
Viața m-a învãțat sã fiu reticent când aud prea multe promisiuni deodatã. Este poate motivul pentru care privesc cu scepticism ambițiosul proiect de relansare a Guvernului. M-am lãmurit cu modul în care au gândit schema de ajutorare a firmelor prin IMM Invest sau cum au pus în practicã amânarea ratelor la bãnci. Pânã în prezent, dupã atâtea luni de crizã sanitarã și economicã, singura mãsurã care a funcționat, și aceea cu sincope, a fost cea a șomajului tehnic. Deși la televizor s-au lãudat cu nenumãrate. Am scris încã de la începutul pandemiei cã sunt necesare mãsuri concrete de sprijinire a angajatorilor care doresc sã-și continue activitatea și sã-și pãstreze angajații. De sprijinire a acestor angajați, mãcar cu plata taxelor, pe perioada de crizã, cum au fãcut alte țãri. În van. Nu s-a întâmplat nimic. Mediul de afaceri privat nu a avut de ales. Ca sã nu moarã, a concediat sau a redus norme. Lucru care nu s-a întâmplat la stat, unde nici mãcar șomaj tehnic nu s-a impus, nici mãcar celor care n-aveau vreo treabã în acea perioadã. Nemaivorbind de faptul cã schema de personal este supraponderalã și extrem de costisitoare și ineficientã. Nu s-a tãiat un leu de la ei. Voturile acestor angajați sunt mult prea importante pentru actualii guvernanți.
S-a preferat plata integralã a salariilor lor în condițiile în care era evident cã nu au motive sã le primeascã, iar guvernanții se plângeau de lipsa banilor.
E evident cã salvarea va veni de la miliardele de euro bani europeni. E evident cã este nevoie de investiții majore în infrastructurã, școli și spitale. Ce n-am aflat ieri este cum o vor face. Suntem campioni la neaccesare de fonduri europene. Suntem campionii lumii, cred, la birocrație și la complicat dosarele și procedurile de accesare fonduri. Fãrã o simplificare a acestora și adoptarea unor mãsuri simple și ferme de implementare, totul rãmâne o mare poveste. Nu știu dacã ei realizeazã, dar poveștile nu mai prind. Fãrã mãsuri și efecte concrete, care sã salveze sute de mii de oameni de la șomaj și de la foame, totul va dispãrea ca un balon de sãpun, iar oratorii de ieri vor ajunge sã se ascundã, ca sã nu dea în ei oamenii cu roșii. Sau cu pietre. Eu așa cred.