
A fost nevoie sã ne loveascã aceastã nenorocire ca sã aflãm cât de puþin ne trebuie ca sã trãim. Sã descoperim ce este cu adevãrat important ºi cât de mãrunte sunt lucrurile care ne þineau într-un veritabil vârtej peste zi. Lumea nu va mai fi niciodatã la fel dupã aceastã experienþã. Cei care vor supravieþui acestei încercãri, vor privi viaþa cu totul altfel ºi sper cã nu vor uita revelaþia de acum.
În urmã cu exact 30 de ani publicam primul meu articol. Revoltat de nedreptãþile ce se întâmplau în acei ani tulburi -1990.
Nu credeam sã ajung sã trãiesc vreodatã ceea ce trãim azi.
Mã numãr printre micii antreprenori care încearcã sã îºi þinã în viaþã afacerile în aceste zile crâncene. Izolarea în casã, atât de necesarã pentru împiedicarea rãspândirii virusului, conduce, firesc, la scãderea vânzãrilor de ziare la chioºcuri, anularea de trasee de livrare a abonamentelor, întrucât o parte a curierilor au o vârstã care nu le permite sã-ºi riºte sãnãtatea ºi viaþa, dispariþia anunþurilor de micã publicitate la sediu sau la agenþie. Practic, aproape toþi banii necesari supravieþuirii de zi cu zi a publicaþiilor locale au dispãrut. Din cele zece ziare locale pe care le tipãream, ºapte ºi-au suspendat, pe termen necunoscut, apariþia. Nici nu-i de mirare. Ajutorul anunþat de guvern pentru mediul economic privat este momentan doar o poveste spusã la televizor.
Sumele care se vor acorda pentru ºomajul tehnic vor veni cândva, nu se ºtie când. ªi vor fi ºi acestea impozitate, ne anunþã onor ministrul de Finanþe. ªi asta doar pentru angajaþii trimiºi acasã, în ºomaj tehnic. Nici o vorbã despre un posibil ajutor pentru cei care încearcã sã nu disparã de pe piaþã. ªtiu cã nu avem resursele americanilor sau britanicilor care investesc sume uriaºe în economie pentru a împiedica un dezastru catastrofal. Asigurarea, din partea statului, a unui salariu decent pentru fiecare angajat timp de câteva luni, dupã modelul britanic, care asigurã 800 lire fiecãrui rezident, ar fi o mãsurã mai mult decât necesarã. Dublatã, poate, cu o ajustare masivã a mult hulitelor pensii speciale printr-o impozitare progresivã. A cere certificat de la Ministerul Economiei ºi pentru firmele cãrora li s-a redus cifra de afaceri cu peste 25%, deºi se anunþase cu totul altceva, mi se pare o prevedere extrem de cinicã. Mai ales, când nici mãcar nu ai funcþionalã aplicaþia necesarã generãrii acelui certificat pe site-ul respectivului Ministerului. Bine cã nu se mai cere mãcar la acordarea ºomajului tehnic.
Nu mai vorbim de faptul cã bãncile încã nu au habar de prevederile în baza cãrora ar putea acorda linii de creditare pentru capital de lucru. Au auzit ºi ei, ca ºi noi, de la televizor ºi atât. Toate acestea se întâmplã într-o perioadã în care totul se prãbuºeºte economic, iar cei aflaþi la butoane par sã nu înþeleagã gravitatea ºi urgenþa situaþiei. Nu ºtiu câþi ºi cum vom rezista, chiar fiind proactivi. Oricum, nu vom uita ce fac acum ºi, mai ales, ce nu fac cei care ne conduc. Dumnezeu sã ne ajute pe toþi!