
Dă, Doamne, să cîștig la Loto! Dă, Doamne, să cîștig la Loto! Își spunea zi de zi un sărman. Azi așa, mîine așa, pînă cînd la un moment dat s-a auzit, cu bubuituri, din Ceruri: Dar joacă odată!!!! Butada, chiar dacă este extrem de cunoscută, rămîne perfect valabilă atît pentru mine, cît și pentru oricine altcineva care și-a propus să cîștige la Loto. Pentru a cîștiga trebuie, în primul rînd, să participi. Nu mi-am propus să fac reclamă gratuită Loteriei Române. Dar nu pot să las deoparte un subiect atît de suculent precum cel al Loteriei fiscale, unde vrem-nu vrem participăm involuntar în momentul în care facem orice plată și primim bon fiscal. Bon pe care, dacă-l păstrăm și dacă el corespunde ca număr și dată cu cifrele extrase de reprezentanții Fiscului, cică ne-am scos, întrucît am cîștigat. Pînă acum nu a cîștigat, concret, decît Fiscul.
Fiscul și-a sporit spectaculos încasările din taxele plătite de firme în momentul în care oamenii au început să ceară bonuri fiscale la tot ce cumpărau, bonuri pe care le păstrau în așteptarea marii trageri.
Organizată pe genunchi, prima extragere nu se putea solda decît cu un fiasco, cei peste 18.000 de cîștigători alegîndu-se cu premii infime, pe care nu le-au încasat încă.
Urmarea a fost simplă: majoritatea cumpărătorilor au lăsat baltă colectarea bonurilor, întrucît au ajuns să o considere o prosteală pe față. Modificarea regulamentului, prin alegerea a doar 100 de cîștigători, în cazul în care ies mai mulți, nu cred că va spori încrederea contribuabililor și nici nu cred că va avea rezultate notabile. Asta din cauza algoritmului sofisticat de desemnare a celor 100, prin adăugarea cifrei datei cîștigului la primul număr de ordine extras, număr care se adaugă la numărul rezultat și tot așa.
Mai lipsește înmulțirea rezultatului cu vîrsta ministrului de Finanțe și împărțirea la numărul de trezorerii din țară sau al inspectorilor fiscali răciți în ultima lună! Hai noroc!