
Vin luni interesante. Vom asista iar, ca de fiecare datã, la zeci sau poate sute de promisiuni. Firesc cumva, dat fiind faptul cã urmeazã alegeri. Personal, ca un cetãțean interesat, le voi analiza pe fiecare, atent. Pe cele reîncãlzite și nerezolvate, deși au avut pârghiile necesare ca aleși, n-am sã le mai cred. Cumva firesc. Doar dacã beneficiarii voturilor de la alegerile trecute îmi vor explica detaliat, cât sã înțeleg, de ce nu a fost posibil sã fie îndeplinite. Doar au promis.
Pânã la urmã, e riscul lor dacã revin cu aceleași promisiuni. Și vina noastrã, dacã încã le mai credem. Scriam cu ani în urmã cã mi-aș dori alegeri anuale. Astfel încât aleșii și candidații sã facã lucruri. Patru ani e cam mult. Dupã alegeri e relaxare totalã, apoi se fac lucrurile cele mai neplãcute, care trebuie uitate, și abia cu 6 luni înainte de alegeri se tureazã motoarele. Se întâmplã lucruri în fiecare zi. Se deschid șantiere, se frezeazã. Se toarnã betoane. E o activitate de te întrebi ce se întâmplã. Simplu: vin alegerile și aleșii mai vor o turã! Personal, cred cã existã chiar un calendar pe zile al candidaților responsabili. Cu ce ieșim azi? Unde chemãm presa? Azi ce vom face? Sau așa era pânã nu de mult. Chiar și în acest domeniu lucrurile au evoluat.
Sunt monitorizați contracandidații și orice idee de program propusã e numai bunã de implementat. Mai ales când ești la butoane și poți sã o și faci. Nu-i rãu. E chiar bine, cu câteva condiții. Dacã se preiau respectivele idei ar trebui, sã fie și puse în practicã, nu doar mimate. Așa am avea de câștigat toți. Inițierea doar a unui proiect de hotãrâre nu înseamnã nimic, dacã nu este pus în aplicare. Nemaivorbind de faptul cã eleganța ne-ar obliga sã dãm credit inițiatorului proiectului și sã-l menționãm. Așa ar fi corect într-o lume civilizatã și normalã. Cum mai avem de așteptat un pic pânã atunci, m-aș mulțumi sã se întâmple. Fapte, nu povești! E timpul sã facem! S-a povestit destul!