
Unde oare o să ajungem, dacă vom continua să dăm oricum și oricui ajutoare sociale? Faptul că nu găsești oameni dispuși să meargă la cîmp să lucreze cu ziua, oricît le-ai oferi, nu ne spune oare nimic? De ce să încurajezi nemunca și să nu condiționezi aceste ajutoare măcar de prestarea unor activități în folosul comunității? Ne permitem astfel de cadouri? Sîntem un stat suficient de bogat care poate să facă asta? Cîți oameni lucrează în sistemul privat și îi susțin din taxele lor pe aceia cărora nici nu le trece prin cap să muncească. La sat, îi vezi de la prima oră în fața cîrciumii. Sînt aceiași. Sînt cei pe care camerele reporterilor tv îi surprindeau în birt la inundații, asistînd la descărcarea ajutoarelor. Nu îi perturbă nimic. Ziua le trece repede, atîta timp cît au cu ce să-și achite berea sau țuica.
În timpul acesta, există firme, în special în vestul țării, care au plecat la racolat muncitori din restul zonelor. Fără prea mult succes însă, atîta timp cît sînt destui cei care se mulțumesc cu ce produc în ograda proprie și cu bănuții primiți de la primărie și nu-s dispuși să renunțe la această situație.
Cu riscul de a supăra destulă lume aflată în această situație, nu cred că acești bani trebuie acordați oricum. La fel cum ar trebui desființată fiecare pensie specială și plătite strict pensiile calculate în limita contribuțiilor făcute. Cred că parlamentarii, alți asistați social, ar trebui să lucreze pe salariul minim și să nu beneficieze de niciun fel de avantaj material. Este poate singurul mod de a epura această instituție de toate căpușele cuibărite acolo. Nu-i singurul loc unde trebuie făcută curățenie.
După cum am mai spus, ar trebui scuturate toate organigramele bugetare, în primul rînd de clanurile familiilor care controlează totul. Mamă, tată, fiică, ginere, fini, nași, cuscri constituie rețele imposibil de destructurat, deși greu de crezut că în constituirea lor competența a fost vreunul din criteriile folosite în recrutare. Exemplul Tarom, unde managementul s-a izbit de clanurile familiilor angajaților, este doar un demo. Ele există probabil în orice altă structură, la dimensiuni diferite.
Destui dintre ei primesc salariul tot ca asistați social, întrucît nu prestează nimic în schimbul banilor primiți.
Ajutorul financiar acordat lor este infinit mai mare, decît cel al amărîților de care vorbeam mai devreme. Sînt sume aruncate tot pe geam din banii publici. Sînt bani pe care nu ne mai permitem să-i pierdem în această hemoragie financiară iresponsabilă și care sper ca într-o zi să fie stopată de oameni dispuși să încurajeze munca și competența în detrimentul lenei, nepotismului și parazitismului bugetar.