Un grup de brașoveni pasionați de enigme și aventură caută de vreo 10 ani cutiile ascunse de alți jucători de geocaching
Mîine, dacă vreți să petreceți în familie Ziua Copilului, vă puteți distra încercînd acest joc împreună cu cei mici
Brașovul se poate lăuda cu cel mai mic geocache din România
Nu numai copiii se joacă, adulții sînt și ei pasionați de jocuri, mai ales cînd e vorba de unul care solicită spiritul de aventură, dorul de cutreierat prin locuri neștiute și nu în ultimul rînd inteligența. Jocul se numește geocaching și a pătruns în România în 2001, la scurt timp după ce a fost inventat. Brașovenii au fost printre primii români care au răspuns provocării. Sînt oameni mari, dar nici prin gînd nu le trece să renunțe, jocul i-a acaparat cu totul. Nu trebuie decît să-și facă timp, entuziasm au destul. Geocacherii sînt căutători de comori. Bucuria lor e să găsească obiecte ascunse de alți jucători, după ce au fost ghidați la ascunzătoare de un GPS și indicii nu tocmai ușor de deslușit. Geocaching-ul este un joc pentru întreaga familie. Mîine, dacă vreți să petreceți în natură Ziua Internațională a Copilului, vă puteți distra încercînd acest joc împreună cu cei mici. Veți avea surpriza să descoperiți că vă place la fel de mult.
Bucuria de a descoperi ce au ascuns alții
Regulile sînt asemănătoare cu cele ale jocurilor de genul ascunde și caută. Dar geocaching-ul e mult mai complex și mai palpitant. Se joacă în lumea reală, nu trebuie să stați la calculator. De cele mai multe ori presupune o drumeție în căutarea de comori în aer liber cu ajutorul unui dispozitiv GPS. Participantul navighează către un set dat de coordonate și acolo încearcă să găsească un geocache (recipient) bine ascuns. Ca să afli unde e comoara și cît de greu se ajunge la ea, trebuie să îți faci, gratuit, un cont pe pagina jocului: www.geocaching.com. În acest spațiu virtual al căutătorilor de comori te vei întîlni cu ceilalți jucători din România și din toată lumea. E de-ajuns să le citești poveștile ca să-ți vină pofta să cauți și tu. Poți afla în ce locuri sînt ascunse cutiile din Brașov, apoi, după coordonatele precizate de cel ce le-a ascuns și indiciile criptate, poți pleca să le cauți cu ajutorul GPS-ului. Poate nu vei reuși să descoperi comoara imediat, poate nici în cîteva ore sau zile, dar merită să perseverezi. Odată descoperit obiectul ascuns, vei găsi în recipient un jurnal (logbook) în care vei nota numele tău pe lista jucătorilor norocoși. Trebuie să lași acolo cutia, ca s-o găsească și alții. Bucuria rezolvării enigmei este singurul și cel mai de preț premiu pus în joc. Deși pare o glumă, o joacă de oameni fără treabă, geocaching-ul e foarte serios și are în prezent peste 5 milioane de adepți, dintre care 1.800 sînt români. Aceștia caută peste 2 milioane de cutii ascunse pe tot globul. Brașovenii au format și ei o echipă care umblă după comori, iar grupul e deschis pentru orice nou venit în lumea geocaching-ului.
Unde nu te aștepți, poate fi o comoară
Geocache-urile pot fi găsite în întreaga lume. De obicei, ascunzătorile sînt plasate în apropierea locurilor deosebite din localitatea respectivă: monumente, clădiri importante, colțuri de natură cu renume turistic, locuri cu semnificație istorică. Astfel că, aceia care pornesc în căutarea geocache-ului, vor vizita, vor nu vor, foarte multe locuri noi. Jocul promovează astfel turismul, istoria, cultura, poate mai bine decît o fac multe proiecte oficiale. În funcție de imaginația fiecăruia, comorile pot fi ascunse în scorburi, socluri de statui, semne de circulație, cabane, păduri, sub poduri, pe fundul mării, în pietre. Singura condiție e ca acestea să nu fie plasate pe domenii private sau în locuri periculoase. Uneori, se ajunge la comori numai după ce se încheie o adevărată expediție, al cărei traseu e descoperit mergînd din indiciu în indiciu. Geocache-urile variază foarte mult în mărime și aspect. Unele sînt mai mici de 100 ml (cutie de film foto de 35mm sau chiar nano cutii, mai mici de 10 ml), de un litru (cam de mărimea unei cutii de pantofi), dar și mari cît un butoi. Important e ca acest geocache să fie ermetic, să nu pătrundă apa. Chiar și așa, dacă se deteriorează, cel care a plasat comoara are datoria să repare sau să înlocuiască recipientul. Într-un geocache trebuie să găsim neapărat un carnețel sau măcar o foaie de hîrtie, care e de fapt jurnalul comorii. Aici fiecare găsitor își notează numele și, dacă mai are loc, și două cuvinte entuziaste. Uneori, își pune ștampila personalizată. Și pe website-ul jocului se schimbă impresii și se anunță găsirea obiectului ascuns, amănunte importante pentru palmaresul personal al jucătorului.
Un geocache numit Elodia
Brașovul se poate lăuda cu cel mai mare și cel mai mic geocache din România. Cel mare este un butoi îngropat, conform regulii, la nu mai mult de două degete sub pămînt. Asta pentru ca jucătorii să nu sape prea multe gropi pînă ajung la comoară. GPS-ul nu oferă locația exactă, dă o eroare de 3-4 metri, ceea ce lasă loc căutării și istețimii fiecărui participant în a descoperi într-o arie destul de mare un obiect, uneori minuscul. Butoiul ascuns în pămînt se numește, cum altfel decît Elodia. N-a fost ascuns de Cioacă și nici nu conține vreo urmă de Elodia, e doar o glumă reușită. Cel mai mic geocache din Europa este tot la Brașov, în gardul unei bisericuțe. Nu e mai mare de un bob de porumb. Cînd pleci la drum, știi deja cam la ce să te aștepți. Website-ul te informează ce mărime are comoara și dacă e vorba de o căutare cu grad mare de dificultate, accesibilă doar celor cu abilități de alpinist, sau are doar gradul 1 de dificultate, adică poate fi accesată chiar și de persoanele cu dizabilități. Fiecare geocache are și o poveste frumoasă, scrisă de cel ce l-a ascuns, plus amănunte turistice despre însemnătatea zonei. Mai primești de la el și indicii, decriptate de website, dar la fel de enigmatice și care par mai mult să te năucească decît să te ghideze către comoară. Iată cîteva exemple: zece stînga, triunghiul este jumătate dintr-un?, în fundație, fereastra din dreapta, între gard și zid, colțul zidului și folosește-ți ochii de vultur, lanternă, o jumătate de metru de lemn. Uneori, jocul nu se încheie cu găsirea obiectului, ci cu a altor indicii. Și tot așa, pînă cînd descoperi că e vorba de un adevărat traseu care se încheie în locul de unde a început.
Jucătorii respectă un cod al onoarei
Comorile nu au preț, sînt doar caserole de plastic. Dar cîte pasiuni nu nasc aceste obiecte, cîte bătăi de cap și, uneori, cîtă cheltuială! Jocul are mai multe versiuni. De pildă, în una din ele, nu trebuie să cauți, ci să muți un obiect. Acesta este etichetat cu un cod unic care poate fi folosit pentru a-i nota mișcările, în timp ce călătorește în lumea reală. Unele dintre aceste articole au parcurs sute sau mii de kilometri, cum este cel al lui Adi, care a plecat în Canada, iar acum e prin Turcia. Un Cărăbuș Călător este o etichetă ce poate fi urmărită, atașată unui articol pe care geocacherii îi numesc autostopiști. Fiecare Cărăbuș Călător are un țel ales de proprietar, de exemplu, să viziteze fiecare țară din Europa. Geomonedele sînt monede particularizate create de grupuri de geocacheri ca o semnătură sau o carte de vizită. Funcționează la fel ca niște Cărăbuși Călători. În străinătate, pentru geomonede există cutii speciale, bine păzite, în holurile hotelurilor, la noi, nu s-a auzit de așa ceva. În cutii mai pot fi brelocuri, jucării sau alte obiecte cumpărate de la magazinul virtual, dar niciodată cuțite, droguri sau mîncare. Oricum, înainte de validare, fiecare geocache e supervizat de un jucător voluntar și apoi aprobat de la centru. Jocul pune la bătaie onestitatea și educația jucătorilor. Nimeni nu fură și nu deteriorează aceste lucrușoare care înseamnă atît de mult pentru un geocacher veritabil. Odată găsite, obiectele pot fi mutate în alte ascunzători, ajutîndu-le să călătorească. Mutarea e anunțată pe website. Regula spune că, dacă îți place foarte mult și vrei să păstrezi obiectul găsit, trebuie să lași altul în loc, de valoare egală sau mai mare. Tot pentru că sînt oameni de caracter, geocacherii anunță proprietarul în caz că au descoperit un geocache deteriorat. Să lipsească din ascunzătoare e imposibil, fiindcă e atît de ingenios făcută, încît e puțin probabil să fie găsită din întîmplare.
Jocul în care polițiștii sînt complicii suspecților
Atunci cînd plasează un geocache, jucătorii trebuie să fie foarte atenți. Se aleg doar locuri de pe domeniul public, iar dacă e obligatoriu, se cere permisiunea oficială pentru a monta obiectul. Nu e așa de simplu să convingi autoritățile că joci doar un joc și vrei să modifici puțin un semn de circulație, de exemplu. Geocacherii au tot timpul probleme cu poliția, deși nu sînt deloc oameni certați cu legea. Oamenii observă un jucător care se tot învîrte pe loc, cercetează, scormonește sau meșterește ceva și dau telefon la poliție. Sînt zeci de raportări pe zi de «suspecți». Organizația din România are statut de ONG și vrem să legalizăm această activitate și să nu mai avem probleme. În Londra, polițiștii sînt «complicii» geocacherilor. Știu toate locațiile și zîmbesc cînd îi văd pe unii învîrtindu-se fără să nimerească ascunzătoarea. Înțeleg imediat despre ce e vorba, la noi trebuie să explici mult și bine, fiindcă jocul nu e cunoscut, explică Adi, jucător care a descoperit pînă acum 500 de comori ascunse prin Brașov, Bulgaria, Austria, Ungaria. A ajuns în aceste țări numai de dragul jocului. Cea mai mare aventură a trăit-o în Bulgaria. Geocache-ul era într-o peșteră, fără semnal GPS. Ne mișcam doar pe baza indiciilor găsite la lumina lanternei, cu liliecii peste noi. Cinci oameni am căutat timp de patru ore. Am găsit geocache-ul în rîul din fundul peșterii, sub o piatră găurită, în care fusese săpat un compartiment fals. A fost palpitant, cea mai frumoasă aventură. De level 4, povestește el.
Cel mai vechi geocache din România e la Castelul Bran
Brașovul este locul din care a pornit jocul în România. Primul geocache din țara noastră a fost ascuns pe 1 aprilie 2001 la Bran, de către o echipă de jucători din Germania. N-a fost nicio păcăleală, obiectul există și azi, chiar în apropierea castelului. Au numit geocache-ul Draculas Castle, l-au anunțat pe website și s-au semnat Team Romania. A fost ca o provocare pentru români care au prins repede ideea și gustul jocului. Indiciul este după ce atingi vîrful, du-te la primul copac mare, în luminiș, apoi la 15 pași NE. Nu putem deconspira ascunzătoarea, dar Adi ne mărturisește că această comoară e o cutie de mărime medie și e îngropată. 228 de jucători au găsit-o pînă acum, iar 14 încă o mai caută. Din 2001 pînă azi, numărul jucătorilor a crescut, cu toate că geocaching-ul nu a fost prea mediatizat. S-a auzit însă de el cu prilejul vizitei de stat a președintele israelian, Shimon Peres. Se întîmpla în 2010 cînd, verificînd traseul înaltului oaspete, forțele de securitate au dat peste o cutie suspectă, ascunsă sub podul Băneasa. Geocache-ul a dat mari bătăi de cap pirotehniștilor care s-au lămurit în cele din urmă că nu e periculos. Jucătorul nu a pățit nimic, însă a schimbat locația comorii, fiindcă nu era destul de bine ascunsă din moment ce căutătorii, fie ei și profesioniști, au găsit-o fără indicii și fără GPS.
Noaptea, cu ochelari cu infraroșii
Vizitînd website-ul, găsim fel și fel de instrucțiuni și sugestii, sarcini care fac jocul și mai interesant. Unul dintre sfaturi se referă la ce poți să faci ca să nu fii detectat de sateliți prin propriul dispozitiv GPS. Acest lucru nu ar trebui să se întîmple, însă, ca măsură suplimentară de precauție, poți oricum să îți înfășori capul într-o folie de aluminiu care să reflecte razele gama. Mai sînt și alte situații ciudate în care te poți trezi. De exemplu, căutarea unui geocache noaptea, prin pădure. Aceasta deoarece indiciile funcționează numai pe întuneric și pot fi identificate numai la lumina ochelarilor cu infraroșii. Alteori, trebuie să te duci la bibliotecă, să cauți un anunț matrimonial dintr-un ziar, să notezi data apariției acestuia, apoi, cu cifrele obținute să formezi un număr de mobil, de la care vei fi direcționat către un telefon public, unde s-ar putea să fie ascuns geocaching-ul sau doar alte coordonate către un nou indiciu. Dacă v-a convins acest joc și v-ați decis să-l jucați, trebuie să mai știți că geocaching-ul nu e o activitate solitară. Mai plăcut e să te aventurezi în locuri neștiute cu prietenii sau familia. Copiilor isteți le place mult acest joc. Dar și pensionarilor. Mergem anual la cel puțin o întîlnire a geocacherilor. Ne strîngem cam 100 de oameni de toate vîrstele. Mergem și la cele din alte țări. Pasiunea e mare, nu poți sta deoparte, mărturisește Valentin, un alt jucător pasionat din Brașov. De doi ani încoace, aceste întîlniri se țin și iarna, în Poiana Brașov, unde căutarea prin nămeți oferă altfel de emoții. Tot la Brașov a avut loc și Transylvania GeoQuest 2010, întîlnirea tuturor geocacherilor români. La împlinirea a 10 ani de la prima aventură geocache în România, jucătorii au comandat o monedă aniversară. Imaginați-vă că geomoneda a fost bătută la Monetăria Națională, exact ca orice ban cu valoare. Oricum, pentru români, este un geocoin neprețuit.
A fi primul care găsește comoara
Jocul care i-a înnebunit pe adulții brașoveni dezvoltă atenția, inteligența, spiritul de observație, abilitățile de orientare în teren și te ajută să faci mișcare. E o combinație plăcută între drumeție și socializare. Îți faci prieteni, vezi locuri noi și trăiești emoții deosebite atunci cînd reușești să dezlegi un mister, spune geocacherul Adi. Primul și cel mai vechi jucător brașovean este Claudiu, sau Gotka, cum e cunoscut în comunitatea geocacherilor. Și Szilard e un căutător de top. În acest joc e o onoare să fii primul care găsește comoara, adică un FTF (First To Find). Unii vînează aceste titluri stînd online și pîndind momentul cînd se postează un nou geocache. În cîteva minute sînt deja în drum spre el. Un geocacher cu experiență are privirea formată, vede amănunte pe care noi nici nu le observăm, adică lucruri care nu sînt la locul lor sau arată altfel. În Brașov sînt ascunse în prezent cam 50 de comori. Cercetînd harta, poți descoperi că una dintre ele este chiar pe strada ta. Uneori, în geocache poți găsi alături de logbook și cîte un articol de ziar despre cei care practică acest joc nou și foarte atractiv. Monitorul Expres oferă geocacherilor primul articol din Brașov despre acest joc. În caz că trebuie să explice de ce se tot învîrt într-un singur loc, pot arăta ziarul, ca un document care lămurește că totul e doar o nebunie frumoasă.
Cum s-a născut geocaching-ul?
Pe 2 mai 2000, cam pe la miezul nopții, 24 de sateliți militari din întreaga lume au primit noi comenzi, odată cu instalarea tehnologiei GPS în folosul publicului. Zeci de mii de receptoare GPS din întreaga lume s-au upgradat instant. Dintr-o dată, au apărut mii de idei despre cum ar putea fi utilizată noua tehnologie. Pe 3 mai, un astfel de entuziast, consultantul IT Dave Ulmer, a vrut să testeze precizia GPS-ului ascunzînd ceva într-o pădure din statul Oregon, într-un loc ale cărui coordonate le-a stabilit cu GPS-ul. Apoi și-a postat pe Internet isprava. Tot cu un GPS, altcineva trebuia să găsească obiectul ascuns. O singură regulă trebuia respectată: Ia niște chestii, lasă niște chestii. Nu puțini au fost cei care au pornit în căutarea găleții ascunse de Dave. S-a ținut și un jurnal al căutărilor, iar cei care au avut noroc, au găsit în găleată cărți, software, o praștie. Ideea s-a răspîndit rapid, în cîteva zile mai mulți internauți au plasat la rîndul lor obiecte în diverse locuri spre a fi găsite cu ajutorul receptorului GPS. Cel care a descoperit primul obiectul lui Dave, Mike Teague, a lansat o discuție pe Internet, în cadrul căreia, Matt Stum a propus, pe 30 mai, ca acest joc să se numească geocaching (geo-pămînt și caching- folosit azi pentru a descrie locații de arme ascunse, dar și memoria de stocare în calculator a informațiilor de navigare recente). Denumirea originală a fost însă GPS Stash Hunt. Jeremy Irish, web developer pentru o companie din Seattle, a dat peste site-ul lui Mike Teague. Ideea de vînătoare de comori l-a prins din prima clipă, așa că a creat website-ul geocaching.com pe care l-a lansat în 2 septembrie 2000. La acel moment, erau 75 obiecte ascunse în întreaga lume. Practic, acesta a fost startul care a dezvoltat hobby-ul în întreaga lume, creîndu-se o comunitate din ce în ce mai mare de pasionați.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
