, acuzații, incoerențe, ezitãri, omul simplu ajunge sã priveascã nãuc și sã nu mai priceapã nimic. E unul din motivele pentru care m-am reapucat de scris când a început nebunia. Nu pentru cã m-aș considera vreun vizionar, dar cred cã, pe fondul dezinformãrii uriașe cu care suntem bombardați zi de zi, mai ales în mediul online, este nevoie și de voci echilibrate care sã prezinte puncte de vedere sau opinii consistente, pe lângã informații cât mai brute și mai obiective, care sã ajungã, pentru cei care doresc, reper. Eu asta încerc, cel puțin. Sper sã și reușesc.