Majestatea Sa, pilotul de la Ghimbav

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 25.10.2013

• Azi, cînd Regele Mihai de România împlineşte 92 de ani, Monitorul Expres vă reaminteşte că primul rege aviator din lume a învăţat să piloteze avioane la Centrul de Perfecţionare a Pilotajului Braşov-Ghimbav

Regele Mihai I împlineşte astăzi 92 de ani. O existenţă demnă de un scenariu de film, o viaţă în care încercările cumplite nu l-au îngenuncheat, ci l-au întărit, dîndu-i puterea să fie demn pînă la capăt. Tot pe 25 octombrie sărbătorim şi Ziua Armatei Române. Mulţi români nu ştiu dacă e doar o coincidenţă sau chiar există o legătură între cele două sărbători naţionale. La 25 octombrie 1944, în onoarea zilei de naştere a Suveranului României, Divizia 9 Infanterie şi alte trupe ale Armatei Române au eliberat ultima brazdă de pămînt românesc ocupată de trupele hortiste şi hitleriste. Astfel, în amintirea acelei zile istorice, 25 octombrie, ziua de naştere a Regelui Mihai, a devenit şi Ziua Armatei Române. Mai mult, dacă astăzi ne cinstim militarii, atunci trebuie să ne gîndim şi la Majestatea Sa, care este pilot militar. De altfel, uniforma militară cu care prefera să apară la ceremonialurile vremii era cea de aviator. A pilotat mai multe tipuri de avioane, iar în anii de exil, şi-a întreţinut familia de la manşa avioanelor comerciale. Mai puţin cunoscut este faptul că, regele-pilot, primul din istoria mondială, a luat primele ore de zbor pe aerodromul de la Ghimbav.

„Îl consideram ca fiind dintre noi!“

Regele Mihai a fost primul rege aviator din lume, după ce a învăţat să piloteze la Ghimbav. Îndrăgostit şi astăzi de aeronautică, regele a început instructajul la vîrsta de 20 de ani cu antrenamente la sol, pe un simulator de zbor. În anul 1941, aviatorii de la Ghimbav s-au trezit într-o bună zi cu vizita regelui, un tînăr de numai 20 de ani, dar deja cu multe ore de zbor. Despre această întîmplare povesteşte comandorul aviator Dan Stănescu, care se afla la Centrul de Perfecţionare al Pilotajului Braşov-Ghimbav, împreună cu camarazii lui din eroica promoţie 1941. „M.S. Regele Mihai I era tînăr Mareşal aviator. S-a interesat de felul cum ne instruim în zbor. La sfîrşitul vizitei a făcut o partidă de tragere cu arma de vînătoare, la talere aruncate din şanţ. În seria de trăgători se afla şi sublocotenentul aviator Şenchea Mircea, zis «Oscă» din Arad, care a scos un rezultat bun şi care a spus atunci: «Noi îl iubim foarte mult pe M.S. Regele Mihai I. Era foarte tînăr, era de vîrsta noastră, chiar mai tînăr decît mulţi dintre noi, nu aveam niciun fel de reţinere, chiar dacă îl apelam cu sintagma „Majestate». Ce mai, îl consideram ca fiind dintre noi!“.

A pilotat 5 tipuri de avioane

În 1942, Majestatea Sa a devenit pilot cu brevet internaţional civil gradul II, după orele de zbor acumulate la bordul avionului său tip Klemm 35 înmatriculat YR-MIH, sub îndrumarea pilotului Traian Udriski, la Vărădia de Mureş. Însă avionul regal era păstrat în hangarele uzinelor IAR, aşa că regele venea des la Braşov, fie cu maşina, fie în zbor. În 1944, Regele Mihai I a primit brevetul de pilot militar, dar dreptul de a purta însemnul de pilot militar i-a fost acordat cu ani înainte. De altfel, purta cu mîndrie uniforma militară a aviaţiei române la festivităţile din ţară şi din străinătate. Majestatea Sa a pilotat 5 tipuri de avioane, iar ca pilot-militar a stat la manşa bombardierului Focke-Wulf 58, în timpul cursului de zbor fără vizibilitate, de la Popeşti-Leordeni, cu instructorul comandor Ion Popescu „Oiţă“. Deşi a cutreierat cerul în lung şi lat, regele a păstrat cea mai frumoasă amintire începuturilor carierei sale în aviaţie. În anul 2004, însoţit de Principele Radu şi de alte persoane apropiate, a făcut o vizită neoficială la IAR Ghimbav. Atunci, Majestatea sa i-a impresionat pe angajaţii fabricii cu priceperea sa, cu amintirile vii, respectul pentru avioane şi cavalerii văzduhului şi cu personalitatea sa modestă. A venit la Ghimbav fără escortă, conducînd chiar el maşina personală. A dorit să viziteze secţiile de fabricaţie şi de montaj aeronave, s-a interesat de elicopterele aviaţiei militare române. Majestatea sa a plecat de la IAR la fel de discret, lăsînd o puternică impresie de prestanţă, simplitate şi simpatie.

Sub protecţia lui Churchill

Destinul Majestăţii Sale a fost tot timpul marcat de profesionalismul dovedit în arta navigaţiei aeriene, zborurile sale începînd cu decolări perfecte şi terminîndu-se cu aterizări perfecte. Conform unei anchete BBC, în anii exilului, monarhul ar fi trebuit să îşi cîştige existenţa ca pilot. Se ştie că familia regală a locuit, pentru o scurtă vreme, în Marea Britanie, după cel de-al Doilea Război Mondial. Potrivit unor documente declasificate şi publicate de Arhivele Naţionale din Marea Britanie, Sir Winston Churchill ceruse ministerului de externe ca Regelui Mihai să îi fie acordate privilegii diplomatice. Premierul britanic primise o scrisoare despre situaţia îngrijorătoare a monarhului. Scrisoarea menţiona că Regele Mihai şi familia sa plătesc asigurare de stat, dar nu primesc nici un fel de tratament special, ba chiar au „probleme financiare serioase“. Potrivit documentelor, „cînd a părăsit România, Regele Mihai avea doar 500.000 de franci elveţieni. O mare parte din bani au fost cheltuiţi, iar venitul său este acum mai mic de 1.200 de lire sterline pe an. E limpede că nu îşi poate întreţine soţia, copiii şi că nu poate acoperi cheltuielile impuse de angajamentele pe care le are“, se spunea în scrisoare.

I s-a propus să lucreze în aviaţia britanică

Churchill a tratat cu seriozitate subiectul, cerînd ca Regelui Mihai să îi fie acordate privilegii diplomatice pe perioada şederii în Marea Britanie, sperînd ca exilul monarhului român să nu fie permanent. I-a scris ministrului de externe. Ministrul britanic de externe Anthony Eden i-a răspuns că nu există o lege care să se refere la monarhii exilaţi şi că nu se poate face mare lucru pentru Regele Mihai. Însă, în acel an 1954, Eden a venit cu o sugestie: Regele Mihai ar putea să lucreze. „Regele Mihai este pilot calificat şi ştie multe despre motoarele cu ardere internă“, justifica el propunerea. Nu se ştie din ce motive, sugestia nu s-a materializat, însă, în cele din urmă, familia regală a României a primit o serie de beneficii minore, cum ar fi documentele de identitate. Actele l-au ajutat să ajungă în Elveţia. În 1956, pe cînd trăia deja în exil în Ţara Cantoanelor, a urmat noi cursuri de zbor şi a obţinut brevetul de pilot profesionist pe multimotoare în SUA. A fost angajat ca pilot la sucursala din Geneva a celebrei societăţi americane de aviaţie Lear-Jet, unde a făcut aproximativ 1.000 de ore de zbor ca pilot de testare. A putut astfel să cîştige mai bine, să-şi valorifice pasiunea şi să îşi întreţină familia. A cunoscut privilegiile regalităţii, dar şi neajunsurile sărăciei. Însă, indiferent de cît de cumplite au fost încercările vieţii, Majestatea Sa a trecut peste toate cu o putere de muncă şi o tenacitate demne de un adevărat rege.

Mareşal al României

Cariera militară a Regelui Mihai a fost marcată de evenimentele dramatice ale războiului, ca strateg şi comandant, şi nu s-a limitat doar la aviaţie. Încă din copilărie, urmînd cursurile Şcolii Palatine cu caracter civil şi militar, a avut profesori de cel mai înalt prestigiu, care l-au pregătit în domeniul armelor. La vîrsta de 16 ani a depus jurămîntul ca sublocotenent al Brigăzii de Vînători de Munte din armata română. În urma abdicării Regelui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940, revenit la tron, a fost avansat la gradul de general de divizie, la 14 septembrie 1940, şi investit cu demnitatea de mareşal al României, la 10 mai 1941. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Regele Mihai a făcut eforturi deosebite pentru a rezista ameninţărilor Germaniei hitleriste şi Uniunii Sovietice. În 1943, a devenit liderul opoziţiei unite ale partidelor politice, astfel încît era văzut şi de nazişti şi comunişti ca o ameninţare a intereselor lor în zonă. Tot Suveranul a dispus ca piloţii britanici, canadieni şi cei ai SUA, doborîţi în misiune de luptă deasupra României, să nu fie internaţi în lagăre de prizonieri de război sau predaţi trupelor germane. Prin actul politic de mare curaj de la 23 august 1944, Mihai I, pe lîngă faptul că a mutat frontul spre vest cu circa 500 km şi a scurtat durata războiului cu circa şase luni, a oferit României şansa de a fi ferită de un dezastru mai mare şi de a putea recupera o parte importantă din teritoriile pierdute în 1940. A fost recunoscut drept unul din cei mai importanţi lideri ai Naţiunilor Unite care au luptat contra Axei naziste.

O emblemă pentru România

Atunci cînd sovieticii au impus guvernul dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, Mihai I a cerut demisia guvernului (20 august 1945), iar în urma refuzului acestuia, a hotărît să nu mai semneze decrete-legi (greva regală). Sub ameninţarea unui război civil şi a şantajului cu uciderea a 1.000 de tineri deţinuţi de comunişti, Suveranul a abdicat la 30 decembrie 1947. În exil, s-a căsătorit la Atena, în rit ortodox, cu Ana Principesă de Bourbon-Parma, la 10 iunie 1948. MS Regele Mihai a încurajat formarea unui guvern în exil, condus de generalul Nicolae Rădescu, apoi de Constantin Vişoianu, fost ministru al Afacerilor Străine între noiembrie 1944 şi februarie 1945. A oferit protecţie tuturor transfugilor de bună credinţă. Pe tot timpul exilului, a militat pentru eliberarea ţării de sub dominaţia comunistă. După 1989, a făcut demersuri pentru intrarea României în NATO şi Uniunea Europeană. Astăzi, Majestatea Sa este sărbătorit de poporul său, dar şi de rudele sale din familia regală britanică. De fapt, întreaga Europă îşi aminteşte astăzi că, datorită Regelui Mihai de România, istoria s-a scris cu mai puţine pierderi de vieţi omeneşti. Iar românii îi urează: Sănătate şi cer senin, Majestate!
Foto: www.aviatori.ro, www.aviatia.ro

Fragment din scrisoarea premierului britanic Winston Churchill către ministrul de externe Anthony Eden

• „Am o mare consideraţie pentru Regele României, care a acţionat cu curaj cînd ţara se afla într-o situaţie dificilă, iar sovieticii au dat dovadă de nerecunoştinţă. Sper să fie tratat cum se cuvine în timpul exilului, care e posibil să nu fie permanent. Cred că trebuie să îi fie acordate privilegii diplomatice cît mai cuprinzătoare posibil. V-aş fi recunoscător dacă veţi trata favorabil acest caz excepţional“

Aviaţia română, în al Doilea Război Mondial

- La intrarea României în război împotriva URSS, la 22 iunie 1941, ca aliată a Germaniei, aviaţia militară română avea în serviciu 621 de avioane. Cele mai bune erau Henschel Hs-129, Messerschmidt 109, SM-79, Junkers 87 şi IAR-80, produs la Braşov.
- Pe frontul de Est a acţionat Gruparea Aeriană de Luptă cu 253 de avioane de vînătoare, recunoaştere şi bombardament. Pînă la Odessa, aviatorii militari români au obţinut 661 de victorii aeriene. Au luptat pe frontul de Est pînă la 22 august 1944, participînd la marile bătălii de la Stalingrad sau de pe fronturile din Crimeea şi Ucraina.
- Aviaţia română a obţinut între anii 1941-1944 2.000 victorii aeriene.
- Printre cei mai buni piloţi români s-au numărat: căpitanul Constantin Bâzu Cantacuzino (68 de victorii), căpitanul Alexandru Şerbănescu (a doborît 60 de avioane inamice), locotenentul Tudor Greceanu (42 de victorii) şi sublocotenentul Ioan Dicezare (40 de victorii).
- După 23 august 1944, aviaţia militară a contribuit la eliberarea nord-vestului ţării, a Ungariei şi Cehoslovaciei.
- Pe frontul de Vest, aviaţia română a participat la misiuni cu 415 avioane, din care au fost pierdute 176. Pierderile Corpului Aerian Român şi al formaţiilor auxiliare şi de spate s-au ridicat la 729 de oameni.
- Corpul Aerian Român a executat în intervalul 23 august 1944-12 mai 1945, 4.200 misiuni de luptă la inamic, cu 8.300 ieşiri avion, în 11.000 ore de zbor. În timpul acestor misiuni, aviatorii au lansat 1.360 tone de bombe, distrugînd 126 de avioane inamice (germane şi maghiare).
- În total, între anii 1941-1945, aviaţia română a pierdut 2.000 de aviatori, observatori, mecanici de avioane şi militari din trupele auxiliare.

Piloţi de viţă nobilă

• Puţine sînt feţele regale şi princiare pasionate de aviaţie. Cei mai cunoscuţi prinţi care pilotează avioane sînt:
- Prinţul William de Wales are brevet de pilot al Royal Air Force, dar şi-a încheiat de curînd cariera pe elicopterul de salvare al armatei britanice. El a dobîndit brevetul pe durata stagiului militar şi a activat în armată timp de şapte ani şi jumătate. Ca pilot pe un elicopter de salvare, William a participat la misiuni în munţii din Ţara Galilor şi în Marea Nordului.
- Fratele său mai mic, prinţul Harry de Wales, activează încă la regimentul Albaştri şi Regali, ca pilot pe elicopterele Apache. A făcut un stagiu de 20 de săptămîni în Afganistan, în care a fost copilot pe elicopterele de luptă americane. Ulterior, el a participat la misiuni de zbor în Marea Britanie.
- Se pare că prinţul Nicolae îşi moşteneşte bunicul, cel puţin în pasiunea pentru avioane. Nicolae de Roumanie Medforth-Mills are 28 de ani şi este fiul principesei Elena a României şi a doctorului Robin Medforth-Mills. Fiind nepotul Regelui Mihai, Nicolae este al treilea descendent în linia succesorală a tronului.
- Prinţul Constantin Bâzu Cantacuzino a fost unul dintre cei mai buni piloţi români în al Doilea Război Mondial. S-a născut la 11 noiembrie 1905, ca fiu al prinţului Mihai Cantacuzino şi al Mariei Rosetti. În 1932, a obţinut brevetul de „pilot de croazieră“ în numai două săptămîni. Peste cinci ani, a devenit pilot de linie în cadrul companiei româneşti LARES. În 1939, a cîştigat concursul naţional de acrobaţie. S-a înscris voluntar în Aviaţia Regală Română. A participat la 65 de operaţiuni pe linia frontului. În aprilie 1943, a probat noul aparat de vînătoare german Messerschmitt Bf 109 G, pe care l-a testat doar 20 de minute înainte de a pleca în misiune. După încheierea războiului, a fost pentru scurt timp pilotul particular al Anei Pauker, dar nu a scăpat de prigoana comunistă, mai ales că avea la activ peste 30 de avioane sovietice doborîte. S-a căsătorit cu actriţa Nadia Grey, mama Lindei Grey (interpreta personajului Sue Ellen). În 1947, înainte de a fi arestat, a fugit în Italia. S-a stabilit în Spania, unde a continuat să-şi cîştige existenţa executînd acrobaţii aeriene la mitinguri aviatice prin Europa. A murit la spital, pe 26 mai 1958, în urma unei intervenţii chirurgicale nereuşite.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: