Expoziția De la căruță la zborul cu motor ne invită să ne plimbăm cu mijloacele de transport care au circulat de-a lungul timpului prin Brașov
Mijloacele de transport au evoluat spectaculos de-a lungul timpului, iar odată cu ele, și atmosfera orașelor. Și Brașovul s-a schimbat, pe străzile lui, au circulat întîi căruțele și caii, apoi birjele, caleștile, berlinele, cabrioletele, locomotivele cu aburi, automobilele de epocă, tramvaiul, autobuzele, troleibuzele, camioanele pînă la mașinile moderne de astăzi. Dacă transportul în comun nu are cu mult peste un secol, mijloacele cu care s-au deplasat primii brașoveni și cu care și-au transportat mărfurile pot fi identificate pînă la șapte veacuri în urmă. La Casa Sfatului putem vedea această evoluție a transporturilor în cadrul expoziției De la căruță la zborul cu motor. Colecția de imagini, obiecte originale și machete care va fi vernisată astăzi ne invită la o călătorie prin timp, de la vremurile în care cavalerii teutoni soseau călări în Țara Bîrsei, pînă la cele în care pe străzile Brașovului circulau Daciile. Este o expoziție inedită, o incursiune în trecutul pe care tinerii nu l-au cunoscut și un remember pentru brașovenii care au prins autoșenila de Poiană, tractoarele Universal, DAC-urile sau autobuzele Bucegi.
Pașaport cu semnătura sultanului
Expoziția De la căruță la zborul cu motor cuprinde piese de patrimoniu, obiecte de colecție, machete, reclame și imagini istorice, într-o istorie a transporturilor la Brașov, întinsă pe șapte secole. Muzeograful Cristina Tănase de la Muzeul Județean de Istorie Brașov a căutat cele mai interesante exponate care să ilustreze cît mai realist transportul din Brașov. Le-a găsit pe la alte muzee, la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, în proiectul Orașul memorabil și în colecțiile personale ale brașovenilor. Astfel că, după o documentare de un an, expoziția a fost finalizată și astăzi putem vedea cu ce s-au deplasat brașovenii. Totul a început cu venirea sașilor, pe cursul Dunării, apoi cu cai și căruțe cu tracțiune animală. Carele simple pe două roți au fost înlocuite cu cele pe patru roți, mai mari, care permiteau parcurgerea unor distanțe considerabile, cu poveri mai mari. Primii coloniști au folosit călăuze locale, explică muzeograful. Din acea vreme putem vedea pintenii și scărițele folosite de călăreți. În secolele următoare, căruța a rămas principalul mijloc de transport al mărfurilor și persoanelor. La Brașov, se fabricau care, iar breasla rotarilor era una dintre cele mai respectate în cetate. Un statut al unei astfel de bresle din 1723 este expus în muzeu, alături de un pașaport al binecunoscutului călător Ion Codru Drăgușanu. Putem vedea chiar semnătura sultanului, care îi asigura pelerinului brașovean dreptul de a trece dintr-un ținut în altul. Mai putem vedea și un certificat de călătorie bilingv (maghiară și germană) al unui membru al vestitei familii de industriași Scherg.
Căruțașii și hamalii din secolul XIX
Piața Sfatului a fost cîndva punct de plecare și de sosire pentru călători și negustori. În imaginile prezente în expoziție, putem vedea cai încărcați cu samare, care staționau în Piața Sfatului la 1849. Cei care intrau prin Poarta Vămii, își lăsau carele și caii pe maidan, iar cei care foloseau Poarta Mare, în fața Vilei Kertsch. Căruțașii erau ușor de recunoscut după cojocelul de oaie. Marfa era transportată în cufere de lemn, ferecate cu chingi metalice, și urcate în diligență. Iată ce nota Radu Rosetti despre diligența din Brașov: Avea forma unui mic vagon de cale ferată și scaunele erau distribuite în același fel ca la compartimentele duble ale vagoanelor Offenheim de pe linia Ițcani-Roman, la deschiderea ei în anul 1870. Rosetti își mai amintea că, la urcare, conductorul a cerut pasagerilor să coboare, cu excepția femeilor, căci suișul este greu, caii foarte osteniți, iar trăsura cumplit de încărcată. Mărfurile erau transportate și cu ajutorul hamalilor, pe care îi recunoșteai după numărul aplicat la pălărie. Aceștia erau obligați să ducă greutăți de minimum 5 kilograme, transportul pentru poveri mai mari de 25 kilograme rămîne la buna învoială. Uneori, cărau cu spatele și cu brațele bagajele călătorilor de la gară la hotel, dar și mărfuri grele, pînă în Stupini sau Timișul de Sus. O astfel de cursă pe jos putea costa chiar două coroane, cît trei transporturi de la gară, cu o povară de 25 de kilograme.
Birja și grabnica trăsură
Primele mijloace de transport în comun din Brașov au apărut cam pe la 1830, într-o perioadă cînd Brașovul ajunsese printre cele mai mari orașe din Transilvania. Mai întîi au fost birjele și trăsurile cu un cal sau cu doi. Proprietarii lor, sașii, le capitonaseră cu pluș roșu. În acest mijloc de transport în comun încăpeau pînă la patru călători. Stația de birje era în Piața Sfatului, iar cursele aveau capete în cartierele Blumăna, Șchei, Cetate și Brașovul Vechi. Birjarii au transportat călători vreme de 10 ani. După care și-au pierdut clienții. Apăruseră mijloace de transport cu mai multe locuri, dar tot trase de cai. În 1848 a apărut și prima cursă rapidă. A fost cea dintîi grabnică trăsură care a trecut peste Carpați, pînă la București. Proprietarul diligenței era sasul Franz Korner. În 1856, Korner a deschis o linie de diligențe pentru transportul de călători pe ruta Brașov-București-Giurgiu. Diligențele plecau săptămînal și puteau transporta 8-10 pasageri, cu bagajele lor. Afacerea lui Korner a durat 3 ani. Primele trăsuri pentru transportul public orășenesc au apărut în 1890. Erau trăsuri de Landau, mari cît niște corăbii. Li se spunea Dilijantul lui Sani și plecau zilnic spre Săcele, Zizin și Bran. Prețul unui bilet: 5 florini. Punctul de plecare era la Poștă, pe locul actualului Parc Titulescu.
Trenul fără cai
La 1 iunie 1873, primul tren de călători a intrat în vechea gară a Brașovului, cu o iuțime care întuneca mintea de mirare. Brașovenii s-au adunat cu mic cu mare să vadă locomotiva cu aburi. Cîțiva ani mai tîrziu, s-au obișnuit cu ea, fiindcă avea să tragă tramvaiul. Brașovul se poate lăuda cu o premieră națională: la 7 martie 1892, s-a inaugurat prima cale ferată suburbană din România: Bartolomeu-Satulung (Săcele). Avea o lungime de 17 km și a fost construită cu capital privat, în numai 2 ani, de către Societatea Căilor Ferate Vicinale Brașov-Trei Scaune. Trenul a luat mulți din clienții dilijantului, așa că, în 1895, trăsurile de Landau au dispărut. Trenul suburban avea depourile în Satulung. Pornea din Piața Sfatului, cobora pe Mureșenilor, apoi se bifurca spre Bartolomeu și spre actuala Cale București, Strada Carpați, prin incinta actualei Roman S.A., str. Lacurilor, Dîrste, peste calea ferată, către Săcele. Trenul avea doar 2 sau 3 vagoane, de clasa a III-a, construite din lemn decorat cu basoreliefuri interioare și pe dinafară. Locomotiva pe bază de aburi, avea putere mică, și se alimenta cu lemne. Din 1947, a trecut pe cărbuni. Tramvaiul a fost desființat în 1960, o dată cu modernizarea circulației urbane. Expoziția ne oferă imagini inedite cu romanticul tramvai, harta traseului și măsurile de protecția muncii pe care trebuia să le respecte conductorul tramvaiului. Din epoca motoarelor cu aburi, putem vedea o machetă rară: locomotiva ,,Călugăreni, cea care a făcut prima cursă pe o cale ferată din România, în octombrie 1869, între București și Giurgiu.
Viteza maximă: 6 kilometri/oră
Primele autobuze au apărut în Brașov în 1925. Concesionar al primăriei Brașov era firma Decei-Blaga din Cluj, care a pus în circulație 4 autobuze pe 2 linii: Piața Unirii-Gară (14 stații) și Piața Unirii-Gara Bartolomeu (9 stații). Un an mai tîrziu, existau deja 9 proprietari de autobuze, concesionari pentru transportul public în Brașov. Primăria a scos primul Regulament pentru circulația autobuzelor în localitate, iar Consiliul Local a limitat numărul de autobuze la 30, pentru evitarea accidentelor de circulație. Prețul unui bilet era 5 lei. Din loc în loc, existau indicatoare care atenționau că viteza maximă este de 6 kilometri pe oră. Tot pentru o bună circulație, în intersecții au apărut sergenții de stradă. Regulamentul preciza că pe linia 2 (Piața Prundului-Gara Bartolomeu), are voie să circule numai un număr hotărît de autobuze. De asemenea, sînt strict oprite întrecerile între autobuze. Biletele puteau fi procurate de la taxatoare care avea obligația, în cazul în care deja erau 15 persoane în autobuz, să afișeze o tăbliță vizibilă din afară, că autobuzul este complet. În afară de traseele interne, existau și autobuze către Băile Zizin și Băile Vîlcele, cu plecare din Piața Sfatului. Zilnic, între Brașov și Bran, circulau două camionete pentru persoane și mărfuri, cu plecare la 15.30 din Piața Sfatului și a doua zi, la 6.30, din Bran, centru. Tariful era 25 de lei de persoană.
Din autoșenila de Poiană coborai din mers
Pentru că în Piața Sfatului era punct de plecare pentru mai toate cursele, în urma reclamațiilor locuitorilor din zonă, primăria a mutat stația autobuzelor care mergeau pe rute externe pe B-dul Ferdinand, colț cu Strada Porții (lîngă Rectoratul de azi). Cele 30 de autobuze, în care intrau cîte 15 persoane, au furat clienții birjarilor. Aceștia, supărați, s-au reunit în sindicatul Fulgerul și au ieșit în stradă protestînd față de extinderea transportului urban. Ei au cerut limitarea numărului de autobuze la 16. Societatea Birjarilor din Brașov a publicat în presa vremii o scrisoare deschisă în care arăta că, după 100 de ani de servicii aduse brașovenilor, birjarii au ajuns muritori de foame din cauza trenului suburban, a celor 100 de taxiuri și peste 40 de autobuze. În cadrul expoziției putem vedea cum arăta un Omnibus, autobuzul de Săcele cu capota acoperită de bagaje, și RIMB-ul din perioada interbelică. Existau și două autoșenile, către Poiana Brașov. Urcau și coborau pe Drumul Vechi. Fiindcă drumul era îngust, trebuiau să se aștepte una pe cealaltă, undeva la jumătatea distanței, unde drumul era mai lat. Mergeau atît de încet încît, iarna, copiii își legau săniile de autoșenile, iar călătorii puteau coborî din mers, explică muzeograful Cristina Tănase. Drumul modernizat către Poiană a fost dat în folosință în 1962, cînd circulau deja autobuze SKODA 706 RTO. În 1956, cele două șenile erau conduse de Kerekeș Pavel și Pîslaru Gheorghe.
Avionul lui Vlaicu, în curte la Șaguna
În anul 1958, la Brașov se fabricau autobuze, iar o veche fotografie ne arată cum brașovenii s-au îmbarcat în cursa de Constanța. Cea mai veche imagine a unui automobil în Brașov datează din perioada 1910-1915. Șoferul era echipat ca un pilot de avion, cu cască și ochelari, obiecte care sînt expuse și în vitrină. Mai putem vedea cum arăta un service auto din perioada aceea, în care lucrau și copii. La sfîrșitul secolului XIX, pe străzile Brașovului puteau fi văzute niște ciudate mijloace de transport cu pedale: velocipedele. Cele două exponate, piesele de rezistență ale expoziției, pot fi admirate în original. Unul e făcut în întregime din lemn. Transportul cu pedale e reprezentat și de faimoasa Mobră, fabricată la Zărnești, de imagini cu motociclete cu ataș din Primul Război Mondial și chiar cu un concurs de triciclete din 1956. În 1911, inginerul Aurel Vlaicu a manevrat în fața Liceului Andrei Șaguna avionul conceput de el. Îl înălță în curtea școlii de gimnastică a liceului românesc, în fața numeroșilor și entuziasmaților elevi, doi ani înaintea celebrelor zboruri de la Cernăuți, Blaj, Viena și Brașov, scria Sextil Pușcariu. Brașovul a fost legat de aeronautică și aviație și prin uzina IAR, care în anii 30, prin cei 8.000 de angajați, fabrica avioane, printre care și celebrul IAR 37. În cadrul expoziției, putem vedea macheta acestei aeronave în culorile originale, precum și caietul de notițe tehnice al acestuia. În vitrină e și macheta celebrului elicopter Puma, dotat cu armament, fabricat la I.C.A. Ghimbav în anul 1975. Din vremea cînd brașovenii aveau aeroport, putem vedea cîteva reclame, care recomandau brașovenilor să circule cu Liniile Aeriene Române Exploatate cu Statul (LARES). Aeroportul din 1941 era la Ghimbav, iar fabrica de avioane avea un aerodrom dat în folosință în 1928.
Primele tractoare și autocamioane de Brașov
Pînă în 1945, IAR a fabricat 19 tipuri de avioane din care 6 de concepție proprie. În 1946, s-a transformat în fabrică de tractoare. Întreprinderea Metalurgică de Stat a devenit, în 1948, Uzina Tractorul Brasov. Expoziția mijloacelor de transport din Brașov ne oferă imagini inedite cu tractoarele fabricate la UTB, dar și macheta primului model de tractor care a ieșit pe poarta uzinei, IAR 22. Mai putem vedea și tractorul șenilat din 1953, tractoarele UTOS din anii 50 și modelul U-650, premiat cu aur la Leipzig în 1965. Privind fotografiile, brașovenii își vor aminti de defilările de la 23 august, cînd tractoarele treceau prin fața tribunei cu nomenclaturiști, pe Eroilor, pe atunci B-dul Gheorghe Gheorghiu Dej. Și dacă tot veni vorba de contribuția industriei brașovene la producția de mijloace de transport, trebuie să amintim și de fosta Steagul Roșu, uzina care a fabricat primul autocamion românesc, SR Bucegi, apoi autobuze pe șasiu de autocamion, Romloc. În ultimii ani, ne-am mîndrit cu DAC-uri, surprinse și ele în fotografii. Mai putem vedea și alte mijloace de transport care au circulat pe străzile orașului la început: troleibuzele Skoda. Prima linie de troleibuz, Nr. 1, între Șchei și Triaj, pe care circulau 18 troleibuze, a fost dată în funcțiune în 1959. Pînă în 1979, biletele se cumpărau de la taxatoare.
Dacia 1100, seria 0001
Automobilul românilor în anii comunismului a fost Dacia. Sîmbătă, 3 august, ora 14 și un minut! Este momentul nașterii automobilului românesc Dacia 1100, seria 0001. Înzestrat cu un motor Sierra de 1.500 cmc, plasat în spate, capabil să rezolve o forță de 46 CP și o viteză de 135 km/oră, turismul românesc consumă circa 7 litri de benzină la suta de kilometri, scria presa din 1968. Au urmat Dacia 1300, dar și mașina de teren ARO, prezente în expoziție prin machete aduse chiar de la Muzeul din Pitești. Brașovul este un oraș care are și transport pe cablu, momentele importante din istoria acestui mijloc de transport fiind și ele marcate prin imagini vechi cu telecabina de pe Tîmpa sau cu telescaunul din Postăvarul. Ca să putem vedea cu toții aceste crîmpeie din trecut, mai mulți colecționari au oferit muzeului obiecte, documente, machete: Gabriela Polak, Anca Maria Zamfir, Vasile Aldea, Cornel Balate, Tiberiu Blaga, Florian Brânzea, Cristian Bratu, Zoltan Boer, Dorel Coconașu, Radu Hanke, Gheorghe Olaru, Gheorghe Radu, Călin Râpea, Kumria Rafail Roșu, Gheorghe Sorea, Ovidiu Taloș.
Cu aceste mijloace de transport au circulat bunicii și străbunicii noștri. Ne putem urca și noi în ele, într-o călătorie fantastică, la capătul căreia vom ajunge departe, în timp.
Scurtă istorie a mașinăriilor de deplasare
1769 - A fost creat primul automobil cu aburi
1775 - John Outram a inventat tramvaiul pe șine, din fontă și tras de doi cai
1801 - Richard Trevithick a construit un automobil-locomotivă care circula pe drumurile rutiere
1814 - George Stephenson a inventat locomotiva cu aburi
1818 - Baronul german Karl Drais von Sauerbronn a inventat mașina de alergat, strămoșul bicicletei, construit în totalitate din lemn, dar fără pedale
1832 - John Stephenson a construit primul tramvai urban în New York
1865 - A apărut velocipedul, din lemn, cu roți de fier și pedale pe roata din față
1869 - S-a introdus în Anglia tramvaiul cu abur, iar la Timișoara a intrat în funcțiune tramvaiul cu cai
1882 - Primul troleibuz a fost experimentat de firma germană Siemens - Halske la Berlin
1886 - Karl Benz a brevetat primul automobil cu motor cu ardere internă
1895 - A apărut autobuzul cu benzină construit de firma germană Benz
1910 - Aeronava Coandă-1910 a fost primul avion cu propulsie prin reacție din lume.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
