După marele incendiu din 1689, Brașovul s-a refăcut din temelii, iar Biserica Sfînta Maria, emblema orașului, a primit numele de Biserica Neagră
Era în ziua de 21 aprilie 1689, cînd într-o casă de pe Ulița Funarilor, azi Strada Castelului, a izbucnit un incendiu. Vîlvătaia întețită de vînt a cuprins repede casele de sub Tîmpa care au început să ardă una cîte una, pînă cînd întreaga cetate a ajuns în flăcări. Bastioane, turnuri de apărare, locuințe, ateliere meșteșugărești, biserici, Casa Sfatului au fost mistuite într-o singură zi. A fost ultima zi a Brașovului medieval. Deși i-au trebuit o sută de ani să renască din cenușă, noul Brașov a intrat direct în Epoca Modernă Timpurie, lăsînd în urmă trecutul îngropat în cenușă. Nenorocirea care a luat circa 300 de vieți și a șters orice stil arhitectonic a fost punctul din care s-a clădit Brașovul de azi. Din ruinele fumegînde a renăscut și cea mai mare construcție gotică din această parte a Europei. Avea să-și ia numele de Biserica Neagră, după culoarea funinginii care a acoperit-o multă vreme. Se împlinesc 325 de ani de la marele incendiu. Atunci a apărut Brașovul așa cum îl știm astăzi, cu cel mai important simbol al său, care domină centrul istoric: Biserica Neagră.
Orașul lor o să fie făcut praf și cenușă
În timpul marelui incendiu, cea mai mare catastrofă din istoria Brașovului, acoperișul Bisericii Evanghelice Sfînta Maria s-a prăbușit, vitraliile s-au spart, orga și clopotele s-au topit, iar altarul și toate obiectele de cult au ars. Au dispărut în flăcări și valoroasele manuscrise ale Bibliotecii Honterus. În duminica următoare, slujba s-a ținut sub cerul liber. Focul a distrus cetatea aproape în întregime, puține case au scăpat. Pentru o sută de ani, Brașovul n-a mai fost o putere economică. Reconstrucția s-a făcut încet, cu mînă de muncă și materiale din satele învecinate. Autoritățile au interzis construcțiile din lemn, tocmai pentru a nu se mai repeta dezastrul. O măsură salvatoare datorită căreia clădirile au supraviețuit pînă în zilele noastre, dînd farmecul și stilul arhitectonic al Brașovului de azi. Cît despre cauzele incendiului, totul a rămas învăluit în mister. Se bănuiește că a fost mîna soldaților din armata habsburgică, care s-au răzbunat pe luterani, dar și pe brașoveni, în general, fiindcă în urmă cu un an refuzaseră intrarea în cetate a trupelor imperiale. După două săptămîni de lupte, brașovenii au predat cheile orașului. Această ipoteză e susținută și de supraviețuitorii care își aminteau că focurile au început să se aprindă simultan în mai multe puncte ale orașului. În plus, generalul austriac Caraffa amenințase cu ceva vreme în urmă că în cazul în care brașovenii nu vor ceda orașul lor o să fie făcut praf și cenușă. În Piața Sfatului înconjurată de ruine, la 19 septembrie 1689, au fost executați conducătorii răscoalei. Capetele lor au fost expuse la stîlpul infamiei, la cele trei porți ale orașului și pe Cetățuie.
1383, anul în care s-a pus piatra de temelie a bisericii
Pînă la marele incendiu, Biserica Neagră s-a numit Biserica Sfînta Maria, apoi Biserica Mare, denumirea actuală a fost acceptată oficial în secolul XIX. Dincolo de valoarea simbolică pentru brașoveni, acest locaș este un tezaur al României, între zidurile lui fiind depozitate obiecte de mare însemnătate istorică. Cu fiecare secol, Biserica Neagră a adunat mărturii ale evenimentelor trăite de comunitatea sașilor brașoveni. Astfel că, astăzi deține cîteva recorduri de toată mîndria: este cea mai mare construcție sacrală din România, cea mai mare biserică-hală de la Răsărit de Viena la Istanbul, are cea mai mare orgă mecanică din România, cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa, cel mai mare clopot mobil din România. Toate acestea au atras turiștii, astfel că anul trecut, Biserica Neagră din Brașov a fost cel mai fotografiat obiectiv turistic din România. Monumentul are un website, www.honterusgemeinde.ro, cu date din trecutul și prezentul Bisericii Negre. Pornind pe firul istoriei de mai bine de șase secole a acestui edificiu emblemă, aflăm că inițial, în același loc fusese o biserică romanică ridicată în secolul XIII. În 1383, în timpul plebanului bisericii parohiale, Thomas Sander, pe cînd Brașovul era deja cunoscut ca oraș comercial și industrial însemnat, s-a pus piatra de temelie a actualului edificiu. Există un document care atestă că Papa Gregor al XI-lea a aprobat drepturile preotului Thomas, fiul lui Mathäus Szes, după alegerea lui de către consilierul comunal și comunitate, în locul preotului Nicolae, care decedase. O piatră funerară din anul 1410 pomenește moartea preotului Thomas, cel care a început construcția bisericii.
Prima slujbă evanghelică
Amenințările turcești au dus la întreruperea lucrărilor de construcție, brașovenii concentrîndu-se pe fortificații de apărare. După invazia otomană din 1421, locuitorii cetății s-au întors la ridicarea locașului distrus în mare parte și l-au terminat în 1477. Azi, putem vedea că pridvorul sudic al edificiului are canate din lemn de stejar pe care e inscripționat anul 1477. În 1499 s-a adus o orgă nouă, iar în 1514, turnului i s-au adăugat un ceas și clopote. Conform documentelor, în 1532, pietrarul Udalricus a primit pentru munca prestată în serviciul bisericii 4 florini și în anul 1533, alți 200 de florini. Hramul inițial al Bisericii Negre a fost Sfînta Maria, zugrăvită în frescă, în hala porții sudice. După Reforma inițiată în Transilvania de către umanistului sas Johannes Honterus, în 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică în Biserica Neagră, Honterus fiind ales pleban al bisericii în 1544. Toate elementele specifice ritului catolic au fost desființate. Sextil Pușcariu nota: Statuile fură scoase din interior, odoarele grele de metal prețios, lucrate cu răbdare de argintarii iscusiți brașoveni fură topite în cuptoare, ca să dea material pentru monetele ce se băteau chiar în Brașov, iar odăjdiile scumpe ajunseră pradă moliilor. Abia au scăpat 33 de obiecte ce formează azi tezaurul bisericii, potire, sfeșnice, lingurițe și alte scule prețioase, între care și așa numitul «potir al maleficanților», din care se dădea, înainte de a fi executați, sfînta cuminecătură celor condamnați la moarte.
De la gotic la baroc
În 1590 este atestat un cutremur, în urma căruia clopotele au bătut fără ca nimeni să le tragă. După marele incendiu din 1689, nu numai confesiunea s-a schimbat, ci și arhitectura. Stilul gotic a fost înlocuit cu cel baroc, cu ajutorul meșterilor veniți din Vestul Europei. Între 1689-1691 biserica a avut un acoperiș provizoriu. În acel timp, curtea era mult mai largă decît cea de azi și era înconjurată de un zid. De-a lungul numeroaselor reprize de construcție și reconstrucție, arhitecții s-au abătut de la planul clasic. Sextil Pușcariu crede că motivul a fost unul de siguranță. Fiindcă într-un singur secol s-au înregistrat șapte cutremure mari, acestea vor fi tăiat cheful credincioșilor să ridice prea sus turnul și să-i dea o formă prea ascuțită. Contraforturile, foarte puternice în partea sudică a bisericii, vorbesc și ele de spiritul prevăzător al brașovenilor. Biserica Neagră a fost ridicată și refăcută de-a lungul timpului și cu sprijin de la Vatican, papii Bonifaciu al IX-lea, Martin al V-lea, Nicolae al V-lea, Leo al X-lea trimițînd scrisori de indulgență, care scutea biserica de taxe pe 50 de ani. În 1444, și Ioan de Hunedoara a făcut o donație pentru sprijinirea construcției bisericii.
30 de ani de la reinaugurare
Din resturile orgii care a ars și din piese nou aduse, renumitul Johannes Vest a construit o orgă nouă. Tot în această perioadă s-au construit și galeriile pentru ca biserica să poată face față numărului tot mai mare de enoriași. Lucrările au fost încheiate în 1722. În 1804 parohia a cerut 5.187 florini de la oraș pentru refacerea pagubelor suferite de corul bisericii, în urma cutremurului din 1802. Între anii 1836 și 1839, firma berlineză Buchholz a înălțat pe galeria vestică o orgă nouă (aproximativ 4.000 de tuburi, 4 manuale și pedalier, 76 de registre), funcțională și astăzi. Între 1865 și 1866, firma vieneză Schönthaler a ridicat altarul neogotic după planurile inginerului brașovean Peter Bartesch, primul inginer constructor al orașului. După Primul Război Mondial, galeria pentru orgă a fost extinsă și s-a consolidat bolta corului. Odată cu înființarea în 1937 a mișcării Pentru Biserica noastră Neagră, au fost aduse tot mai multe îmbunătățiri interiorului, inclusiv statuetelor. Din aceeași perioadă datează și instalația de încălzire cu aer cald. Brașovenii își amintesc că, o vreme îndelungată, Biserica Neagră a fost acoperită de schele. Într-adevăr, edificiul a fost restaurat și întreținut în mai multe etape, chiar și din fondurile statului comunist. După cutremurul din 1977, restaurarea a fost continuată din fondurile comunității săsești. S-au consolidat bolțile, interiorul bisericii a fost zugrăvit și la toate ferestrele s-au montat geamuri speciale pentru protejarea covoarelor împotriva acțiunii razelor ultraviolete. După încheierea amenajărilor de interior, pentru a se putea oficia slujbe religioase, la 27 mai 1984 a avut loc reinaugurarea bisericii în prezența a numeroase personalități din țară și străinătate. Din 1987 pînă în 1999, s-au restaurat partea de Nord, fațada sudică și turnul, cu sprijin din Germania.
Orga împlinește 175 de ani
Printre cele mai valoroase piese din Biserica Neagră, orga este cu siguranță o capodoperă. Prima a fost construită în anul 1499. Se presupune că au existat orgi și înainte. Cunoscutul organist de la Biserica Neagră, Steffen Schlandt, descrie cele două instrumente actuale: orga Buchholz în stil romantic timpuriu, care este și instrumentul principal, și orga Hesse care se află în cor, un instrument folosit pentru acompaniament. Prima, construită între 1836 și 1839 de către Carl August Buchholz din Berlin, era una dintre cele mai mari și mai importante orgi din Europa. S-a păstrat în starea inițială, cu tuburile originale. Este făcută din cositor englezesc curat și aliaj berlinez de cositor (75%) și plumb (25%), metal de orgă corespunzător, lemn de rășinoase, molid, stejar fără noduri, arcuri de alamă, piele de calitate înaltă. Clapele sînt acoperite cu fildeș, cele superioare sînt din lemn de abanos, iar numele registrelor sunt inscripționate pe porțelan și acoperite cu sticlă. Ornamentele sînt prevăzute cu sculpturi deosebite din lemn de tei aurit. Orga Hesse a fost construită în anul 1861 pentru comunitatea de sași din Lechința, în nordul Transilvaniei, de către constructorul Carl Hesse din Viena. A fost restaurată la Brașov în 1997. Orga Buchholz, cea mai mare orgă mecanică din România, atrage în fiecare an organiști atît din țară cît și din străinătate, care își doresc să concerteze în celebra Biserică Neagră.
Covoare ca vitraliile Sfintei Capele din Paris
Chiar și un necunoscător ar fi impresionat de mulțimea de nuanțe și modele a acestui decor neobișnuit, în vreme ce expertul va fi fascinat, spune Erwin Hellmann, fostul curator al comunității evanghelice Honterus din Brașov, despre colecția de covoare a bisericii. Covoarele, în secolele trecute, erau etalate în primării și biserici, marcînd locurile pe care ședeau personalitățile orașului. Uneori, covoarele turcești împodobeau pereții bisericilor, în locul icoanelor cu sfinți și al altarelor îndepărtate după Reformă. Într-un raport de inventar al Bisericii Negre din 1830 erau menționate doar 39 de covoare, dar la sfîrșitul secolului erau peste 110. Cel mai renumit expert în covoare al vremii, A. Riedl din Viena, a certificat valoarea colecției. În 1914, 39 de covoare din Brașov au participat la marea expoziție de meșteșuguri din Budapesta. Cu această ocazie, covoarele au fost spălate pentru prima oară și restaurate parțial. Astăzi colecția cuprinde 156 de exemplare, unele sub formă de fragmente. Ca vechime, covoarele de la Biserica Neagră au fost țesute în epoci diferite, începînd cu secolul XV, majoritatea provenind din secolele XVII și XVIII. Colecția de covoare anatolice a Bisericii Negre este, după cea a muzeului Top Kapi din Istanbul, cea mai mare din lume. Sînt covoarele orientale, deosebit de prețioase și care trădează un gust rafinat la cei care le-au cumpărat sau le-au primit ca zălog de la domnii sau boierii refugiați la Brașov. Din 119 bucăți, cele mai multe sînt din Asia Mică (nu persane), deopotrivă de frumoase în culori și ca desen. Bogăția și variația culorilor e aproape tot atît de strălucitoare ca a vitraliilor Sfintei Capele din Paris, aprecia Sextil Pușcariu.
Un tezaur din fir de aur și catifea
Ce mai e de văzut în Biserica Neagră? Cristelnița (1472), pictura murală a Sfintei Maria (1476), stranele din secolele XVIII-XIX care atestă activitatea intensă a breslelelor brașovene, altarul neogotic (1866) alături de multe alte piese din aur și pietre funerare ale personalităților brașovene din secolele XVI-XVIII, printre care și Honterus. Aceste pietre acopereau odinioară mormintele din interiorul bisericii. Au fost zidite în spațiile laterale ale antreului dinspre vest cu ocazia construirii instalației de încălzire cu aer cald. În partea din spate a bisericii se află două expoziții deschise permanent, care povestesc despre istoria Bisericii Negre și despre viața reformatorului Johannes Honterus, explică istoricul Gernot Nussbächer, pe pagina de Internet a monumentului. Tot el amintește de tezaurul de parament al locașului, din materiale considerate de lux în secolul XV, în mare măsură trecut cu vederea, pînă cînd, în 2002, specialiștii i-au descoperit valoarea. Cuprinzînd piese vestimentare din perioada Evului Mediu, el nu este cu nimic mai prejos decît marile colecții din Danzig, Halberstadt, Brandenburg și Stralsund, dar în prezent nu este disponibil publicului. Dr. Evelin Wetter arată că tezaurul de parament e format din pluviale (haine preoțești) din catifea roșie. Materialele, adesea mătăsuri brodate, provin de cele mai multe ori din țesătorii italiene, iar unele sînt de poducție turcească. Broderiile valoroase din fir de aur sau mătase, sînt moldovenești, italiene, central-europene sau chiar locale, apreciază specialistul.
Obiecte care au supraviețuit flăcărilor
Mai putem vedea amvonul (1696), donație a lui Laurentz Bömches, altarul din Feldioara (secolul XV), pictura în ulei de Fritz Schullerus (1898) reprezentînd jurămîntul sfatului orășenesc pe Cartea Reformei a lui Honterus, în anul 1543, pictura în ulei Nunta din Cana a pictorului brașovean Hans Eder, stranele breslei tîmplarilor brașoveni (1746-1748), ciclul de virtuți pictate pe aceste strane (1715), blazoane pictate (secolul XV). Pe stîlpul din fața amvonului se află în basorelief aurit stema orașului Brașov și blazonul regelui Matei Corvinul. Dintre stranele bisericii cele mai spectaculoase sînt strana tîmplarilor, împodobită cu elemente sculptate și pictate, strana consilierilor cu o frumoasă sculptură în lemn (1696), strana croitorilor, ale cărui parapet este împodobit cu imaginile alegorice ale virtuților. Piesele care au supraviețuit marelui incendiu sînt puține, dar extrem de interesante. Ágnes Bálint apreciază cristelnița drept un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală. Scrierea gotică minusculă destăinuie numele dănuitorului: Parohul Johannes Reudel. În protuberanța boltită din piciorul cristelniței se pune mangal pentru încălzirea apei de botez. Tot de dinaintea incendiului datează și portalurile gotice (1477) și fresca Mariei de deasupra celui de-al doilea lintou al portalului sudic. Maria și pruncul Iisus sînt înfățișați alături de Sf. Katharina (cu simbolul ei, roata și paloșul) și Sf. Varvara (ținînd în mînă un turn).
Un clopot de șase tone
Între anii 1571-1572 a fost scrisă pe pereții interiori ai corului bisericii o cronică despre întîmplările din Transilvania și țările danubiene (1143-1571). Cronica murală a supraviețuit marelui incendiu, dar s-a șters deoarece, fără acoperiș, pereții au fost expuși intemperiilor. Decorarea bisericii a început puțin după anul 1400, perioadă din care se pare că datează statuia Sfîntului Ioan Botezătorul. Pe la 1430 au fost executate statuile Iisus-salvatorul lumii, Maria cu pruncul și statuia apostolului Petru. Pe lîngă sfinți, e sculptat și plebanul Thomas, primul preot al bisericii. Cel mai masiv dintre cele trei clopote cîntărește 6.300 kg și este cel mai mare din România și unul din cele mai mari din Europa. A fost turnat în 1858 de către clujeanul Johann Andraschowsky, după ce suferise mai multe stricăciuni, în 1750 căzuse din turn. Sextil Pușcariu nota despre acest mastodont de fontă: Urcarea «boancănului» în turn s-a făcut cu foarte mari greutăți și a trebuit să se construiască un car anume care să suporte greutatea lui, de peste o sută de măji. Clopotele Bisericii Negre au fost turnate de mai multe ori din nou în cursul veacurilor; cel mare a păstrat tonul său grav și frumos de cînd a fost turnat ultima dată. Mulți nu știu cărei confesiuni aparține Biserica Neagră. Este un locaș evanghelic de confesiune augustană și deservește comunitatea sașilor brașoveni. Pentru brașoveni, înseamnă și sediul celor mai frumoase lucrări de Bach și scena turnării mai multor filme. Biserica Neagră din Brașov, cea mai mare biserică medievală a Europei de Est, a fost construită într-un stil arhitectonic înrudit cu cel al bisericilor din sudul Germaniei din secolul XIV. Dar nu seamănă cu niciuna. Este unică.
Sextil Pușcariu - Brașovul de altădată
Generalul cu nume italian a ordonat să se dea foc Brașovului la sfîrșitul veacului XVII, scos din sărite de lipsa de orice bunăvoință și ospitalitate la cetățenii orașului. El nu putea suferi ca niște burghezi îndărătnici să nu primească bucuros pe cel ce reprezenta o mare putere. Și nu putea vedea cu ochi buni, el, catolicul, acest cuib al luteranismului. Ce-i păsa unui ostaș că ard și cărțile adunate cu atîta trudă de Honterus în biblioteca bogată în incunabule, care se numea «librărie», ca la Veneția cea din Piața Sf. Marcu.
Focul care în patru ceasuri a mistuit partea cea mai mare a Brașovului a distrus pentru totdeauna în mare parte viziunea inițială a arhitectului acestui monument de artă gotică. Aproape un secol biserica cu hramul Sfintei Mării rămase ruinată, cu acoperișul năruit și dres numai cu scînduri, ca să nu plouă în casa Domnului.
Catedrală pentru 5.000 de suflete
Biserica Neagră este construită în principal din gresie. Este o biserică-hală, formă preferată în secolele XV-XVI în spațiul german, de unde proveneau unii dintre arhitecți și meșteri. E formată din cor, naos și turn. Lungimea totală a construcției este de 89 m. În biserică, încap circa 5.000 de persoane. Pe latura sudică se află o intrare mică, destinată inițial preoților, iar pe latura nordică a corului se găsește sacristia. Latura de nord este prevăzută cu două intrări: Poarta de Aur și Poarta Sfintei Jertfe. Exteriorul corului este susținut de 15 contraforturi, pe fiecare dintre ele fiind ridicată cîte o statuetă sub un baldachin. Dintre cele două turnuri ale planului inițial, a fost ridicat doar cel sudic pînă la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii. Zidurile exterioare și vîrfurile bolților au 21 m înălțime. Lățimea cea mai mare e de aproape 38 m. Zidurile corului au o grosime de 1,20 m, cele ale naosului 1,40 m, iar ale turnului 3,40-3,60 m. Suprafața totală a bisericii ocupă 2.500 mp, iar blocurile din care sînt construite zidurile au un volum de 9.000 mc. Suprafața acoperișului bisericii măsoară aproximativ 4.500 mp.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
