
Mã numãr printre cei care în 2007 nu au avut nimic mai bun de fãcut decît sã ia un credit în franci elveþieni. Ba chiar sã mai iau unul mai mic, cîteva luni mai tîrziu, pentru a-mi rezolva anumite probleme personale. Cu toate veniturile familiei, a fost singurul tip de credit la care, în mod curios, îndeplineam condiþiile. Chiar nu-mi imaginez cine le-ar fi putut îndeplini, la acea datã, pentru creditele în lei sau pentru cele în euro.
Enormitatea prostiei deciziei mele am resimþit-o în momentul în care, din cauza exploziei cursului francului, rata lunarã s-a dublat. Am ajuns în situaþia în care majoritatea veniturilor mele sã se ducã la bancã, iar perspectiva unei vieþi trãite în acest mod pentru urmãtorii 30 de ani m-a adus aproape în depresie. Trecuserã deja peste patru ani, iar eu figuram cã nu rambursasem nimic, întrucît sutele de franci achitate lunar reprezentau aproape numai dobînzi. A fost momentul în care am decis cã singura ºansã de a scãpa din coºmar era sã încep sã fac plãþi anticipate. Cu tot chinul impus de o astfel de decizie, cu ajutorul celor apropiaþi, îngheþînd orice altã investiþie sau cheltuialã, am reuºit, din fericire, diminuarea drasticã a soldului. În paralel, am acþionat banca în judecatã pentru restituirea comisioanelor abuzive, obþinînd în primã fazã restituirea a 50% din ele în urma unei tranzacþii încheiate cu banca. Aceºti bani mi-au permis stingerea creditului mic ºi, implicit, reducerea ratei lunare de platã.
Acceptarea ofertei de convertire în lei a creditului rãmas mi-a adus atît o reducere a sumei de platã, cît ºi a ratei lunare, devenitã oarecum acceptabilã. Încerc în continuare din rãsputeri sã achit în avans suma rãmasã de platã. Sînt luni în care reuºesc acest lucru, iar în altele abia acopãr rata. ªi, cu siguranþã, eu sînt printre cei norocoºi.
În paralel, am încercat sã þin legãtura cu cei aflaþi în aceeaºi situaþie, fiind chiar membru al grupului creat pe Facebook. Grup care reuneºte oameni disperaþi care încearcã sã rezolve aceastã problemã. Ieri dupã amiazã, grupul celor cu credite în CHF a încercat sã adune în Piaþa Victoriei din Bucureºti cît mai mulþi oameni ca sã atragã atenþia autoritãþilor asupra problemei lor de viaþã ºi de moarte, într-o încercare disperatã de a obþine conversia la cursul istoric la care creditele au fost contractate.
Din pãcate, apelul organizatorilor pare sã nu fi avut succesul scontat în rîndul zecilor de mii de români afectaþi de aprecierea exageratã a francului, doar în jur de 2.000 rãspunzînd prezent. ªi asta cu toate eforturile organizatorilor ºi în condiþiile în care cuþitul a trecut demult de os, iar ratele sînt aproape imposibil de acoperit în destule dintre cazuri. Mã întreb ce altceva ar putea scoate oamenii în stradã, dacã un astfel de motiv nu pare a fi suficient. ªi totodatã mã întreb cîþi dintre împrumutaþii în franci mai trebuie sã moarã nemaisuportînd umilinþa pentru ca reprezentanþii bãncilor ºi politicienii sã ia vreo mãsurã care sã scoatã aceºti oameni din coºmarul CHF?