Legendele spun că muntele Tîmpa a fost creat de giganți
Scheletele uriașilor descoperite în întreaga lume dovedesc că, în vremuri străvechi, pe Pămînt au trăit oameni cu înălțimi colosale
În legendele românești apar făpturi de dimensiuni gigantice care ar fi trăit cîndva prin aceste locuri. Uriașii au fost la început ființe blajine, dar s-au înrăit, așa că Dumnezeu a trimis potopul ca să-i nimicească. Începînd cu Goliat din Vechiul Testament, relatările despre giganți sînt prezente în toate mitologiile lumii. Dar care este adevărul? Au existat cu adevărat sau sînt doar plăsmuiri ale vechilor popoare? Arheologii au descoperit pe toate continentele sute de schelete de giganți, ca mărturie că uriașii n-au fost doar legende. În România, în mai multe locuri, au fost dezgropate oasele unor oameni de cîteva ori mai înalți decît cei de azi. Descoperirile au stîrnit vîlvă și circulă pe Internet, însă oamenii de știință nu s-au pronunțat cu privire la autenticitatea acestor dovezi. Folclorul din Țara Bîrsei e plin și el de povești cu giganți, care au modelat geografia locului. Dacă legendele vor fi confirmate de antropologi, acesta va fi doar începutul care va schimba istoria omenirii.
Uriașii din Piatra Craiului și Munții Perșani
Se zice că, pe vremea cînd pămîntul României de azi era un fund de mare, au venit dinspre Răsărit niște uriași. Călcînd din munte în munte, s-au oprit pe Piatra Mare. Pînă în Făgăraș, oricît de mare le-ar fi fost pasul, nu puteau ajunge, așa că au ridicat o movilă ca să aibă unde pune piciorul. Au scobit piatra din zona Timișului și au aruncat-o în mare, pe locul unde este acum Tîmpa, pînă ce s-a ridicat deasupra apei muntele pe care îl vedem acum. Așa s-a născut muntele brașovenilor. Legenda ar confirma și ipoteza că în interiorul Tîmpei ar fi un lac imens. Uriașii s-au implicat și în geneza piramidelor de la Șona. O legendă povestește că uriașii, după ce au trecut Oltul, și-au scuturat încălțările de noroi și astfel au luat naștere cele opt enigmatice movile. Și astăzi, localnicii continuă să creadă în uriași și transmit mai departe povețele moștenite cum că nu e bine să facem săpături în zonă, ca să nu-i deranjăm pe giganții care își au sălașul sub piramide. Colinele de la Cristian ar fi opera unui copil de uriaș, care, jucîndu-se, a scăpat pămîntul adunat în poală și astfel s-au înălțat dealurile de azi. În Piatra Craiului, pe peretele de Vest, la 1.600 m altitudine, se poate observa un fenomen carstic cu totul deosebit, denumit Poarta Basmelor. Seamănă cu o uriașă intrare spre adîncul pămîntului. Legenda spune că pe acest munte își ducea veacul un uriaș. Un flăcău viteaz i-a venit de hac aruncînd cu pietre în el. Pietrele au trecut prin trupul uriașului, făcîndu-i găuri mari. Namila a împietrit și astfel s-a format Poarta Basmelor. Cele patru pietre care l-au doborît pe uriaș se pot vedea și astăzi, în apropierea porții. Peștera Comăna din Munții Perșani este și ea sediul unei legende despre făpturi mitice, numele lor rămînînd în denumirile galeriilor. Astfel, există o Sală a Uriașilor, descoperită în 1994. Se pare că Țara Bîrsei a fost populată cîndva de umanoizi cu statură colosală, buni la suflet, care stăteau la masă cu oamenii. Au fost creați de Dumnezeu și anihilați tot de el, după ce s-a dovedit că sînt al doilea experiment eșuat, după cel al căpcăunilor.
Misterioasele cutremure din Bușteni
Legendele n-au rămas doar simple legende. În Viitor cu cap de mort, Radu Cinamar, reluînd un articol din Monitorul Expres, relatează straniile întîmplări din Bușteni, care în final duc la confirmarea existenței uriașilor. Bucegi, unde se află Sfinx-ul, cea mai misterioasă structură antropomorfică din Carpați, a fost bănuit dintotdeauna că este străbătut de galerii subterane. Traian Trufin (foto), muzeograf conservator la Muzeul Cezar Petrescu din Bușteni, publicist și cercetător al fenomenelor stranii la care a fost martor, a povestit pentru prima oară în 2004 despre fenomenele stranii trăite de locuitorii din Bușteni. În 1993, timp de două săptămîni, în partea de sud a orașului, oamenii aveau insomnii. M-am gîndit că sînt emanații de noxe de la fabrica de hîrtie. Nici vorbă de așa ceva. Era ciudat că, deși nu dormeau, oamenii nu se simțeau obosiți. Mi-au confirmat acest lucru cel puțin 20 de persoane, povestește muzeograful. Unii localnici au ajuns să trăiască adevărate stări de euforie. Manifestările aveau loc numai în timpul nopții. Au încetat la fel de brusc cum apăruseră. Apoi au început cutremurele. Niște mișcări ale scoarței ciudate, neînregistrate de seismografe, dar simțite de toată lumea. Seria de cutremure a început în 1994 și a ținut 3 ani. Se produceau la ore fixe: la 20 și la 3 noaptea. În fiecare zi, invariabil. Nu erau însă seisme propriu-zise. Se manifestau după alte legi. Aveau un areal redus: Azuga-Bușteni-Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Bușteni. Se auzea din Pămînt un vuiet, ca și cum s-ar fi prăbușit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apăreau nici mișcări orizontale, nici verticale, povestește Traian. În acea perioadă, nu se făcuseră niciun fel de săpături în zonă. În Vrancea, n-a fost niciun cutremur cu magnitudine semnificativă. A numărat peste 100 de astfel de mișcări seismeice, de 3-4 grade pe scara Richer. Au căzut cîteva coșuri de pe acoperișuri, în zidurile caselor au apărut cîteva fisuri.
Fenomene electrice inexplicabile
A urmat un nou fenomen: locuitorii din Bușteni s-au încărcat energetic într-un mod de neînțeles. Oamenii nu mai puteau atinge cu mîna obiecte sau ființe fără să se electrocuteze. La atingerea palmei de corp apăreau arsuri, iar oamenii evitau să-și mai strîngă mîinile. Am avut multă vreme pe piele urma degetelor unui prieten care m-a bătut pe umăr, amical. Prin cămașă, amprenta palmei lui s-a impregnat pe spatele meu. Pielea s-a înroșit. Pe întuneric, atunci cînd atingem unele obiecte, ieșeau scîntei, își aduce aminte muzeograful. Aveam niște căști de radioamator. Recepționam cu ele un program de radio. Dar am observat că numai în zona Bușteni. Ieșind din oraș, spre București sau Brașov, nu mai recepționam nimic. Cred că exista un puternic cîmp energetic în zonă care amplifica semnalele radio, crede Traian. A mai observat și alte fenomene bizare. În jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate și chiar holograme. Într-o dimineață, pe un soare splendid, fără nici o urmă de ploaie în ultimele zile, a văzut un curcubeu imens, cu o strălucire neobișnuită. Un capăt pornea din cartierul Zamora, iar celălalt era ancorat în Crucea de pe Caraiman. Curcubeul apăruse în contradicție cu legile firești ale naturii. Deseori, muntele Caraiman este înconjurat de un brîu lăptos de nori. Acest inel compact este prezent numai în partea de mijloc a masivului. Piscul și baza muntelui rămîn neînvăluite în ceață. Timp de două luni, în muzeul unde lucrez, luminile se stingeau și se aprindeau, într-un ritm curios. Sau se aprindeau numai filamentele becurilor. I-am chemat pe cei de la Renel. N-au constatat nici o defecțiune, povestește Traian.
10 ani de la descoperirile din Bucegi
Traian are o teorie proprie. Crede că toate anomaliile din Bușteni vin de la niște galerii din măruntaiele munților. Aceste uriașe tunele subterane sînt de natură artificială și au fost săpate de civilizații nepămîntene. Aici au loc experiențe, punctul fierbinte fiind în zona Crucii de pe Caraiman. Așa se explică bubuiturile care însoțesc cutremurele. Sau recepționarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Dar Traian nu poate spune și cine produce acele amplificări stranii, în ce scop și cui îi sînt destinate bizarele mesaje radio. Convingerea mea este că există în subteran o altă lume. Extratereștrii cunosc totul despre lumea de la suprafață. Spectrul lor informațional este foarte larg. Dar nu știu ce fel de activitate desfășoară acolo și nici de ce nu vor să comunicăm. Probabil pentru că omenirea încă nu este pregătită să înțeleagă niște lucruri, conchide geologul. Speră că fenomenele se vor intensifica și pînă la urmă vor deveni o cale de comunicare între cele două civilizații. Oricum, e mai mult decît tăcerea pe care au oferit-o pînă acum oamenii de știință. Însă Radu Cinamar a făcut legătura cu niște informații secrete care au ajuns la el și care explică fenomenele stranii din Bușteni prin existența unor culoare subterane în munte, formațiuni săpate de uriași. Descoperirea acestora s-ar fi produs exact acum 10 ani, în iulie 2003, cînd zona a fost cercetată de o echipă a Pentagonului. Burghiul cu care s-a forat a dat peste o încăpere cu pereții șlefuiți. De aici pornea un tunel. Intrarea era ferecată cu un scut energetic. Trei oameni au murit atingîndu-l. Însă americanii au descoperit cum se poate trece de acest zid, acționînd un triunghi încrustat în piatră. S-a intrat astfel în Marea Galerie, luminată, însă nu se știe de unde.
Mesele la care au stat uriașii
Cei care au pătruns în tunele spun că după Marea Galerie urma Sala Proiecțiilor, înaltă de 30 de metri, în care se aflau mai multe mese de piatră, înalte de doi metri, la care nu s-ar putea așeza un om de talie obișnuită. Suprafața meselor era acoperită de o scriere ciudată și cu aparate necunoscute care emiteau semnale luminoase. La apropierea de ele, se proiectau automat holograme imense cu imagini din diferite domenii științifice, inclusiv cu datele genetice ale ființelor nepămîntene care au realizat toată această tehnologie. Cei care au construit întregul edificiu trebuie că erau foarte înalți, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiecțiilor, conchide autorul. Printre informațiile furnizate de extratereștri, apar și cele legate de enigmele din istoria Terrei, inclusiv dispariția dinozaurilor sau viața lui Iisus. Galeriile din Bucegi s-ar continua pînă în Irak, Tibet și Egipt. Cartea lui Cinamar pare o fabulație science-fiction, dar autorul susține că în poveste a fost implicat însuși Ion Iliescu, președintele de atunci al României, care a fost chemat la Casa Albă. Americanii și chiar Papa Paul al II-lea au îndemnat oficialii români să nu dezvăluie nimic despre cele descoperite în adîncurile Munților Bucegi. În lipsa unor dovezi recunoscute oficial, totul a rămas o poveste. Însă ideea uriașilor nu era nouă în România. Minerii de la Roșia Montană povestesc că în 1976, securitatea a închis o galerie străjuită de o piatră ciudată. Aici s-au găsit niște oase umane imense. Scheletul ar fi avut cam 10 metri lungime. Rămășițele au fost ambalate în lăzi și trimise la Moscova și nimeni n-a mai auzit nimic de ele.
România, țara oamenilor mari
În România, schelete de uriași au mai fost descoperite la Polovragi, la Cetățeni (2005), sub mănăstirea Negru Vodă, personaj despre care se spune că avea el însuși o statură impunătoare. Țara Hațegului este și ea plină de legende despre uriași. La începutul secolului XX, în depresiunea dintre Petroșani și Deva, s-au găsit cîteva schelete despre care s-a crezut că aparțineau uriașilor. Numeroase legende vorbesc despre cetatea de la Oncești (Maramureș), ca fiind sălașul uriașilor. Necropola de la Argedava (Cetatea lui Burebista) a adăpostit mormintele a 80 de oameni înalți de 5 metri. Tot aici s-au mai găsit și calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele uriașilor. În zona Bihorului, se povestește din bătrîni că Decebal a fost de acord să-i lase pe uriași să trăiască în Munții Apuseni, cu condiția ca aceștia să-i păzească comorile. Legendele despre existența uriașilor în zonă s-au perpetuat pînă azi. La Scăieni (1985), județul Buzău, au fost dezgropate de asemenea două schelete de uriași. Localitatea Măriuța din județul Călărași este locul din care au fost deshumate trei schelete de uriași, dintre care unul fără cap. În România există Peștera Uriașilor, Movila Uriașului, Mormîntul Uriașului, Cetatea Uriașului. Toate aceste toponimii amintesc de oamenii înalți care au populat spațiul românesc. În întreaga lume au fost găsite oase de giganți și, la fel ca la noi, totul a fost trecut sub tăcere, cu toate că există fotografii și relatări în presă. În total, se vorbește de peste 200 de schelete de umanoizi cu înălțimi de la 3 la 20 de metri. Absolut niciun antropolog nu a confirmat autenticitatea lor.
Cel mai înalt roman era trac
Strămoșii noștri traci aveau reputația de bărbați bine făcuți. Cel mai înalt om al antichității se pare că era trac. Gaius Iulius Verus Maximinus (173-238) s-a născut într-un sat din Tracia. Tatăl său se numea Micca, iar mama, Ababa. A ajuns împăratul Imperiului Roman (235-238), primul de origine barbară. Cu el a început criza secolului III din Imperiul Roman. A fost cunoscut sub numele de Maximin Tracul și a luptat cu triburile germanice de la Nord de Dunăre. Se spune despre el că avea 2,62 m și putea ridica singur un car încărcat.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
