Cea mai devastatoare epidemie din istoria umanității
×
Î n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Publicitate
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
13.03.2020
Cercetătorii nu au stabilit foarte clar, nici după 100 de ani, care a fost focarul inițial al pandemiei de proporții apocaliptice cunoscută sub denumirea generică de Gripă Spaniolă
Această gripă a ucis 25 de milioane de oameni în primele 25 de saptămâni
A fost cea mai devastatoare epidemie din istoria umanității. A lăsat în urma sa mai multe victime decât toate valurile de ciumă din perioada medievală. Spre deosebire de celelalte tulpini virale de gripă, care au secerat în special viețile bătrânilor, ale copiilor și ale persoanelor cu sănătatea precară, cumplita Gripă Spaniolă de la începutul secolului trecut și-a luat tributul de vieți omenești din rândul adulților tineri și sănătoși. A ucis 25 de milioane de oameni chiar în primele 25 de saptămâni. Astăzi, când posibilitățile de răspândire a unui virus mortal de gripă sunt mult sporite de amploarea și complexitatea mijloacelor de transport moderne, spectrul unei pandemii gripale comparabile cu cea declanșată în 1918, înspăimântă pe bună dreptate orice om.
Moartea venise din Spania?
Cercetătorii nu au stabilit foarte clar, nici după 100 de ani, care a fost focarul inițial al pandemiei de proporții apocaliptice declanșată în anul 1918. Cunoscută și sub denumirile generice de Gripă Spaniolă, Spanish Lady, Febra de trei Zile, Bronșită Purulentă, Sandfly Fever și Blitz Katarrh, cumplita epidemie și-a primit numele cel mai cunoscut după percepția publică a severității virusului pe teritoriul spaniol.
Spania fusese o țară neutră în Primul Război Mondial; prin urmare, veștile despre gripă și consecințele sale circulau liber, fără să fie afectate de nicio formă de cenzură. Spre deosebire de transparența din Spania, în celelalte țări europene prinse în vâltoarea războiului, precum Franța, Germania și Marea Britanie, presa primise ordin strict să blocheze orice informații despre numărul victimelor umane ale gripei, pentru a nu afecta cumva moralul și combativitatea soldaților de pe front. Nu este foarte clar locul unde gripa spaniolă a făcut primele victime. Unii istorici susțin că virusul ar fi venit din China, alții că ar fi apărut în decursul lunii ianuarie 1918 în Haskel County, un obscur orășel din Kansas.
Bucătarul de campanie Albert Glitchel, prima victimă
Cel mai bine documentat caz rămâne, totuși, cel din Fort Riley, tot în statul Kansas. Pe data de 4 martie 1918, bucătarul de campanie Albert Glitchel avea să fie răpus de virusul de coșmar. Avea să fie prima victimă a gripei spaniole documentată în analele istoriei medicinei. Aveau să urmeze alți 522 dintre camarazii săi, secerați de virus în zilele următoare. În ciuda măsurilor de protecție și a încercărilor disperate de a izola virusul cu mortalitate nemaiîntîlnită, gripa se deplasa cu o viteză incredibilă. Pe 11 martie, același an, virusul intra nestingherit în New York. Dezastrul avea să fie amplificat de decizia Statelor Unite de a se implica în Primul Război Mondial. Primii soldați americani trimiși să lupte în Europa aduceau cu sine un ucigaș care avea să facă mai multe victime umane decât însăși prima mare conflagrație militară a secolului trecut. Evident, autoritățile americane de atunci nu intenționaseră să exporte dezastruosul virus în Europa, dar inevitabilul avea să se producă, deoarece unii soldați americani erau deja infectați, dar nu prezentau niciun simptom al bolii în momentul în care s-au îmbarcat spre Europa. Aliații au adus, așadar, virusul în Franța, poarta de intrare a gripei spaniole în Bătrânul Continent.
Uriașe spitale de campanie, sub cerul liber
În luna mai, anul 1918, virusul începea să secere deja primii soldați francezi. Cu o viteză neanticipată nici de către cei mai pesimiști medici, virusul se răspândea în aproape fiecare țară europeană. Extrem de contagioasă, gripa spaniolă urma să atingă cu o viteză record Rusia, China, India, Japonia, Africa și chiar îndepărtatele Insule Tahiti și Samoa, unde, în doar două luni, a ucis circa 20% din băștinași. Epidemia atinsese proporții globale. Se transformase deja într-o pandemie cumplită, nemaivăzută... Gripa spaniolă a lovit omenirea în două valuri succesive. Primul val a fost extrem de contagios, dar al doilea s-a dovedit a fi deopotrivă contagios și mortal. Spitalele au devenit curând neîncăpătoare sub asaltul numărului uriaș de pacienți. În scurt timp, nu au mai putut să facă față milioanelor de cazuri. În fața acestei catastrofe, autoritățile din toate țările afectate de virus au luat decizia înființării de uriașe spitale de campanie, desfășurate sub cerul liber, deoarece numărul persoanelor infectate era atât de mare, iar teama de molipsire atât de teribilă, încât victimele nu mai puteau fi tratate sub vreun acoperiș. Pe lângă acest aspect, autoritățile s-au confruntat și cu penuria de medici și surori medicale, marea majoritate a acestor profesioniști fiind detașați pe front. Aflate în culmea disperării, spitalele, Crucea Roșie și toate unitățile medicale existente la acea vreme au lansat repetate apeluri către voluntari.
Prima carantină generalizată
Autoritățile din cadrul multor comunități au impus carantina generalizată, au ordonat tuturor cetățenilor să poarte măști de tifon și au închis spațiile publice precum unitățile de învățământ, bibliotecile, teatrele și stadioanele. Oamenii au fost instruiți să nu-și mai strângă mânile ca formă de salut, să stea pe cât posibil în propriile locuințe, să se evite unii pe alții. La fiecare colț de stradă erau amplasate afișe mari care-i îndemnau pe oameni să nu mai scuipe pe străzi, un obicei frecvent în acele vremuri, chiar și în cele mai civilizate țări.
A rămas celebru episodul în care pandemia a lovit New York-ul, iar tinerii din organizațiile de cercetași aveau datoria să identifice cetățenii care scuipau pe străzile metropolei, și să le înmâneze un card de avertisment, avizat de municipalitate și inscripționat cu mesajul: You are in violation of the Sanitary Code. Next time youll be seen, you will be expelled from New York City with no further explanation... Însă, în ciuda măsurilor energice de protecție și limitare a răspândirii, gripa avea să facă victime umane de ordinul zecilor de milioane.
Mureau în câteva ore de la primele simptome
Victimele virusului gripei spaniole din anul 1918 aveau să sufere teribil. La doar câteva ore de la declanșarea primelor simptome specifice, caracterizate prin stare de slăbiciune extremă, oboseală generalizată, febră și dureri de cap, culoarea pielii victimelor căpăta o ciudată culoare albăstrie. Câteodată, neobișnuita culoare albastră a pielii devenea atât de pronunțată, încât medicilor le era imposibil să determine culoarea inițială a pielii pacientului. Gripa provoca accese de tuse atât de puternice, încât unii pacienți sufereau rupturi ale mușchilor abdominali. La fiecare tușitură, o spumă roșiatică din sânge și salivă țâșnea pur și simplu din gura și nasul celor infestați. Spre final, pacienții începeau să sângereze și din urechi, vomitau tot mai frecvent, iar în unele cazuri se instala și incontinența urinară. Al doilea val al pandemiei a fost atât de sever, încât majoritatea victimelor mureau la câteva ore după ce prezentau primele simptome. Cei care aveau organisme mai puternice rezistau o zi, maximum două.
Crematoriile lucrau non-stop
Disperați, milioane de oameni au încercat remedii naturiste de prevenire a virozelor, precum consumul sporit de ceapă, purtatul non-stop al unui cartof curățat de coajă în buzunar sau atașarea de gât a unul săculeț cu o bucată de camfor. Niciuna dintre aceste metode de prevenție nu s-a dovedit eficientă în fața violenței celui de-al doilea val al pandemiei. Numărul incredibil de mare al morților a dus la situația în care cei vii nu mai pridideau cu îngroparea sau incinerarea cadavrelor. La morgi, cadavrele au trebuit să fie înghesuite pe holuri și coridoare. Nu existau îndeajuns de multe coșciuge și nici oameni care să sape imensele gropi comune. Crematoriile lucrau non-stop, la foc continuu, la propriu și figurat...Conform studiilor jurnalistei Gina Kolata, gripa spaniolă a ucis mai mulți soldați americani decât bătăliile Primului Război Mondial, în sine. Pe baza datelor istorice, se estimează că 36% din efectivele armatei americane au fost decimate de virus, iar nu mai puțin de 40% dintre pușcașii marini americani au pierit de gripă, nu de gloanțele și obuzele inamice.
Pupăturile victoriei au generat valul trei
Chiar și președintele american Woodrow Wilson (1856-1924) a contractat virusul în anul 1919, pe când negocia Tratatul de la Versailles, care a dus la încheierea Primului Război Mondial. Un moment important din istoria acestei pandemii este reprezentat de data de 11 noiembrie 1918, când, în urma unui armistițiu care a grăbit sfârșitul războiului, mii de soldați americani purtători de virus s-au întors acasă din Europa. La sosire, au fost, bineînțeles, îmbrățișați și sărutați de rude și prieteni. Aceste gesturi de efecțiune aveau să provoace însă un nou val local de epidemie. Cu toate că acest al treilea val nu a atins gravitatea celui de-al doilea, a provocat totuși mai multe victime decât primul val. Gripa spaniolă a lovit omenirea mai puternic decât orice altă catastrofă anterioară. Mai mult decât atât, virusul gripal a generat și valul de encefalită letargică din anul 1920.
Gripa Spaniolă a secerat între 50-100 milioane vieți
Pandemia s-a încheiat oficial în decembrie 1920. Acoperise aproape toată planeta, de la Arctica la insulele izolate din Pacific. Nu se cunoaște cu exactitate numărul victimelor, dar cercetătorii estimează că a secerat între 50-100 milioane vieți, posibil chiar mai multe, ținând cont că multe victime nu au fost raportate. Virusul a infestat circa 500 milioane persoane, adică o treime din populația totală a planetei. Într-un studiu publicat în periodicul Cinical Infectious Diseases, cercetătoarea Karen Starko avansează teoria conform căreia administrarea de aspirină în exces ar fi contribuit substanțial la creșterea numărului de victime. Starko sugerează că valul fără precedent de otrăviri cu aspirină a fost amplificat de situația medicinei de atunci. Ipoteza nu este acceptată de toți specialiștii. Cu toate acestea, la vremea respectivă, cumplita gripă a trecut cumva, mai puțin observată decât ne-am fi așteptat. La începutul secolului trecut, boli precum difteria, holera, febra tifoidă, febra galbenă și bolile de nutriție făceau multe victime, fiind cumva o concurență constantă pentru gripa spaniolă. Războiul Mondial, desfășurat în paralel cu gripa, a avut efecte distrugătoare mult mai vizibile decât ale gripei. Iar victimele gripei au fost cumva uitate comparativ cu morții căzuți pe front.
(sursa:descoperă.ro)
În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit și de prietenii tăi!