Brigada 2 Vînători de Munte „Sarmizegetusa“ împlineşte 90 de ani

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 28.06.2013

• Este cea mai veche brigadă de vînători de munte din România

Brigada 2 Vînători de Munte „Sarmizegetusa“ aniversează pe 1 iulie 90 de ani de la înfiinţare. Vom vedea mulţi militari pe străzile Braşovului, defilînd sub faldurile drapelului acestei unităţi de elită. Este un moment emoţionant nu doar pentru armata română, ci şi pentru braşoveni. Aceşti soldaţi sînt moştenitorii unei legende, care a început să se scrie chiar din primii ani de existenţă ai brigăzii. A avut comandanţi străluciţi şi soldaţi curajoşi, a scris pagini importante în istoria universală. Trecută prin două războaie mondiale, trei regimuri politice, dezastre naturale şi nenumărate procese de restructurări, ba chiar desfiinţări, Brigada 2VM are o istorie faimoasă. Însă puţini o cunosc în detalii. De nouă decenii, apără Carpaţii şi nu oricum. Vînătorii de munte sînt adevărate forţe speciale, intervenind cu profesionalism în situaţii în care nicio altă armă a armatei române n-o poate face. La ceas aniversar, Monitorul Expres le urează vînătorilor de munte la mulţi ani şi vreme de pace!

Militarii ramurii de brad

Vînătorii de munte sînt acei bravi soldaţi pregătiţi să intervină în zonele montane. Sînt cei mai experimentaţi alpinişti, cei mai abili schiori, cei mai buni specialişti în cercetare montană. Intervin în operaţiuni de salvare, în catastrofe naturale produse în cele mai inaccesibile locuri. Construiesc şosele şi edificii. Sînt implicaţi în tot ce ţine de ecologia montană, de supravieţuirea în abrupt. Sînt experţi în sporturi de iarnă. În caz de război, apără trecătorile, crestele, resping şi atacă inamicul, închizîndu-i orice cale de acces. Misiunile lor trec dincolo de graniţele ţării, în teatre de operaţiuni de pe toate continentele. Cîndva, erau uşor de recunoscut după bereta verde şi ciorapii albi, răsfrînţi peste bocanci. Bereta a rămas un semn distinctiv şi astăzi, la fel ca ramura de brad, însemnul vînătorilor de munte încă din secolul trecut. De fapt, unităţile de azi continuă tradiţia celor înfiinţate cu 90 de ani în urmă. În condiţiile în care, astăzi, şi armata română se confruntă cu lipsuri şi probleme, militarii Brigăzii 2 VM „Sarmizegetusa“ au continuat să fie nişte profesionişti imbatabili. Generalul (R) Ion Bucaciuc, colonelul (R) Gheorghe Suman şi generalul de brigadă Mihail Perju au reconstituit acum 10 ani „Istoria Brigăzii 2 Vînători de Munte „Sarmizegetusa“. Folosind surse româneşti, germane şi ruseşti, arhive, registre istorice, jurnale de operaţii, microfilme, apariţii editoriale şi documente din muzee judeţene, precum şi din discuţiile purtate cu veteranii de război, autorii au salvat momente cruciale din istoria acestei brigăzi. Iată, pas cu pas, cele nouă decenii ale marii unităţi, cu statul de divizie timp de 35 de ani şi de brigadă, alţi 45 de ani.

Sub comanda regelui

Prima formă organizatorică apropiată de vînătorii de munte a fost Şcoala de Schiori înfiinţată în Bucureşti la 30 septembrie 1916. Prin Ordinul Marelui Cartier General nr. 294 din 3 noiembrie 1916, Şcoala de Schiori, care număra 1.000 de militari, a fost transformată în Corpul Vînătorilor de Munte, comandat de căpitanul Virgil Bădulescu. După un an, unitatea s-a numit Batalionul de Vînători de Munte, format din cinci companii de puşcaşi, două companii de mitraliere şi o secţie de transmisiuni, cu un efectiv de 4.000 de luptători. După numai şase luni de pregătire intensă, batalionul era gata de luptă. Unitatea a fost introdusă pe front într-un moment critic al bătăliei de la Oituz, contribuind decisiv la înclinarea balanţei în favoarea trupelor române. La 30 octombrie 1917, batalionul a fost transformat în Regiment de Vînători de Munte, în fruntea căruia a fost numit comandant onorific Principele Moştenitor Carol, „Cap al acestui brav regiment“. Actul de naştere al Diviziei 2 Munte este decretul nr. 1674 din 1 iulie 1923, cînd s-a constituit Corpul Vînătorilor de Munte. În Primul Război Mondial, vînătorii de munte au luptat cu puşti vechi, iar guvernele care s-au succedat la putere în perioada 1930-1938 au alocat armatei bugete de criză. Sărăcia s-a resimţit, vînătorilor de munte nu li s-au putut asigura schiuri, harnaşament, atelaje, echipamentul corespunzător mediului în care trebuiau să acţioneze, materiale de bivuac în munte şi de alpinism, precum şi mijloace de legătură între unităţi şi comandamente. Durata serviciului militar pentru trupă era de doi ani. La 1 aprilie 1937, Diviziile 1-2 Munte s-au transformat în Brigăzile 1, 2 şi 3 Mixte Munte. Pe 25 octombrie 1937, a avut loc la Sinaia înălţarea la gradul de sublocotenent de vînători de munte a M.S. Regele Mihai I, Mare Voievod de Alba Iulia, la care au participat şi drapelele de luptă ale tuturor unităţilor din brigadă, însoţite de cîte un ofiţer, un subofiţer şi cinci soldaţi pentru gardă.

Luptele din Crimeea şi Ungaria

Pe 29 mai 1941, s-a declarat mobilizarea generală a efectivelor operaţionale ale Brigăzii 2 VM. Misiunea lor era eliberarea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei. A urmat marea bătălie de pe Nipru (20 septembrie-9 noiembrie 1941). În Stepa Nogai, trupele sovietice au provocvat mari pierderi vînătorilor de munte, dar nu au reuşit să treacă de ei. Au fost cinci luni de război neîntrerupt (131 de zile), din Bucovina pînă la Marea Azov. Pe drumul către casă, au primit ordin să se îndrepte către Crimeea. Începînd cu 15 martie 1942, brigada a primit vechea denumire, adică Divizia 2 Munte. În acea vară, unitatea a plecat pentru a doua oară pe Frontul de Est cu peste 16.541 de militari, îmbarcaţi în 62 de trenuri. Au luptat pe fluviul Don, la capul de pod Baksan şi la Kara-Kora. A urmat Nalcik, localitate în care divizia a dus lupte grele, dar a ieşit învingătoare. În Caucaz au pierit 210 ofiţeri, 140 subofiţeri şi 6.517 soldaţi, adică 43% din efective. După Sărbătorile de Paşte, petrecute pe cîmpul de luptă, vînătorii de munte au primit ordin să apere Sevastopolul. Nemţii i-au sacrificat, trimiţîndu-i în primul aliniament de apărare. Pe timpul traversării Mării Negre, au mai pierit 854 de militari în bombardamentul aviaţiei sovietice. Divizia s-a întors cu jumătate din oamenii cu care plecase. A urmat eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupaţia hortistă. Pe 7 noiembrie 1944, vînătorii de munte au trecut Tisa în două bărci de lemn şi o barcă metalică. Cu aceste mijloace, au ajuns pe malul celălalt cele 5 batalioane, cu 5 aruncătoare de 120 mm, 140 bombe şi 5 căruţe, caii ofiţerilor. Pe teritoriul Ungariei, divizia a dus greul războiului pentru străpungerea apărării germano-ungare din masivele Bukk şi Matra.

15.000 de kilometri în 6 ani de război

Ultimele bătălii le-au purtat pe teritoriul actualei Cehii. În fiecare din cele cinci batalioane ale diviziei s-a organizat cîte un pluton de schiori, denumiţi „fantomele albe“, după costumele de camuflaj. Misiunea de bază a acestora era cercetarea şi nimicirea inamicului. „Numai nişte oameni cu stăpînire de sine şi cu un curaj extraodinar puteau face ceea ce au făcut «fantomele» în Javorina“. În ziua de 12 mai 1945, s-a încheiat drumul de luptă şi de glorii al Diviziei 2 Munte, supranumită şi „Divizia de Cremene“ în cel de-al Doilea Război Mondial. Pe frontul de Vest, în cele peste 8 luni de zile de lupte, Divizia 2 Munte a pătruns în dispozitivul trupelor germane pe o adîncime de 325 km, a străbătut prin lupte grele 4 masive muntoase, a trecut 5 cursuri de apă importante, a eliberat 40 localităţi mici, 20 localităţi mari şi 4 oraşe. Pentru vînătorii de munte, războiul a durat 6 ani şi 2 luni (15 martie 1939-12 mai 1945) şi s-a desfăşurat pe teritoriul a 6 state din centrul şi sudul Europei. „Dintre toate diviziile Armatei române, Divizia 2 Munte a avut cele mai mari pierderi umane şi materiale“. De patru ori a plecat la luptă cu efectivele complete (18.500 militari) şi tot de atîtea ori s-a întors victorioasă, dar cu efectivele înjumătăţite. În total, au fost 30.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi, din care 20.000 de eroi îşi dorm somnul de veci în cîmpia Ucrainei, Caucaz, Crimeea, România, Ungaria, Slovacia şi Cehia. Drumul de luptă al Diviziei 2 Munte a depăşit 15.000 de km, prin cîmpii, zone deluroase, puste, stepe, pustiuri sau în munţi.

Cei mai buni comandanţi, aruncaţi în închisori

În ziua de 13 iunie 1945 orele 6,00 Divizia 2 Munte a început marşul de întoarcere în ţară. La Lucenec, Slovacia de azi, există un monument al eroilor vînători de munte români. La baza crucii sînt încrustate cuvintele: „Eroilor români din Corpul 4 Armată şi din bravele Divizii 2 şi 3 Vînători de Munte căzuţi în regiunea Cervena, Oremov Laz şi înălţimile Javorinea pentru eliberarea Cehoslovaciei“. Ulterior, a început o serie lungă de reorganizări, desfiinţări, reînfiinţări, dislocări şi redislocări. După indicaţiile sovietice, s-a abandonat instrucţia la munte. „De aici a început infanterizarea vînătorilor de munte, iar dotarea cu armament şi tehnică de luptă a fost plătită cu bani grei, în aur şi valută forte, grîne, petrol, cherestea, minereuri şi produse finite, care luau drumul Estului“. Ieşise şi un banc: „Cum afli unde e Estul, dacă eşti lîngă o cale ferată“? „După cît e de plin trenul. Dacă e încărcat, pleacă spre URSS“. Durata stagiului militar era de trei ani. În tot acest timp, au fost schimbaţi din funcţii comandanţii trupelor din războiul din Est, iar pentru intimidarea acestor „criminali de război“, s-au făcut anchete şi cercetări penale. În această situaţie penibilă şi nedreaptă au ajuns cei mai vestiţi comandanţi ai vînătorilor de munte. Între anii 1945-1968, au văzut întunericul închisorilor comuniste floarea vînătorilor de munte din România, generalii Ion Dumitrache, C-tin Iordăchescu, Gh. Manoliu, Leonard Mociulschi, Gh. Avramescu.

Tabără militară în bordeie

În unităţile militare au fost infiltraţi consilierii sovietici, locţiitorii politici, celulele P.C.R., ofiţerii şi organele de contrainformaţii. Au apărut ca ciupercile după ploaie primii „ofiţeri de tip nou“, cu trei luni de şcoală militară, recrutaţi din rîndurile muncitorilor şi ţăranilor, a căror pregătire se rezuma doar la patru clase primare. „Şi aşa, dintr-o forţă redutabilă a Armatei Române, încet, încet, vînătorii de munte în frunte cu noii ofiţeri au ajuns o ruşine a statului român, dar unelte sigure ale ocupantului şi regimului comunist“. În 1947, Divizia 2 Munte a fost detaşată la campania agricolă de vară şi la munci pentru reparaţia căii ferate Sărăţel-Deta. De atunci, obiceiul s-a permanentizat. La 14 iulie 1948 Marele Stat Major raporta „Armata R.P.R. a trecut la însuşirea unei noi doctrine militare, doctrina sovietică, aşa cum ea rezultă din regulamentele acestei armate, puse în aplicare în unităţi şi comandamente“. În 1952, pe locul actualei cabane Cheia, se găseau barăcile comandamentului diviziei şi peste 500 de bordeie semiîngropate, pentru soldaţi, cai, armament şi tehnică de luptă. Tabăra de tip sovietic, pentru 10.000-12.000 de oameni, a fost dezafectată în 1958. În perioada 1948-1951 s-a construit şi actuala cabană a vînătorilor de munte din Diham. Din 1956, Şcoala de Gradaţi a funcţionat în cazarma Bartolomeu din Braşov. Odată cu anul 1955, serviciul militar obligatoriu a fost redus la doi ani, din care efectiv instrucţie se făceau 18 luni, la care se adăugau patru luni de munci agricole vara.

Ordin de desfiinţare

Pe 14 aprilie 1961, s-a adus la cunoştinţa armatei şi a naţiunii române desfiinţarea din structurile armatei a ultimei mari unităţi de vînători de munte, Brigada 2 VM. „Prin acest ordin toată experienţa căpătată în aproape 45 de ani de existenţă a trupelor de vînători de munte din România a fost distrusă pe baza unui ordin monstruos, elaborat şi semnat de nişte minţi bolnave, docile şi vîndute, care nu cunoşteau nimic din istoria şi gloria acestor trupe, pe cîmpiile de luptă ale Europei, în cel de-al Doilea Război Mondial.“ Au fost arse toate schiurile, samarele, harnaşamentul, atelajele hipo şi o parte din renumiţii bocanci de vînători de munte. Caii au fost predaţi la C.A.P.-uri şi I.A.S.-uri, iar materialele de alpinism au fost transformate în deşeuri şi valorificate prin D.C.A. Cazărmile au fost transferate fără plată primăriilor din Braşov, Sf. Gheorghe şi Făgăraş, iar poligoanele de tragere au devenit păşuni. În 1964, comuniştii şi-a dat seama că au făcut o greşeală, Carpaţii nu dispăruseră, era nevoie de vînători de munte. Prima mare unitate reînfiinţată a fost Brigada 2 VM, iar prima unitate repusă în drepturi a fost Batalionul 21 VM. La 1 ianuarie 1965, s-au îndreptat cu toţii spre Braşov şi Predeal.

La inundaţii, Casa Poporului sau în filme

Începînd cu anul 1965, comandantul acestei mari unităţi era lt.col. Mihail Perju. Ostaşii au primit armament de infanterie de tip sovietic, înlocuit după doi ani, cu cel românesc. În timpul inundaţiilor din 1970, pentru stăvilirea apelor Oltului şi Tîrnavei din judeţele Braşov, Covasna şi Harghita, Brigada 2 VM a intervenit cu 1.500 soldaţi, 200 cadre şi 150 autocamioane. An de an, începînd din 1945 şi pînă în 1989, cu prilejul Zilei Naţionale a României (23 August), trupele acestei brigăzi au reprezentat vînătorii de munte la marea paradă militară ce se organiza în Bucureşti. În 1972 efectivele brigăzii se ridicau la cifra de 7.000 de militari din care 750 erau ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, 6.250 militari în termen şi 360 salariaţi civili. Această cifră a fost cea mai mare din întreaga istorie a brigăzii. De la aceşti militari, au învăţat alpinism şi celelalte mari unităţi ale armatei, S.R.I., ale jandarmeriei, Unităţii Speciale de Pază şi Protocol, de poliţie, de cercetare în dispozitiv şi civili. Vînătorii de munte au făcut Transfăgărăşanul, între anii 1973-1977, au regularizat cursul Oltului, au construit locuinţe, au ridicat obiective industriale în judeţele Vîlcea, Mureş, Harghita, şi au participat la toate campaniile agricole. Numai în 1976 au cules recolta 1.418 vînători de munte, în judeţele Ialomiţa, Covasna şi Braşov. În 1974, Brigăzii 2 VM i s-a atribuit numele de „Sarmizegetusa“. În perioada 1980-1989, brigada a trimis militari şi maşini la lucrările de la Casa Poporului, metrou, Canalul Dunăre-Bucureşti, sistemele de irigaţii din Cîmpia Română. Militarii acestei brigăzi au jucat şi în filme istorice, ca figuranţi şi oşteni: „Mihai Viteazul“, „Mircea Cel Bătrîn“, „Legenda Carpatină“, „Rîul care urcă muntele“.

Misiuni în NATO

Brigada 2 VM a fost forţa militară principală pe care s-a sprijinit Revoluţia de la Braşov. Pe atunci era condusă de către generalul maior Ion Florea, cel mai longeviv comandant al brigăzii (17 ani). Vînătorii de munte au ignorat ordinul C.P.Ex. din 22 decembrie 1989 de a atrage în mulţime. Soldaţii brigăzii au apărat Radiodifuziunea Română şi numeroase puncte cheie din Braşov. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, au pierit în faţa sediului judeţenei de partid 11 vînători de munte, loviţi de gloanţe, trase atît din faţă, cît mai ales din spate. Alţi 24 au fost răniţi. „O gravă eroare a istoriei militare şi a Revoluţiei române din Decembrie 1989“. După 1990, vînătorii s-au reorganizat treptat. În 1991, cînd au fost repatriate osemintele marelui om de stat Nicolae Titulescu, înhumate în cimitirul Bisericii „Sf. Nicolae“ din Şchei, Brigada 2 VM a asigurat o gardă de onoare, fanfara şi drapelul de luptă tricolor. Tot în acel an, a aşezat în faţa comandamentului o troiţă în memoria celor 75.000 de eroi vînători de munte căzuţi în lupte în cele două războaie mondiale. S-a trecut la proceduri şi modalităţi de lucru după modelul NATO, militarii brigăzii instruindu-se împreună cu cei din SUA, Marea Britanie, Italia, Franţa, Canada. Brigada a primit vizita a peste 500 de delegaţii militare şi guvernamentale din întreaga lume. Tot conform cerinţelor NATO, unele unităţi au fost desfiinţate şi transformate în structuri cu caracter teritorial. Singura brigadă de vînători de munte rămasă ca parte integrantă a forţelor active este „Sarmizegetusa“. Ostaşii ei au participat şi la misiuni în afara României. În Irak şi Kosovo, au ajuns cîte trei companii, iar în Afganistan, un pluton de poliţie militară şi şase batalioane, dislocate în provincia Zabul. Brigada 2 VM de azi e mai puternică şi mai mîndră ca oricînd.

Directiva comandamentului Trupelor de Munte - 1937

• „Toţi militarii trupelor de munte trebuie să fie trăgători de elită cu puşca, grenada, mitraliera şi celălalt armament de însoţire, mărşăluitori neobosiţi pe toate terenurile, în toate anotimpurile, atît ziua cît şi noaptea, excelenţi pîndari, cercetaşi, agenţi de transmisiuni şi oameni de legătură, fanatici apărători şi atacatori temuţi, suflete educate în spiritul sacrificiului de sine pentru ţară, neam şi Rege“.

Imbatabili în sporturi montane

• Primii campioni naţionali la schi au fost vînători de munte. Ei erau baza loturilor naţionale la olimpiade şi concursuri internaţionale între anii 1924-1938. În perioada 1948-1961, Divizia (Brigada) 2 (14) VM a ajuns imbatabilă la toate concursurile de tragere cu armamentul de infanterie şi de artilerie, iar iarna, la cele de schi. Între anii 1948 şi 2003 s-au desfăşurat peste 30 concursuri finale pe armată, din care 20 au fost cîştigate de militarii acestei mari unităţi. Au cîştigat şi jumătate din Alpiniadele Vînătorilor de Munte. Cea mai bună unitate din armată la schi şi alpinism rămîne Batalionul 21 Vînători de Munte.

Istoria comandanţilor

• Personalităţi militare care au condus Brigada 2 VM, de-a lungul timpului: coloneii Horst Schotsch, Ion Bădescu, Ion Bengliu, Nicolae Strat, Gheorghe Olteanu, Alexandru Grosu, Ilie Turcu; generalii de brigadă Corneliu Savu, Dumitru Gheorghiu, Edvin Craioveanu, Romulus Ivanovici, Constantin Iordăchescu, Nicolae Ciubotaru, Virgil Măhuleţ, Mihail Perju, Ion Florea, Silvestru Hanganu, Ion Bucaciuc; generalul maior doctor Marin Dragu şi generalul locotenent Ion Dumitrache (foto).

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: