
Îți doresc sănătate România! Îți doresc să reușești să te faci bine. Să reușești să te scuturi de bolile care te macină. Ai nevoie de asta. Te-au măcinat destul. Te-au furat destul. Te-au chinuit și te-au lăsat aparent fără speranță. Ți-au tăiat pădurile și le-au trimis cherestea peste graniță pe prețuri de nimic. Ți-au închis uzinele și le-au tăiat, una cîte una, cu flexul și aparatul de autogen și ți le-au vîndut la fier vechi.
Ești semipărăsită România! Aproape nu mai există familie din care unul dintre părinți să nu fie plecat. Copiii tăi cresc fără mamă sau fără tată. Unii stau doar cu bunicii. Și cresc văzîndu-și părinții pe Skype.
Dumnezeu ți-a dat tot ce a putut, România! Ți-a dat munții, cîmpiile, marea, delta. Ți-a dat tot ce și-ar fi dorit orice țară din lume. Ți-a dat cele mai frumoase femei de pe planetă și cei mai descurcăreți bărbați. Cele mai gustoase mîncăruri, cel mai bun vin, cele mai autentice tradiții. Nu ți-a dat însă destui oameni care să te iubească, nu doar în zilele naționale, ci și în fiecare zi. Poate ți-a dat. Și nu-i văd eu. Sau nu au curajul să-și arate iubirea și dorința de normalitate decît atunci cînd oameni frumoși mor. Atunci ies în stradă și cer o țară ca afară. Eu nu vreau o țară ca afară, România! Vreau o țară ca în țară. Vreau doar să te putem ajuta să te faci bine. Vreau să nu rămîi o țară doar a bătrînilor, România! Vreau să aibă unde și pentru ce să se întoarcă copiii tăi risipiți pe toată planeta. Cei ce vor voi..
Vreau să scapi de cei care îți fură avuțiile, România! De cei care-ți dijmuiesc banii de drumuri și autostrăzi. De cei care comisionează fiecare investiție. Vreau să te scuturi de cei care trăiesc din ajutoare sociale în timp ce firmele nu au pe cine să angajeze. Vreau ca să aibă o șansă tinerii acestei țări. Doar noi și cu ei te putem face bine, România! Dar pentru asta fiecare din noi trebuie să facă ceva: să te iubească, în fiecare zi, cu adevărat, România!