Trei luni într-un ashram din India

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 29.03.2013

• Braşoveanul Sega, autorul cărţii de succes „Namaste. Un roman de aventuri spirituale prin India şi Nepal“, a vorbit pentru Monitorul Expres despre impulsul care l-a făcut să renunţe la o carieră bănoasă pentru... nimic şi despre ce a înţeles din experienţa trăită în India

Astăzi, oricine poate fi autor şi poate să publice cărţi. Uneori, în epidemia de titluri şi scriitori noi, mai apar şi producţii izbutite care, chiar dacă nu vor trece proba timpului, măcar satisfac pe moment gustul cititorului. Însă un roman cu adevărat valoros este un accident fericit, un eveniment atît de rar încît aproape că nu mai credem că se poate întîmpla. Un braşovean a reuşit să spargă monotonia literaturii române contemporane cu un roman care şi-a cucerit cititorii pentru totdeauna. Octavian Segărceanu, sau, simplu, Sega, a dat lovitura cu „Namaste. Un roman de aventuri spirituale prin India şi Nepal“. Cartea a ajuns la al patrulea tiraj, a convins mii de oameni şi nu dă semne că şi-ar fi epuizat puterea de a atrage noi cititori. Tînărul care a renunţat la o carieră bănoasă pentru... nimic a reuşit mai mult decît se aştepta: un best-seller şi calitatea de scriitor în toată puterea cuvîntului. Povestea celui mai nou scriitor bun a început la Braşov, unde Sega a venit ieri ca să povestească despre India, ţara care nu i-a oferit mare lucru din ceea ce căuta, dar i-a dat şansa de a ne povesti aventura.

„Am plecat bou şi m-am întors vacă“

„Namaste“, titlul cărţii lui Sega este un salut indian, un fel de „Bună ziua“ spus cu dragoste şi umilinţă. Mai exact, ar însemna „mă închin ţie“, „mă închin divinităţii din tine“, după cum explică autorul. Cînd spui „Namaste“, trebuie să îţi înclini uşor corpul, cu palmele împreunate în dreptul inimii. Dar cartea nu este un jurnal de călătorie, deşi, cei interesaţi de explorări turistice, pot găsi descrieri pitoreşti ale locurilor şi oamenilor din India. Nu este nici un roman despre yoga şi doctrine orientale, deşi pasionaţii acestor filosofii pot descoperi şi astfel de referinţe exotice. Cartea e cîte un pic din fiecare, dar mai ales este o introspecţie prin peripeţiile sufleteşti ale unui tînăr care vrea să se cunoască nu cu ajutorul celor de acasă, ci printre străini. Despre ce e vorba? Braşoveanul Sega, un specialist bine plătit din industria publicităţii, şi-a dat demisia, şi-a vîndut maşina şi, cu banii încasaţi, şi-a luat rucsacul şi a plecat în India, pe 11 iunie 2008. Şi-a rezervat pe net un bilet de şedere într-un ashram, comunitate în care învăţăceii meditează pentru a găsi răspunsuri la întrebările care-i frămîntă. Şi Sega avea propriile nelinişti existenţiale. Decepţionat în dragoste, neîmplinit sufleteşte şi debusolat, îşi căuta rostul şi liniştea. Spera că, după cele trei luni petrecute în India, ţara iluminatului Buddha, se va întoarce în România mai puţin confuz. Dar a constatat că „am plecat bou şi m-am întors vacă. Nu una sfîntă, ci una confuză, cu burta plină de lucruri nerumegate“. Nu a devenit un guru, nu s-a transformat într-un predicator ciudat, doar şi-a povestit aventurile spirituale într-o carte. A fost o idee inspirată. Debutul literar l-a făcut celebru, deşi nu şi-a dorit acest lucru.

O nebunie de meditaţie

Peripeţiile lui Sega sînt pline de denumiri exotice, fie că sînt locuri, oameni sau tehnici de meditaţie. Dar stilul autorului, generos în amănunte şi glumeţ, este atît de captivant încît naraţiunea te ţine cu sufletul la gură. Cu alte cuvinte, Sega ştie să povestească. La Osho International Resort din oraşul Pune, a descoperit aroma ceaiului masala şi poveştile de viaţă ale celor care au venit aici din diverse ţări, în căutarea sinelui, şi n-au mai plecat. Sega şi-a făcut prieteni, s-a angajat, fiindcă în ashram nimeni nu taie frunză la cîini, fiecare îndeplineşte şi o activitate utilă comunităţii. A gustat mîncărurile locale, iar clima musonică l-a îmbolnăvit la propriu. S-a speriat de meditaţia dinamică, care ar fi trebuit să îl ajute să se transforme. Împreună cu ceilalţi adoratori ai lui Osho, Sega a trebuit să înveţe să se elibereze de tensiune în modul unic al practicanţilor acestei tehnici: urlînd şi zbînţuindu-se ca posedaţi de demoni, sărind şi aterizînd pe tălpi în timp ce strigă „Hu, hu, hu!“ Pentru noi, decenţii europeni, un astfel de dans ridicol pare fără sens. Aşa credea şi Sega. „Ce-i cu bîlciul ăsta? Pentru o seară de carnaval am bătut atîta drum?“. Însă a aflat că toate au un sens în lumea aceea şi chiar un efect concret: „Sînt epuizat, dar nu sfîrşit. Mai curînd început“. Intrînd în joc, a reuşit să se elibereze de el, cel de care se săturase, şi să fie mai conştient şi mai în echilibru. Meditaţia de grup e numai una din şocantele, dar şi amuzantele, faţete ale lumii în care braşoveanul a trăit timp de trei luni.

Kathmandu, un fel de Bunloc

Nu trebuie să fii un iniţiat ca să înţelegi cartea lui Sega, nici măcar nu trebuie să ai preocupări spirituale. Cartea e un colaj de aventuri palpitante prin lume sau prin înlăuntrul personajului măcinat de probleme existenţiale, aceleaşi pe care le avem cu toţii. Mulţi dintre cei care au descoperit cartea lui Sega au decis să încerce pe propria piele experienţa în ashram. De ce s-a dus Sega tocmai în India? Fiindcă a citit într-un anticariat cîteva pagini dintr-o carte despre liderul spiritual Osho. Mesajul subînţeles al acelor rînduri l-au convins că experienţa trăită într-un ashram veritabil, nu ca acela al lui Bivolaru, i-ar putea salva sufletul rătăcit. A mai încercat şi alte aventuri spirituale. Fiind creştin, a fost la Muntele Athos, călătorie pe care o va relata într-o carte viitoare. Dar sufletul lui se pare că rezonează mai bine cu spiritualitatea orientală. În vară, va apărea volumul doi la „Namaste“, cu peripeţiile din Nepal, la fel de spumoase şi pline de tîlc. „Înainte să aterizez în Nepal, la Kathmandu, am avut impresia că zbor deasupra Bunlocului şi că mă apropii de Braşov“, mărturiseşte braşoveanul care a descoperit că Orientul, locul în care s-a simţit acasă, are ceva din originalul „acasă“. „Munţii nu sînt prea înalţi, ca Bucegii, iar capitala Nepalului este într-o depresiune, exact ca Braşovul. La Bunloc m-am dat în 2002 cu parapanta“. El spune că anii copilăriei din Braşov, cu traume şi bucurii, pot fi citiţi şi în „Namaste“, printre rînduri. „Am făcut grădiniţă germană, am fost la Şcoala Generală nr. 5, apoi la Meşotă, zisă Bastilia. Îşi merită renumele“, spune scriitorul. Are un frate mai mic cu patru ani, bun specialist în branşa constructorilor. Sega are 42 de ani.

„Namaste“ e doar începutul

După 1990, Sega a scris mici crochiuri în Gazeta de Transilvania. A făcut Facultatea de Matematică la Bucureşti, apoi s-a angajat copywriter la o companie de publicitate, unde a fost apreciat, promovat şi bine plătit. Acum, după experienţa din India, nu mai lucrează la nimic altceva decît la el însuşi şi la viitoarele cărţi. După aventura în India, s-a căsătorit cu o fată frumoasă din Mongolia pe care a cunoscut-o în România. Locuieşte în Bucureşti, dar nu pentru mult timp. „Ca să scriu volumul doi al trilogiei, am stat la Năvodari, unde am înţeles ce mult contează prezenţa mării. Nu mai vreau Bucureşti, nu-l mai suport, am încheiat această etapă. M-am îndepărtat de experienţele din India şi asta resimt atunci cînd scriu. O să fac tot posibilul să mă întorc acolo“, mărturiseşte Sega. Unii ar putea crede că orice vizitator al ashramului devine automat un iniţiat. Lui Sega nici nu-i trece prin gînd să se erijeze în guru.
„Am scris o carte pentru a demistifica povestea vesticului care se întoarce cu barbă lungă şi idei strălucitoare şi dă lecţii. Eu doar am scris o poveste, cu maximă sinceritate. Doar cei dăruiţi şi cu practică îndelungată îi pot învăţa pe alţii. Altfel, ar fi ca şi cum un căpşunar s-ar întoarce din Spania cu imaginea unei vile în minte şi şi-ar construi în România una chicioasă“, explică Sega, asigurîndu-ne că rostul lui e doar să povestească. În schimb, Bill Karelis, mentorul lui Sega, este un mesager avizat. Americanul, fost om de afaceri instruit mulţi ani de mari maeştri tibetani, l-a însoţit aseară la Braşov. Cei care l-au auzit au descoperit adevărata abordare a meditaţiei. Merită să urmăriţi cărţile semnate de Sega şi traseul lui literar sau personal. Dacă nu cumva, după ce intraţi în lumea „Namaste“, vă veţi lua bilet direct către ieşirea din Matrix, via Pune.
Sursa foto: http://sega-namaste.com/

„Namaste“ pune în faţa cititorului „o oglindă care devine şi fereastră. Cartea te lasă să întrezăreşti ceva, restul depinde de tine, dacă vrei să încerci să te cunoşti mai mult. De fapt, autocunoaşterea e singura aventură care merită, în rest dormim“.
„Am povestit o experienţă proprie, fără concluzii. Tu trebuie să tragi propriile tale concluzii. Sînt un povestitor, nu un învăţător. Am pornit spre India cu o dilemă: mă va ajuta sau nu meditaţia? Nici azi nu am un răspuns cert. Dar asta e frumuseţea jocului, marele beneficiu, că intri într-un proces continuu de descoperire. Uneori e dureros, dar e necesar. E un efort sincer, susţinut, nu o distracţie.“

Osho - maestrul care a vizitat Pămîntul

• Filosoful Osho (foto) s-a născut într-un sat din India, în 1931. La 21 de ani a trăit experienţa iluminării, iar la 27 de ani preda filosofia la universitate. În 1947 a înfiinţat un centru spiritual în care îşi promova ideologia. A călătorit în toată lumea, răspîndind ideile proprii care criticau toate religiile existente, inclusiv pe papă. Ashramul de la Puna l-a inaugurat în 1974. A înfiinţat un ashram şi în mijlocul unui deşert din America. Autorităţile l-au expulzat. Nici în alte ţări nu a fost agreat. A murit la 59 de ani, într-o închisoare din SUA. Ultimele lui cuvinte au fost: „Vă las visul meu“. În Sala Oglinzilor din Puna, sub bustul de bronz al maestrului este scris: „Osho nu s-a născut şi nu a murit. Doar a vizitat planeta Pămînt între 11 decembrie 1931 şi 19 ianuarie 1990“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: