Cărţile de lut ale lui Gabriel Mocanu

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 10.05.2013

• Artistul plastic braşovean este singurul care modelează din lut cărţi cu numai două pagini, printr-o tehnică inventată de el

Modelat cu pasiune şi imaginaţie, pămîntul capătă forme dintre cele mai neaşteptate. Artiştii ceramişti au făcut din lut aproape toate lucrurile de pe Pămînt, de la oale şi figurine, la obiecte de cult sau banale ustensile de uz casnic. Însă niciunul nu s-a gîndit să creeze cărţi din lut. Braşoveanul Gabriel Mocanu este singurul ceramist care face cărţi desprinse parcă din Epoca de Piatră: tari, grele, casante. Pot fi citite, dar nu pot fi răsfoite, pentru că nu au file. În plus, aceste cărţi nu se tem de foc, pentru că se nasc trecînd prin flăcări. Ingenioasa idee s-a materializat în mai multe astfel de volume de lut în care sînt săpate cuvintele lui Iisus, ale lui Vlad Ţepeş sau deviza Casei Regale a României.

Cărţi de agăţat pe perete

Lumea artistului ceramist e una cu adevărat specială. El transformă un bulgăr de pămînt într-un obiect purtător de mesaj artistic, în care încap toate ideile şi sentimentele lui. Arta ceramicii e veche de cînd omenirea, dar trăieşte şi astăzi, în epoca plasticului şi a obiectelor de serie. Ceramiştii sînt cei care preţuiesc şi duc mai departe arta prelucrării pămîntului ars. Operele ieşite din mîinile artiştilor contemporani sînt dintre cele mai năstruşnice. Aproape orice poate fi modelat în lut, dar numai lui Gabriel Mocanu i-a venit ideea de a face cărţi de lut. Acestea pot fi citite, dar şi agăţate pe perete. În cărţile lui se pot citi ceasul solar, zodiacul, pildele lui Iisus. Apar şi cuvintele România, Transilvania, Vlad Ţepeş, Kronstadt, Nihil Sine Deo, deviza Casei Regale a României. Cărţile sînt ilustrate cu blazoane medievale, peceţi şi sigilii. Astfel de cărţi au un aer medieval, forma şi culoarea sugerează vechimea lor de secole, chiar dacă au ieşit de curînd din atelierul artistului. Par grele, dar nu depăşesc cu mult greutatea unei cărţi cu foi de hîrtie. Nici nu sînt atît de fragile pe cît am crede, deoarece prin prelucrare în cuptor, capătă un plus de rezistenţă. Atîta doar că volumele lui Gabi nu pot fi răsfoite, ele spun tot ce au de spus pe două pagini, într-o singură privire.

O tehnică originală

Operele de artă ale artistului ceramist sînt realizate printr-o tehnică originală, pe care numai braşoveanul o foloseşte, pentru simplul motiv că el a inventat-o. „Lutul fin se modelează cu mîna, se lasă la uscat cîteva zile pe rafturi, la umbră. Apoi, obiectele se ard în cuptor, la 1.000 de grade Celsius. Unele se ard de două ori. Urmează aplicarea glazurii de sticlă, pentru a face lucrarea impermeabilă. Se adaugă patina la rece, prin suprapuneri de culori. Uneori, adaug foiţă de aur. În orice caz, tehnica îmi aparţine“, explică braşoveanul. De peste 15 ani lucrează în lut şi a făcut sute de lucrări: icoane, candele, blazoane, panoplii, vase, dar a abordat şi alte teme, lucruri la care numai din lut nu te aştepţi să fie făcute: bocanci, hrisoave şi opaiţe. În mîinile lui, lutul poate deveni orice, dacă e transformat cu pricepere, talent, creativitate, răbdare sau, dimpotrivă, viteză. Ceea ce rezultă este unicat. Lucrările din pămînt ars, plămădite în atelierul lui Gabi, sînt preferate de colecţionari tocmai pentru că nu sînt produse de serie. Au ajuns în toată România şi în toată lumea. Numai acasă nu are unde să le expună. „În Braşov, se închid toate galeriile, e greu de găsit un spaţiu pentru expoziţii de ceramică. O situaţie tristă pentru ceramişti şi pentru Braşov, care stă mult mai rău decît Sibiul la acest capitol“, crede el. Aşa se face că a ajuns cu lucrări în expoziţii tocmai la Budapesta. În Braşov, o singură operă şi-a găsit loc, pe trotuar: un mozaic în galeria din faţa Parcului Nicolae Titulescu.

„Dintr-o bucată de pămînt începe toată povestea“

Gabi Mocanu, căruia prietenii îi spun Moca, desena bine încă din copilărie, mai ales cai şi natură statică, astfel că profesorii l-au îndrumat către şcolile de artă. La Liceul de Artă din Braşov s-a îndrăgostit de ceramică, pentru că „dintr-o bucată de pămînt începe toată povestea pînă la obiectul de artă“. Facultatea, tot de Arte, a făcut-o la Cluj. După terminarea studiilor, s-a întors în Braşov şi şi-a deschis un atelier. A predat la liceul unde a învăţat, predă şi acum copiilor care vin în atelierul lui ca să afle cum poate să plămădească din lut un obiect cu valoare artistică. „Îmi place să lucrez cu copiii, sînt spontani, necorupţi, prind repede şi fac lucrări foarte interesante. După ce sînt arse, le pot lua acasă. Din acel moment, sînt singur că învaţă să aprecieze altfel valoarea lucrului făcut prin muncă proprie“, spune ceramistul. Colaborează şi cu Institutul Cultural Român, care îi trimite cursanţi din toată lumea, oameni de toate vîrstele dornici să înveţe arta ceramicii de la un specialist român. Totuşi, ca orice artist, nu se poate lăuda că poate trăi doar din ceea ce-i oferă ceramica, aşa că mai face un ban şi din afacerea cu barul sau decorează hanuri cu picturi şi ceramică proprie. Cărţile de lut, însă, „le scrie“ numai pentru cunoscători. Le puteţi găsi nu în librării şi biblioteci, ci la Zilele Braşovului, pe Aleea Meşteşugarilor din faţa Parcului Nicolae Titulescu.

Între „Gînditorul de la Hamangia“şi ceramica de Horezu

• Apariţia ceramicii coincide cu apariţia primelor aşezări, cînd oamenii au avut ideea de a modela recipiente din lut, pe care apoi le-au ars în foc pentru a le face rezistente la apă. Toate culturile antichităţii au prelucrat lutul şi au decorat produsele din ceramică cu diferite culori şi desene. Cele mai vechi au fost descoperite în China şi datează de acum circa 18.000 de ani. Egiptenii sînt cei care au inventat faianţa, cunoscută sub denumirea de „pastă egipteană“. Dar cu adevărat rafinată şi purtătoare de mesaj artistic a fost ceramica din Grecia antică. Obiectele erau roşii sau negre, datorită oxizilor de fier din solul Greciei, iar cel mai renumit ceramist al epocii a fost faimosul Zeuxis. De altfel, de la acest popor vine şi termenul ceramică, keramos însemnînd „pămînt de olărie“. Pe teritoriul ţării noastre, ceramica datează încă din neolitic, adică din mileniul al treilea î.H, perioadă din care provine şi celebrul „Gînditor de la Hamangia“. Roata olarului a fost folosită de-a lungul întregii istorii a poporului român. În colecţiile din Muzeul Ţăranului Român există circa 3.000 de piese de ceramică populară, de o mare diversitate: oale folosite la vatră pentru pregătirea alimentelor, chiupuri, ploşti şi ulcioare, căni, străchini, cancee, cahle şi ţepe de casă. În prezent, ceramica de Horezu, a cărei notă specifică este culoarea ivorie de Horezu, se află pe lista Patrimoniului cultural imaterial UNESCO, pentru că provine dintr-un meşteşug tradiţional unic, practicat atît de bărbaţi cît şi de femei din partea de nord a judeţului Vîlcea. În scop practic, din ceramică fabricăm obiecte sanitare şi veselă, faianţe şi ţigle, izolatoare electrice, piese tehnice rezistente la temperaturi înalte. Este materialul care a dat plus valoare pînă şi tigăilor. Dar tot din ceramică, începînd cu anii ’50, apar cele mai fanteziste opere ale artei contemporane. Mari pictori au modelat şi ei lutul, printre care Edgar Degas, Paul Gauguin şi Pablo Picasso.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: