Obiceiul Mărțișorului este unul dintre obiceiurile rituale de înnoire a timpului și anului primăvara, la moartea și nașterea simbolică a Dochiei. După unele tradiții, firul Mărțișorului, de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urcă oile la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul anului primăvara, la nașterea timpului calendaristic. Mărțișorul este inseparabil de tradiția păgînă a Dochiei, zeiță maternă, a Lunii și a echinocțiului care confirmă vechimea multimilenară a obiceiului. În calendarul Ortodox, de 1 Martie se sărbătorește ziua Sfintei Cuvioase Evdochia, de unde și prescurtarea Dochia.
Românii consideră și azi mărțișoarele un fel de talismane aducătoare de fericire și noroc. La început a fost un bănuț. Apoi o ghindă, un nasture, un lemn ușor meșteșugit ori o monedă găurită de care se legau două ațe împletite - una albă și alta neagră. În timp, roșul a luat locul negrului. Iar de la monedă s-a ajuns la forme diferite, ciudate ori haioase. Chiar și alte cadouri sînt acum legate cu șnurul de mărțișor.
Obicei neaoș
Cuvîntul mărțișor are origini latine și este numele popular al lunii martie. Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român și își are originea în credințele și practicile agrare. De altfel, Martie (Marț) este încărcat de riturile începutului, căci, pînă nu demult, 1 Martie marca Anul Nou, și mai cu seamă anul nou agricol. Marte a fost la origini zeul primăverii, al vegetației, ulterior căpătînd valențe războinice. În legendele noastre, Marte este un Moș hîtru și capricios, care își bate joc de celelalte luni și de oameni, prin schimbări neprevăzute ale vremii. Rădăcinile obiceiului de a dărui mărțișoare se pierd în timp, în epocile precreștine. În multe săpături arheologice pe teritoriul României s-au găsit mărțișoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de rîu vopsite în alb și roșu, ele erau înșirate pe ață și se purtau la gît. Culoarea roșie, dată de foc, sînge și soare, era atribuită vieții, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea
apelor, de albul norilor era specifică înțelepciunii bărbatului.
Mărțișoare dacice
Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau pregătite încă din timpul iernii și se purtau, ca și acum, doar după 1 Martie. Mărțișoarele erau atunci pietricele albe și roșii înșirate pe un fir textil sau chiar monede care erau atîrnate de fire subțiri de lînă, negru cu alb. Monedele din aur, argint sau bronz indicau statutul social al celor care purtau arhaicele mărțișoare menite să aducă noroc și să provoace vremea bună. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumusețe și previn arsurile cauzate de soare. Mărțișoarele erau purtate pînă cînd înmugureau copacii, fiind apoi atîrnate de crengile lor.
Mărțișoare romane
Pe vremea romanilor, mărțișorul era legat de sărbătoarea începutului de an, care la acea vreme era marcat la 1 Martie. Cu această ocazie exista obiceiul de a se dărui un cadou: un fir roșu împletit cu unul alb care simbolizau roșul dragostea, fertilitatea, iar albul puritatea. La început, de firul împletit era legată o floricică. Simbolul împletirii roșu-alb se întîlnește și în tradițiile orientale, roșul simbolizînd principiul feminin, Shakti, iar albul, masculinitatea, Shiva.
Să aibă fața albă ca brînza
La originile mărțișorului așa cum îl știm noi astăzi a stat o monedă de aur la care se atașa o sfoară făcută din două părți răsucite, una roșie și alta albă, pe care copiii obișnuiau să o poarte la gît. Fetele purtau mărțișorul pînă cînd înfloreau copacii, moment în care legau mărțișorul de trunchiul unui copac, iar cu moneda își cumpărau brînză, pentru a avea o față albă și frumoasă tot anul. După un timp, moneda a fost înlocuită cu mărgele frumos colorate. În unele părți ale țării, mărțișorul este purtat la încheietura mîinii, toată luna martie. După care, înainte de răsăritul soarelui, fetele îl înnodau de trunchiul unui copac sau îl puneau într-un arbust de trandafiri, cu convingerea că toate dorințele lor se vor împlini.
Tradiții în alb și roșu
În folclorul românesc, anotimpurile sînt simbolizate cromatic: primăvara prin roșu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru, iar iarna prin alb. De aceea, se poate spune că șnurul de care se agață mărțișorul și care este împletit în culorile alb-roșu este și el un simbol al trecerii de la iarna cea albă și rece, la primăvara mustind de viață ca focul și sîngele. Semnificația culorilor mai este tălmăcită și altfel în credința populară: se poate spune că roșul, dat de foc, sînge și soare, este atribuit vitalității femeii, iar albul, ca zăpada rece și pură, ca apele înspumate, ca norii de pe cer, semnifică înțelepciunea bărbatului. Șnurul mărțișorului este, astfel, simbolul împletirii inseparabile a celor două principii - o permanentă înnoire. Pentru a respecta tradiția, mărțișorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 martie pînă cînd apar semnele de biruință ale primăverii: pînă ce înfloresc cireșii ori trandafirii, pînă se aude cucul cîntînd, pînă ce vin berzele sau rîndunelele.
Astăzi încep zilele babelor
Babele vestesc și ele venirea primăverii. Se spune că, în aceste zile de la început de martie, Baba Dochia, cea care aduce iarna, începe să-și dea jos cele 9 cojoace, cîte unul în fiecare zi și astfel în fiecare și afară se face puțin mai cald, iarna lăsînd loc primăverii să vină. Babele reprezintă o tradiție pur românească, iar obiceiul cere ca, de pe 1 pînă pe 9 martie, fiecare om să-și aleagă o zi, sau mai bine zis o babă. Bătrînii spun că, așa cum va fi vremea în acea zi, așa este și firea omului respectiv. Alții spun că așa cum este vremea în acea zi așa va fi și următorul an pentru omul respectiv. Adică, dacă vremea este frumoasă și soarele strălucește, acel om este voios și bun la suflet sau îi va merge bine tot anul următor, dacă în schimb este întunecat, atunci acela nu este un om bun la suflet și este cam supărăcios. Tot în tradiția românească se spune că dacă ninge sau plouă în acea zi este semn de bogăție.
Cum ne alegem Baba
Tradiția este atît de veche încît adevăratele ei origini nici nu se mai cunosc. La fel cum se întîmpla și cu interpretarea zilelor de naștere, pentru care există mai multe variante, la fel se întîmplă și cu alegerea babelor; o metodă este aceea de a-ți alege o zi oarecare între 1 și 9 martie, o altă metodă este de a-ți alege baba în funcție de ziua de naștere, dacă ziua se află între 1 și 9 ale oricărei luni atunci și baba va fi în ziua respectivă, de exemplu dacă este cineva născut pe 6 august baba lui va fi pe 6 martie; dacă data nașterii este formată din două cifre atunci se procedează astfel: de exemplu cineva este născut pe 17 decembrie, ziua în care îi pică baba se calculează astfel 1 + 7= 8, deci baba este pe 8 martie. Zilele Babelor sînt urmate de cele ale Moșilor sau Uncheșilor, care se sfîrșesc de Alexii, la 17 martie. Granița dintre aceste zile este data de 9 martie, Ziua Sfinților 40 de Mucenici. În popor se spune că atunci cînd zilele babelor sînt friguroase, îs aspre rău babele, da doar or fi mai moi Uncheșii. Credința generală este că vremea din ziua de 9 martie se va menține timp de 40 de zile, și chiar și în ziua de Paști.
Ce trebuie să facem de 1 Martie
Indiferent că sîntem bărbați sau femei, tineri sau bătrîni, 1 Martie trebuie să ne prindă curați și îmbrăcați în straie de sărbătoare. Întîmpinăm venirea primăverii, un nou început, care poate să fie mai frumos, mai bogat, mai puternic. De Mărțișor, acum, nu mai există decît o singură regulă - aceea de a dărui. Dacă la începuturile mărțișorului cea care îl dăruia era femeia cea mai bătrînă din casă, iar cel care îl primea - copilul, acum nu se mai ține cont de această regulă. Ne-am obișnuit însă ca bărbații să dăruiască femeilor, iar copiii - celor mai în vîrstă. Doar în unele zone din Moldova - în nord - fetele dăruiesc băieților, urmînd ca ele să primească daruri de 8 Martie.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit și de prietenii tăi!