
„Corupția poate fi învinsã! Nu abandonați!”, spunea, chiar dacã pãrea învinsã, la plecarea din funcție, Codruța Kovesi. „Nu abandonați!” A fost mesajul ei și ieri, completat de speranța cã aceastã decizie va da curaj magistraților români. Cei doi ani de umilințe și hãrțuiri care au urmat demiterii sale, procesele aberante intentate, câștigate în final, au întãrit-o în loc sã o facã sã cedeze, spre disperarea inamicilor sãi. Poate chiar au ajutat-o sã se concentreze pe efortul de a deveni prim-procuror european. Victoria de ieri de la CEDO ar trebui sã aibã consecințe clare și imediate asupra celor care au generat aceastã situație rușinoasã pentru sistemul judiciar românesc. Tudorel Toader, dar și gulerații din Curtea Constituționalã, în frunte cu Valer Dorneanu, ar trebui sã demisioneze instant sau, dacã nu, îndepãrtați definitiv din orice funcție publicã, nu doar din vârful justiției. Faptul cã acum își paseazã rãspunderea unul altuia nu-i absolvã de vinã pentru ceea ce au fãcut. Practic, Tudorel Toader i-a cerut președintelui oficial sã o demitã pe Codruța Kovesi, iar Curtea l-a obligat, practic, sã o facã. Orice om concediat sau eliberat din funcție, din postul pe care-l ocupã, fie cã este vorba de o firmã sau instituție, are dreptul sã conteste în instanțã aceastã decizie.
Practic, și în rezumat, acest drept constituțional i-a fost încãlcat angajatei DNA Codruța Kovesi, iar CEDO i-a dat dreptate. Victoria Codruței de ieri ar trebui sã dea încredere celor care lucreazã în Justiție. Încredere și curaj în exercitarea profesionistã a profesiei. Pentru cã atunci când nimeni nu mai credea cã acest lucru poate fi fãcut, ea ne-a demonstrat încã o datã cã, atunci când știi cã dreptatea este de partea ta, trebuie sã lupți pânã la capãt, oricât ți-ar fi de greu. Pentru cã mai devreme sau mai târziu dreptatea va triumfa. Știu cã îndemnul sunã idealist sau poate chiar desprins din povești cu zâne și cu prinți pe cai albi. Ziua de ieri ne-a dovedit, însã, cã astfel de lucruri nu se petrec doar în basme, ci și în viața de zi cu zi, în povești extrem de reale, cum este cea a Codruței.