
De vreo douã sãptãmâni nu mai auzi altceva decât subiecte precum deschiderea teraselor sau dezinfectarea șezlongurilor la mare și regulile care se vor implementa. Parcã am fi trecut printr-o perioadã de ani de prohibiție și tot ceea ce-și dorea la aceastã orã fiecare român, ieșit din izolare, era nãvãlitul de la prima orã la o terasã. Cã vremea, din pãcate, n-a ținut cu bieții cârciumari, nãruindu-le toate speranțele de vânzãri record dupã aceastã perioadã de secetã, este o altã problemã. Problemele lor reale sunt altele. Puțini sunt cei care administreazã terase suficient de mari, astfel încât numãrul clienților care pot fi așezați pe scaune, respectând distanțele impuse, sã fie rentabil, din punct de vedere al încasãrilor. Cred cã cei cu terase mici vor socoti dupã primele zile și vor decide dacã și cât personal își mai pãstreazã și dacã funcționarea terasei le aduce un profit sau nu. Pe lângã metri necesari între mese și persoane, dezinfectanți la intrare, toaletã și dezinfectarea dupã fiecare client, marea problemã care pare sã fie este notarea într-un registru special a numelui clientului, ora venirii, ba chiar și numãrul de telefon. Nu știu cât de cooperanți vor fi cei care vor fi chestionați despre aceste date, cum nu știu cum se împacã ele cu regulile de protecție a datelor personale - celebrul GDPR. Înțeleg rostul lor pentru o posibilã anchetã epidemiologicã în cazul apariției vreunei infectãri la vreun client care a trecut pe acolo, dar nu știu, zãu, cine va putea compila aceste date din registre, astfel încât ele sã fie și utilizabile. Un alt termen nãucitor mi se pare cel de „triaj observațional” al clienților, chelnerii având probabil misiunea depistãrii clienților cu posibile probleme respiratorii, lucru care nu le va permite accesul mușteriilor nici mãcar pe terasã. Cum mãsurile ce se iau sunt pentru limitarea, pe cât posibil, a interacțiunii fizice între consumatorii de pe terasã, nu-i exclus ca unii dintre ei, oricât ar fi de însetați, în așteptarea vremurilor mai bune, sã-și bea în continuare berea pe propriile balcoane, visând la vremurile când mergeau cu bãieții la terasã.