
Cei mai invidiați colegi dintre cei care s-au prezentat la întîlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului sînt doi pensionari: unul dintre ei, fost pilot militar, a prins ultimul tren cînd se putea, și a ieșit la pensie la 39 de ani și un pic. Firesc, ne putem gîndi. Grupă specială. Omul și-a riscat viața în slujba țării. Este cumva normal să se poată pensiona așa tînăr și așa verde. Cel de-al doilea a ieșit la pensie la 40 și un pic, fiind pînă atunci ceva colonel în structuri de informații. În acest caz doar el și colegii săi știu ce-l recomandă pentru această pensionare anticipată.
Băieți tineri și în putere se vor bucura mult mai mult decît noi ceilalți de pensia cuvenită și deja obținută. Asta spre deosebire de noi ceilalți, care nu știm și nici măcar nu putem bănui
vîrsta la care ne vom pensiona și mai ales cine vor fi cei care vor mai alimenta bugetul asigurărilor la acea dată.
Ce știm însă sigur este faptul că niște indivizi fără rușine încearcă astăzi să-și voteze o lege prin care să-și atribuie pensii speciale. Și aici mă refer la parlamentarii României, cei 255 care au semnat încă din aprilie. Ulterior, reprezentanții PNL și-au retras semnătura de pe proiect.
Motivul unei astfel de legi privind atribuirea de pensii speciale ar fi, dacă n-ați știut, faptul că activitatea lor implică un mare grad de responsabilitate datorită faptului că sînt aleși de popor și reprezintă autoritatea legiuitoare. Să înnebunești și alta nu! Și eu care credeam că tocmai de aceea încasează sumele acelea babane ca indemnizații, forfetarele pentru cabinet, cheltuielile de deplasare, cazare și cîte și mai cîte.
Tare mă tem că dacă ar exista vreo corelare între sumele primite și gradul de responsabilitate al activității majorității dintre ei, ar exista riscul să fie nevoie să sune să li se trimită bani de acasă.
Și cu toate acestea
nu-și propun decît să-și aloce sume de minimum 1.550 de lei peste pensie pentru cei cu minimum șase luni în parlament, 3.100 lei pentru cei cu două mandate și 4.000 pentru cei cu trei mandate.
Bravo, frățioare! Eu nu înțeleg cum acestor oameni nu le este frică de ce le-ar putea pregăti alegătorii din colegiile pe care le reprezintă. Nu la următoarele alegeri, ci la prima venire acasă după acest vot. Personal, abia aștept lista celor care vor vota o asemenea rușine. Pînă atunci, nu pot să le spun decît delicat: Huooooo!!!!!