
Promulgată ieri de către președinte, legea insolvenței persoanelor fizice ar trebui să ajute cetățenii ajunși în impas financiar, acordîndu-le practic o a doua șansă. În fapt, legea poate ajuta datornicii de bună credință ajunși în această situație, fie să scape de datorie prin lichidare de active cînd situația lor financiară este iremediabil compromisă, fie să solicite o eșalonare a datoriilor pe o durată de 5 ani.
În primul caz, datornicul va fi eliberat și de suma neacoperită prin vînzarea bunurilor sale abia la 3 ani după ce bunurile i-au fost valorificate și sumele distribuite creditorilor, și asta doar în cazul în care au acoperit cel puțin jumătate din datorie. În cel de-al doilea caz, banca nu îi mai poate lua casa dacă are mai mult de trei luni restanță. Dar, nici nu îi șterge careva datoria, aceasta trebuind să fie plătită. Trebuie să propună un plan de achitare a datoriei pe maxim 5 ani și de care, după aprobare din partea creditorilor, va trebui să se țină cu dinții, pentru a nu ajunge în faliment. Cu siguranță, viața celui care va declanșa acea procedură nu va mai fi la fel. Pe de-o parte, va scăpa de hăituiala recuperatorilor de credite și de creșterea aberantă a datoriei, dar pe de alta, va trebui să învețe să renunțe la tot ce nu este absolut necesar, astfel încît să poată parcurge drumul spre normalitate cu datoriile eșalonate. Nu știu cîți dintre cei aflați în această situație conștientizează faptul că, este posibil să fie nevoiți să renunțe la autoturismul personal sau să aibă nevoie de aprobarea administratorului judiciar pentru a cheltui banii personali pe bilete la film sau la teatru. Înainte de a se arunca într-o asemenea aventură, cred că ar fi bine ca orice doritor să apeleze la sfaturile unui bun cunoscător al legii. Pentru că, sigur în urma acelei discuții, va descoperi pe lîngă avantaje și o grămadă de dezavantaje. Abia apoi să ia o decizie care să-l ajute să scape de coșmarul din care nu reușește să scape, trezindu-se în el în fiecare dimineață.