
Un sfert din cei care au terminat clasa a VIII-a nu au dat ieri evaluarea la românã. Practic, ei rãmîn, momentan, undeva pe dinafarã. Cei care s-au prezentat vor merge mai departe, devenind viitorii liceeni ai României. Unde? Unde-i va plasa repartizarea computerizatã ce va utiliza minunatul algoritm rezultat din înmulþirea cu trei a mediei obþinute dintre notele de la mate ºi românã, la care se va aduna media celor 4 ani de studiu, iar rezultatul va fi împãrþit la patru. Ierarhizarea obþinutã ulterior va decide accesul fiecãrui copil într-un liceu mai bun sau mai slab, fapt care, în mod firesc, va influenþa parcursul ulterior ºi ºansele elevului.
În mod normal, ar trebui sã mã autosuspend din rîndul celor care pot emite pãreri pe acest subiect, întrucît cel mai mic dintre copiii mei este prins în acest proces de evaluare, lucru care, teoretic, mi-ar putea afecta obiectivitatea. Practic, poate tocmai acest lucru s-ar putea sã mã apropie mult mai mult de realitatea fenomenului. Luni în ºir am încercat prin intermediul banilor plãtiþi profesorilor care mi-au meditat copilul sã mã achit de obligaþia pãrintelui care a fãcut tot ce a depins de el, pentru ca odrasla sa sã fie egalã ca ºanse cu cei cu care va concura. Am plãtit compensarea carenþelor sistemului nostru de învãþãmînt, conºtient fiind cã nici mãcar asta nu va genera miracole. N-am avut aºteptãri majore. I-am cerut copilului meu sã nu rãmînã corigent la vreo materie, fapt ce i-ar fi putut genera repetenþia. Am rugat-o sã se concentreze pe materiile care conteazã ca notã în algoritmul valabil astãzi pentru elevii acestei þãri. Nu cred cã am reuºit sã o motivez foarte tare.
Ba chiar, cred cã am reuºit, într-o oarecare mãsurã, sã-i stîrnesc copilei curiozitatea vizavi de implicarea mea personalã, consideratã de ea mult prea exageratã atîta timp cît profesori de-ai ei s-au mulþumit, în timpul anului, sã îi roage sã fie cuminþi în timpul orei- lucru tradus prin statul pe telefoane al elevilor, timp în care profesorii fãceau orice altceva.
Nu mi-am propus sã reformez sistemul educaþional românesc. Îmi doresc ca fiica mea sã ajungã într-un liceu în care mãcar o parte din calitãþile ei sã poatã fi puse în valoare. Eu am terminat Meºotã. Sora mea Iza a terminat Meºotã. Fratele meu Gabi a terminat Meºotã. Fiul meu Alex a terminat Meºotã. Fiica mea cea mare Dara a terminat Meºotã. Vãrul meu Mircea a fãcut Meºotã. Nepotul meu Horaþiu a terminat Meºotã, iar Vladimir, un alt nepot, aspirã dupã ce a fãcut acolo V-VIII, sã continue în Meºotã. În concluzie sîntem cîþiva Stoianovici care au absolvit acest liceu ºi ne mîndrim cu asta. Tradiþia mi-ar spune, în mod normal, sã am aceleaºi aºteptãri de la fiica mea Emma. Ei bine, nu le am. Vreau ca ea sã-ºi gãseascã locul în liceul pe care-l meritã ºi care o meritã, deºi sistemul actual nu cred cã este cel mai potrivit pentru acest lucru. ªi vreau ca acest lucru sã o ajute sã-ºi gãseascã drumul pe mai departe, drum care, probabil, este de mult stabilit, dinainte de a afla nota luatã ieri la românã ºi mîine la matematicã.