
Zece ani le-au luat oamenilor legii sã o condamne pe cea care a devalizat Serele Codlea, un brand naþional pe care îl ºtia fiecare român. Cu spaþii de desfacere în fiecare oraº al þãrii, serele de unde plecau celebrele garoafe nu puteau sã nu reprezinte o tentaþie majorã pentru aºa-ziºii investitori. Modelul de privatizare a fost oarecum clasic: preþ mare ºi program de investiþii de valoare tot mare pe o duratã relativ scurtã. Acte adiþionale, înstrãinare de active cãtre firme proprii, în baza unor datorii fictive, reþeta este cea clasicã ºi puþin a lipsit ca protagoniºtii sã scape basma curatã prin prescrierea faptelor în urma trecerii termenului de 10 ani. Accelerarea pe ultimii metri a termenelor de judecatã a permis trimiterea în spatele gratiilor a celor vinovaþi de devalizarea serelor. Satisfacþia este însã amarã ºi nu prea cred cã mai ajutã pe cineva. Greu de crezut cã vestitele Sere Codlea vor mai fi reînfiinþate vreodatã. A rãmas din ele doar amintirea hectarelor de garoafe ascunse sub acoperiºurile de sticlã. Atît. ªi terenuri pline de amintiri. Nu-i singurul caz. Uitaþi-vã peste gardurile ce înconjoarã Roman SA ºi veþi vedea cum aratã secþii ale uzinei în care lucrau mii ºi mii de oameni. Uitaþi-vã în spatele panourilor de tablã pictate cu reclame ale mall-ului de pe terenul fostei uzine Tractorul. Veþi vedea buruieni cît omul de înalte crescute din moloz ºi veritabile pãdurici de copãcei. Rulmentul, Lemexim, Fartec sînt alte amintiri transformate în moloz, fãrã ca sã fie cineva gãsit vinovat. Nu ºtiu dacã cineva a investigat modul în care aceste uzine braºovene au ajuns terenuri virane pãrãsite. Probabil faptele în destule dintre aceste cazuri s-au prescris. În altele se vor prescrie. Vinovaþi vor fi nu numai cei care au fãcut asta, ci ºi cei care au închis ochii, fãcîndu-se cã nu vãd grozãvia.