
Ce-ar fi dacã într-o zi nu ne-am mai trezi într-un oraș gri, ci-n unul verde? Sã privim mirați în jurul nostru și sã ne întrebãm cum am putut trãi altfel pânã acum. Un oraș cu perdele de copaci pe marginea drumurilor principale. Un oraș cu iarbã peste tot, pe unde se poate, și cu cât mai puține betoane. Un oraș în care copacii tãiați dintre blocuri pentru a amenaja parcãrile necesare ar fi înlocuiți cu ajutorul fiecãruia dintre noi. Un oraș cu parcuri noi, suficient de mari ca bunicii și copiii sã nu stea, în aceste timpuri, înghesuiți. Un oraș în care pãdurile din jur nu se taie, ci doar se curãțã de uscãciuni. Un oraș în care mașinile din afarã parcheazã la intrare, în mari parcãri ieftine de tip Park and Ride, iar turiștii iau spre centru autobuzul suficient de ieftin, hibrid și, poate într-un viitor, doar electric. Sunã bine, nu? Și dacã Centrul vechi ar deveni între timp doar un mare pietonal, iar mașinile l-ar putea ocoli? Un mare mall medieval în aer liber cu terase, magazine, muzee, expoziții, concerte-n aer liber. Un mall cu clãdiri cu fațade reparate, cu clãdiri nesluțite prin mansardãri greu de înțeles.
Și bicicletele... sute, poate mii, circulând frenetic pe pistele amenajate pe toate arterele principale, piste cu protecții nu doar dungi trasate.
Cum ar fi?
Piste aparent interminabile, trasate în stea spre toate localitãțile din zona metropolitanã. Cum ar fi ca turiștii ajunși în gara modernizatã Brașov sã poatã închiria o bicicletã cu care sã poatã ajunge pe o pistã sigurã pânã la castelul lui Dracula, la Bran?
Grãdini suspendate, blocuri acoperite de vegetație par sã facã visul extrem, dacã-n alte țãri nu ar fi un lucru extrem de normal.
Cred cã pentru a ști cum ar fi trebuie doar sã ne dorim foarte tare aceste lucruri și sã facem ca ele sã se întâmple. În primul rând, depinde de fiecare dintre noi. Pentru început, trebuie sã învãțãm sã le cerem ferm.
Și sigur nu suntem singuri. Sunt destui care gândesc ca noi. Alții vor înțelege importanța acestor lucruri pentru noi. Probabil o sã ne și promitã cã o sã le facã. Ca sã ne și convingã cã va fi așa, mai trebuie sã ne rãspundem la câteva întrebãri: Vor cu adevãrat sã le facã? Le vor face? Cum și, mai ales, când? Asta dacã vrem sã nu mai fie nevoie sã ne întrebãm: Ce-ar fi?