Au ridicat şapte cetăţi în şapte zile

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 04.10.2013

• Pasionaţi de istorie şi meşteşuguri tradiţionale, 20 de elevi din Braşov au modelat în lut cele mai importante cetăţi medievale ale Ţării Bîrsei

Elevii braşoveni pasionaţi de istorie şi meşteşuguri tradiţionale au pornit în luna septembrie într-o aventură. Şi-au propus să modeleze în lut cetăţile din Ţara Bîrsei, un proiect serios, de care ar fi mîndru orice specialist în istorie medievală. Mai întîi s-au documentat, au făcut fotografii ale construcţiilor, au căutat pe la muzee şi biblioteci schiţe şi planuri, apoi au construit cetăţile şi bisericile fortificate. N-a durat mult, proiectul i-a prins şi, în numai şapte zile, şapte mîndre cetăţi au răsărit din pămîntul frămîntat de mîinile lor. Proiectul „Aventuri în Ţara Bîrsei“ este departe de a se fi încheiat. Acum, că secularele cetăţi au prins viaţă pe planşeta de lucru, cei 20 de elevi lucrează la încă trei, iar atunci cînd vor fi gata, vor fi prezentate într-o expoziţie itinerantă prin cetăţile din care s-au inspirat micii meşteri.

Cîte doi la o cetate

Luna trecută, 20 de elevi din Braşov şi-au propus să reproducă în lut cetăţile şi bisericile fortificate din Ţara Bîrsei. Sînt liceeni de la Grigore Antipa, Honterus, Şaguna, Titulescu, Transilvania, Mircea Cristea, dar şi de la Şcoala Gimnazială Sînpetru. S-au adunat în jurul profesorului Daniel Petrule, directorul adjunct al Colegiului de Ştiinţe „Grigore Antipa“, iniţiatorul proiectului, şi s-au pus pe treabă, încîntaţi că vor afla mai multă istorie şi vor învăţa şi un meşteşug tradiţional. Mai întîi, s-au documentat pe teren. Palatul Pionierilor le-a pus la dispoziţie un microbuz, cu care au pornit să viziteze cetăţile pe care urmau să le modeleze. Au făcut fotografii şi au stat de vorbă cu istorici. S-au documentat şi pe Internet. Radu Oltean, braşoveanul care realizează cele mai vii reproduceri ale burgurilor medievale din România, le-a oferit grafică utilă. Apoi, copiii l-au cunoscut pe Cătălin Postovar, meşterul popular din Şchei care i-a învăţat să lucreze în lut. Au deprins repede tehnica, aşa că au trecut la fapte. „Părintele Klein ne-a oferit un atelier în Sînpetru, unde elevii au lucrat, cu făcăleţul, cu degetele. Totul e realizat de ei, cu multă răbdare şi migală. Nu ne aşteptam, au făcut o pasiune pentru acest proiect, lucrau cîte doi la o cetate, se luau la întrecere. Astfel că, în şapte zile au realizat şapte cetăţi. Obiectivele proiectului au fost atinse: elevii au învăţat să aprecieze valorile locale, să cunoască mai bine istoria, să deprindă un meşteşug şi să valorifice timpul liber printr-o activitate utilă şi interesantă“, spune Daniel Petrule. Proiectul „Aventuri în Ţara Bîrsei“ a fost sprijinit de Fundaţia Edu For All şi finanţat de DJTS. Iată cetăţile modelate de copii, vestigii care ne oferă o bună ocazie să călătorim în timp, redescoperind povestea fortificaţiilor medievale din Ţara Bîrsei.

Cetatea saşilor din Cristian

După ce au vizitat biserica cetate din Cristian, micii meşteri au constatat că este bine conservată, aşa că le-a fost uşor să reproducă în lut forma construcţiei. Biserica fortificată este monument istoric şi datează din 1270. Portalul de vest, în stil romanic, rosariul artistic ramificat arată că prima clădire a fost o basilică în stil romanic. Saşii au construit centura de fortificaţii în prima jumătate a secolului XV, zidul circular de incintă, întărită cu 8 turnuri, un bastion ce străjuia poarta, dublat printr-un zwinger, şi şanţul cu apă. Devenind cetate fortificată, biserica evanghelică din Cristian avea un zid de fortificaţie interior întărit de nouă turnuri de apărare, şi un zid exterior, înconjurat de un şanţ lat. În curtea cetăţii erau amenajate căsuţe din lemn legate de ziduri de fortificaţie, pentru adăpostirea locuitorilor şi proviziilor acestora, în caz de război. În anul 1899, aceste căsuţe au fost demolate. În secolul XIX, cînd fortificaţiile şi-au pierdut rolul militar defensiv, bastionul porţii a devenit casă parohială. Turnurile de apărare sînt legate între ele printr-un drum de strajă, pe care se poate citi inscripţia: „Ist angefangen în Gottes namen das werk be 1654“ (a fost început în numele Domnului în 1654). Există turnuri semirotunde şi pătrate. În prima parte a secolului XIX, localnicii au lărgit biserica, astfel că astăzi putem admira o construcţie impunătoare. Hala este despărţită de cor printr-un arc de triumf. Turnul este zidit din piatră de tuf şi flancat de două turnuleţe semirotunde. În 1903 turnul a fost înălţat cu un etaj şi înzestrat cu un acoperiş înalt cu patru turele în fiecare colţ şi o platformă. În hala turnului se văd stemele provinciilor şi o pictură înfăţişîndu-l pe Iisus răstignit. Cele trei chei de boltă sînt decorate cu bustul lui Iisus, un Agnus Dei şi o floare de cireş. Orga datează din 1910. Are două claviaturi, 23 de registre pe sistem pneumatic.

107 cămăruţe pentru sătenii din Sînpetru

Biserica din Sînpetru a fost o basilică romanică. Urmele picturii de pe zidul de incintă datează din secolul XIII cînd, Ordinul Cistercian devenise patronul bisericii (1240). Basilica a primit hramul Sf. Petru după plecarea teutonilor, însă în 1794 a fost dărîmată şi reconstruită între 1795-1797 în stil clasicist. Construcţia a făcut faţă năvălirilor otomane din 1432 şi 1658, dar şi celor trei mari incendii care au mistuit mare parte din sat şi biserica. Ca urmare, noile ziduri au avut 8 metri în înălţime, cu 5 turnuri de apărare şi cu şanţuri de canalizare pentru apa care alimenta cetatea. În incendiul din 1658 au pierit aici mulţi călugări cistercieni, îngropaţi în vechea biserică, loc unde au rămas pînă după reconstrucţia întregii cetăţi. Urmele acestor morminte mai pot văzute şi astăzi în vechea biserică din cetate. În 1713 s-a prăbuşit turnul clopotniţei tot într-un incendiu, atît de violent încît toată arhiva comunităţii s-a pierdut. Noul turn s-a ridicat abia în 1822, înalt de 57 metri. Tot atunci s-a montat şi ceasul care bate şi astăzi, din sfert în sfert de oră, pe tonalităţi diferite. În 1795, a început reconstrucţia actualei biserici, pe acelaşi amplasament, cu un turn-clopotniţă în partea de Est. În 1826, s-a construit orga cu 20 de registre. Cetatea pe care au realizat-o copiii respectă planul construcţiei medievale, înconjurată de două ziduri de apărare şi cinci bastioane de tragere. Se pot observa şi astăzi găurile din ziduri prin care se aruncau apă fiartă şi bolovani încinşi în capul duşmanilor. În spaţiul dintre ziduri erau adăpostite vitele. Cele 107 cămăruţe de refugiu dispuse pe două nivele, construite în 1610, au fost iniţial locuinţe, apoi grajduri şi magazii pentru provizii. Pe pereţii bisericii sînt fresce în stil gotic. O pictură îl înfăţişează pe Sfîntul Mihail în fruntea unei armate de îngeri, izgonind demonii.

Cel mai înalt turn-clopotniţă din Ţara Bîrsei

Biserica Cetate Ţărănească din Hărman, construită în stil romanic în secolul XII, e uşor de recunoscut după zidul de incintă de formă ovală. Sînt ziduri înalte de 12 metri, întărite cu şapte turnuri de apărare dotate cu orificii pentru turnarea de smoală topită asupra asediatorilor. Prima basilică a fost menţionată în anul 1240 ca fiind dedicată Sfîntului Nicolae. Cetatea a fost întărită în secolul XV cu turnuri şi şanţ inundabil. La interiorul zidului de incintă, cămările de provizii au fost dispuse pe două niveluri. Invazia mongolă din primăvara anului 1241 a afectat construcţia, atacatorii pustiind atît aşezarea cît şi biserica din Hărman. În anul 1552, voievodul Moldovei Ştefan Tomşa a încercat să asedieze cetatea Hărman, însă fără succes. La atacul lui Gabriel Bathory din 1612, biserica fortificată a suferit mari distrugeri, dar nu a cedat. Cetatea Hărmanului nu a fost niciodată cucerită, chiar dacă printre asediatori s-au numărat turci, tătari, unguri sau chiar mercenari de-ai lui Mihai Viteazu. A rezistat la 47 de asedii. În schimb, a fost afectată de cutremure şi inundaţii. De fiecare dată însă a fost reparată, adăugîndu-i-se noi elemente, în stiluri arhitectonice diferite. Cele mai vechi sînt elementele cisterciene (ferestrele cu patru lobi traforaţi de deasupra celor în arc frînt). Iniţial, corul era flancat de două capele cisterciene menite rugăciunii şi ispăşirii călugărilor, dar în secolul XV capela nordică a fost transformată în sacristie. În secolul XV, a fost supraetajat turnul-clopotniţă, care cu cei 32 de metri ai săi devenea cel mai înalt din Ţara Bîrsei. Etajele superioare au fost adăugate două secole mai tîrziu şi sînt construite din tuf calcaros. Orologiul (secolul XVI) are un singur arătător, pentru indicarea orelor. Orga, a doua ca mărime din Transilvania, după cea de la Biserica Neagră, este veche de trei secole. Biserica fortificată Hărman a fost recent restaurată graţie eforturilor financiare ale saşilor plecaţi în Germania.

Invincibila Cetate de la Prejmer

Biserica fortificată Prejmer, cea mai bine conservată din Europa, a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO încă din 1999. Cetatea, construită în secolele XV-XVI în jurul bisericii din Prejmer, ridicată de cavalerii teutoni (1211), este considerată cea mai puternică fortificaţie ţărănească din Transilvania Medievală. La interior, zidurile sînt căptuşite cu încăperi de refugiu dispuse pe mai multe niveluri, destinate să adăpostească populaţia satului în caz de asediu chiar şi şase luni. Cele 272 camere sînt aranjate asimetric pe 4 nivele. Fiecare familie avea în cetate o cameră în care se adăpostea în caz de asediu şi care se lăsa moştenire. Biserica a fost construită în formă de cruce grecească în secolul XIII. În jurul acesteia a fost ridicată cetatea ţărănească pentru apărarea comunităţii săseşti. Zidurile cetăţii, groase de 4 metri, datează din perioada primei invazii turceşti, 1421-1505, şi au 12 m înălţime. Cetatea mai era apărată de un şanţ de apă de 18 m lăţime şi 2-4 m adîncime, două poduri de lemn mobile şi porţi de fier groase. A fost atacată de 50 de ori, dar niciodată cucerită. În 1788 s-a construit poarta exterioară care se mai păstrează şi azi. În afara fortificaţiilor impunătoare, a unui valoros altar pictat ce datează din secolul XV, aici mai există şi un dispozitiv de apărare unic în lume numit „orga morţii“. Practic era un dispozitiv deasupra căruia erau poziţionate mai multe arme care, trăgînd simultan, produceau pierderi masive inamicului. În perioada 1962-1970, cetatea şi biserica au fost restaurate. În prezent, biserica este evanghelică şi se poate vizita zilnic. Se poate vedea chiar şi încăperea care servea drept şcoală, cu tăbliţa de scris şi numărătoare. În curte exista şi o „piatră a ruşinii“, unde erau legaţi cei care furau.

O cetate cu interioarele pictate integral

Biserica evanghelică fortificată de la Ghimbav a apărut în jurul anului 1300 ca bazilică în trei nave, cu un cor, o sacristie şi un turn masiv construit din tuf vulcanic. În secolul XV, s-a ridicat în jurul bisericii un zid de incintă din piatră şi cărămidă şi s-a săpat un şanţ cu apă de jur împrejur, alimentat din Pîrîul Ghimbăşel. Un fulger a lovit cetatea în 1642 şi a fost mistuită de flăcări. În anul 1658, în timpul invaziei turceşti, 909 ghimbăşeni au fost făcuţi robi, iar biserica-cetate a fost distrusă. În 1666, a adăpostit primăria Ghimbavului. În 1940, majoritatea caselor din curtea bisericii au fost demolate, iar zidul din jurul bisericii a căzut în ruină. Este singura biserică fortificată de rit evanghelic din Transilvania pictată în întregime la interior, cu motive florale şi mai puţin religioase. Altarul din secolul XIX este în stil neoclasic, din lemn sculptat şi vopsit. În altar se găsesc băncile unde stăteau juzii, persoanele importante ale oraşului, clericii de rang înalt, precum şi copiii neconfirmaţi. Amvonul este bogat sculptat. Orga bisericii datează din secolul XVII şi a fost realizată de un meşter din Braşov, foalele ei sînt astăzi acţionate electric. În turnul bisericii şi clopotniţă se poate ajunge prin exteriorul bisericii, urcînd pe o scară din piatră. Cele patru clopote mari au fost montate între anii 1923-1928. Tot aici se mai află şi clopotul mic sau aşa-numitul clopot al şcolarilor (secolul XVI), care era folosit pentru a anunţa începerea cursurilor.

Singura biserică fără turn din Ţara Bîrsei

Biserica fortificată din Codlea este înconjurată de verdeaţă şi arbori bătrîni. Ceea ce impresionează este interiorul, în special valorosul tavan casetat format din 252 panouri pictate (secolul XVIII) şi cele două balcoane înalte, cu 2 etaje din lemn (Knechtsglater), care au fost construite în anul 1702. Predomină culorile roşu, albastru şi auriu. Cetatea păstrează portalul de vest de la o biserică din secolul XIII. Legenda spune că a fost ridicată pe un deal la poalele Muntelui Măgura. Se numea Schwarzburg, adică Cetatea Neagră. Un document din 1265 o atestă sub numele de Castro Feketewholum, iar în 1377 apare cu numele de Zeiden. Peste 200 de ani, biserica romanică a fost transformată în biserică sală gotică. O incintă fortificată de formă poligonală înconjoară biserica. Iniţial cetatea era înconjurată de 3 rînduri de ziduri. Actualul zid de incintă are o înălţime de 8-10 m şi e prevăzut cu goluri de tragere şi aruncare. În partea interioară au fost construite camere pentru depozitat grînele şi slănina. Altarul, opera lui Johannes Bartel din Braşov, înălţat în 1904, este neogotic, iar amvonul este datat 1841. Orga, terminată în 1783, unul din cele mai valoroase instrumente din Transilvania, este opera maestrului Prause din Silezia. Între 1828 şi 1830, în sudul bisericii a fost ridicată primăria, alipită turnului clopotniţă, turn care a fost amenajat în vechiul Turn al Fierarilor. Astfel, biserica de la Codlea e singura biserică fără turn din Ţara Bîrsei. Pînă în 1892, biserica a avut 3 clopote, din 1977 există un mecanism electric de bătut clopotele care funcţionează şi astăzi. Cetatea avea patru turnuri, dintre care s-au păstrat azi numai trei: turnul ţesătorilor, turnul dogarilor şi turnul fierarilor, transformat în clopotniţă. Turnul rotarilor a fost demolat în 1900.

Cea mai importantă cetate a teutonilor

Feldioara (Marienburg) a fost o cetate cu ziduri de piatră şi cărămidă, întăritura ajungînd pînă la doi metri. Acest zid s-a dovedit din punct de vedere a tehnicii de construcţie total diferit de restul ansamblului. La baza lui au fost aşezaţi bolovani mari deasupra cărora s-a ridicat zid din bolovani legaţi cu mortar de bună calitate. S-au mai păstrat doar turnul de nord-vest, aproape întreg, fîntîna din mijlocul incintei (adîncă de 70 de metri) şi o bună parte din pivniţă. Vechea cetate, construită de cavalerii teutoni, este atestată documentar în anul 1240, sub numele de Castrum Sancte Maria. Se pare că cetatea a fost înconjurată de o a doua incintă, în interiorul căreia exista o capelă, o „Casă a cavalerului“ şi o bolniţă (spital), sală de mese, magazie, la etaj, şi dormitor la ultimul etaj. Cu ocazia atacurilor tătarilor în anul 1241, atît capela cît şi celelalte clădiri au fost distruse. Pe ruinele fortificaţiei, cistercienii au construit actuala biserică, în secolele XIII-XV, foarte bine păstrată şi astăzi. Localnicii au reconstruit cetatea cu o incintă ovală, după forma platoului, cu intrarea prin sud, turnuri de apărare prevăzute cu niveluri separate prin platforme şi scări din lemn. Un document din 1439 menţionează că locuitorii Feldioarei au fortificat un castrum în vederea apărării bunurilor lor. Astfel, pe vremea lui Sigismund de Luxemburg, cetatea Feldioarei era una ţărănească şi localitatea primea dreptul, datorită ei, de a fi oraş. A fost distrusă în 1430 de turci şi de Vlad Ţepeş, în campania din 1457, locuitorii refăcînd-o în acelaşi an. Pe zidăria turnului dinspre nord e scrijelit anul 1657, dar nu se ştie dacă s-a făcut aceasta cu ocazia construirii lui sau cu ocazia renovării.
Construcţia, din care mai există doar ruinele, era cea mai importantă fortificaţie ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania.
Cei 20 de elevi braşoveni lucrează la alte trei cetăţi, Hălchiu, Racoş, Cetăţuia, pe care ni le vor prezenta curînd, în cadrul unei expoziţii găzduită de Muzeul Judeţean de Istorie.

Cătălin Postovar - meşter popular

• „Elevii au prins foarte repede arta modelării în lut şi au muncit cu pasiune. Unele cetăţi par mai naive, altele mai realiste, unii s-au priceput mai bine la construcţie, alţii la detalii. Deşi pentru ei n-a fost simplu, au învăţat multe lucruri noi. Vom face împreună Cetăţuia Braşovului, cea mai mare şi mai complexă lucrare a proiectului.“

Radu Oltean - grafician, autorul celor mai detaliate reconstituiri ale bisericilor fortificate săseşti din Ţara Bîrsei

• „E grozav ceea ce au realizat aceşti copii. Nu e uşor să modelezi. Prin aceste activităţi învaţă istorie, dar şi structura construcţiilor, şi astfel o să recunoască mai uşor cetăţile. Trebuie încurajaţi, ca să mai facă şi altele!“

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: