Ziua apelor curate

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 22.03.2013

• 22 martie, Ziua Mondială a Apei, ne reaminteşte că şi apele din Braşov sînt poluate şi că ar fi timpul să încetăm să le mai sufocăm cu deşeuri

Astăzi este Ziua Mondială a Apei, în anul dedicat cooperării internaţionale în domeniul apei. ONU a ales această temă pentru a sensibiliza omenirea în legătură cu necesitatea protejării rezervelor de apă ale planetei. În urma poluării apelor, oamenii riscă să rămînă fără toate sursele de supravieţuire: apă potabilă, plante şi animale, deci fără hrană. Nici economia nu poate ajunge departe fără lichidul vital. Fără ape curate, vom cădea victime ale propriei neglijenţe. Iar de aici pînă la ameninţarea speciei umane este doar un pas. Pare greu de crezut, dar e adevărat. România este una dintre ţările europene cu cele mai sărace resurse de apă. Dar şi pe acestea, le risipim şi le poluăm, crezînd că natura va putea să îşi refacă resursele la nesfîrşit. Braşovul este un judeţ cu ape destul de bune, dar avem şi ape murdare, care sufocă încet şi sigur tot ce este viu. Dacă ne dorim un Braşov frumos, curat, sănătos, nu strică să ne gîndim de două ori înainte de a arunca deşeuri la întîmplare.

Ape bune şi aproape bune în Braşov

Resursele de apă ale României sînt relativ sărace. Apele noastre însumează teoretic circa 135 miliarde metri cubi, din care putem folosi doar o treime. Astfel, pînă şi la resurse de apă am ajuns codaşi în Europa. Dacă adăugăm şi faptul că depindem în bună măsură de rîurile care izvorăsc din alte ţări, ne facem o idee despre cît de necesar este să ne păstrăm apele curate, să le utilizăm raţional, să le regularizăm cursurile, să ne îngrijim de managementul bazinelor hidrografice. Ca să avem o apă de calitate, ar trebui să avem staţii de epurare performante şi reţele de canalizare. Ca să nu ne lipsească apa, ar trebui să învăţăm s-o economisim. Nu stăm bine la niciun capitol, cu toate că guvernele care s-au succedat au încercat să mai reducă din probleme. În ceea ce priveşte judeţul Braşov, specialiştii estimează că 70% din cele 2.337 hectare de ape de suprafaţă au o stare ecologică bună (abateri minore de la valorile caracteristice zonelor nealterate), restul fiind încadrabile în categoria stare ecologică moderată (clasa a III-a). Dar şi pentru acestea există planuri mari. Pînă în 2015, se vor finaliza reţelele de canalizare în Codlea, Stupini, cartierul Timiş-Triaj, Rupea, Hoghiz şi Moieciu. Feldioara, Hoghiz şi Moieciu vor avea în sfîrşit staţii de epurare, iar cea din Braşov va fi modernizată. Fiindcă mai există braşoveni care n-au încă o altă sursă de apă decît fîntîna din curte, primăriile au cerut bani pentru racordarea acestor gospodării la sistemul centralizat de alimentare cu apă potabilă. Cu aceste măsuri, am putea ajunge mai aproape de un trai civilizat şi, automat, beneficiarii unor ape curate.

Canalul Timiş, ultimul grad de poluare

Este binecunoscut faptul că, pe anumite porţiuni, pîraiele Timişul şi Vulcăniţa rămîn cele mai murdare ape din Braşov. În Timiş ajunge ploaia care spală un depozit de deşeuri menajere şi altul de deşeuri industriale. Plus o parte din apele uzate menajere neepurate din Braşov. Toate aceste surse de poluare încadrează apa de pe canalul Timiş în cea mai slabă clasă de calitate, a cincea. Pe canalul Vulcăniţa (tronsonul intravilan Codlea-confluenţa Homorod), calitatea apei este afectată de evacuările apelor uzate şi insuficient epurate provenite de la o serie de societăţi comerciale din Codlea. Vulcăniţa este încadrată la clasa a patra de calitate, iar în acest moment nu mai are niciun fond piscicol, din cauza apelor uzate, ce conţineau compuşi nebiodegradabili cu efect toxic, evacuate mult timp de pe fosta platformă Colorom SA. De fapt, toate marile platforme industriale au contribuit în timp la alterarea calităţii apei. SC Viromet, Nitramonia Făgăraş, Uzina R au descărcat ani de zile nitroderivaţi şi alte substanţe periculoase care au ajuns în apele subterane. Trebuie să adăugăm şi activităţile agricole în urma cărora pesticidele ajung în pînza freatică. Dacă tragem linie şi adunăm, multe cursuri din Braşov sînt poluate cu ape menajere şi industriale neepurate sau insuficient epurate, deşeuri industriale şi menajere, îngrăşăminte chimice. Dar şi cu propriile noastre peturi şi pungi, pe care le azvîrlim fără nicio reţinere în rîuri şi lacuri.

Începe curăţenia de primăvară

De Ziua Mondială a Apei, voluntarii curăţă malurile rîurilor. Tone de gunoaie sînt strînse în sute de saci, dovezi ale nepăsării noastre de zi cu zi. Şi autorităţile sărbătoresc această zi prin campanii de igienizare. Serviciul de Gospodărire a Apelor Braşov va ieşi la curăţenia de primăvară, igienizînd pîrîurile Timiş, Ghimbăşel, canalul industrial Timiş, pîrîurile Măieruş şi Bogata între Măieruş şi Hoghiz, pîrîul Turcu, între Bran şi Moieciu, pîrîul Cozd din zona Rupea, pîrîul Sebeş pe tronsonul Făgăraş-Hârseni. Şi copiii sînt chemaţi să participe la Ziua Mondială a Apei. Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Olt - Sistemul de Gospodărire a Apelor Braşov organizează activităţi de informare a elevilor cu privire la importanţa apei şi îi invită la concursuri de desene, compuneri, eseuri pe diverse teme privind resursele de apă şi protecţia mediului. Instituţiile transmit astfel tuturor braşovenilor „un mesaj care să le aducă aminte că apa este un element indispensabil vieţii şi că în funcţie de calitatea ei depinde calitatea sănătăţii noastre şi respectiv a vieţii. Dacă oamenii ar înţelege legătura dintre problemele de mediu şi vieţile lor, ar fi mult mai motivaţi să protejeze natura. Din acest motiv viziunea fiecărei societăţi trebuie să fie îndreptată spre acţiuni concrete, prin care să păstrăm, în special pentru copiii noştri, resursele naturale nealterate şi optime pentru întreţinerea vieţii“, spune Ing. Nicolae Ionaşcu, directorul S.G.A Braşov.

Apele murdare ucid vietăţile

Cum arată un rîu poluat o ştim cu toţii: ambalaje şi sticle de plastic plutesc în derivă, constituind adevărate insule de deşeuri. Miroase urît, apa e tulbure. Cu timpul, peştii şi vegetaţia dispar. Chiar şi păsările şi animalele mari ocolesc apele murdare. Cine bea apă din aceste locuri se poate îmbolnăvi foarte grav. Uneori, duşmanul nu se vede. Însă substanţele toxice din apă ucid tot ce e viu, iar pe omul care trăieşte prin preajmă îl poate îmbolnăvi de cancer. Poluarea apelor nu e doar o chestiune de rîuri şi lacuri. Oceanele şi mările, cele mai mari rezervoare de apă ale planetei, sînt şi ele devastate de greşelile oamenilor. Petrolierele au devenit cele mai ameninţătoare nave pentru mediul marin, deoarece eliberează în ape, intenţionat sau accidental, tone de uleiuri nocive şi produse petroliere. Animalele marine mor sufocate sau intoxicate, iar trupul lor neînsufleţit constituie încă un tip de poluare. Materia organică moartă omoară, la rîndul ei, prin toxinele emanate, alte vietăţi marine. Produsele petroliere se depun pe blana animalelor şi pe penele păsărilor. Pierzîndu-şi permeabilitatea stratului protector, animalele mor de frig sau nu mai sînt în stare să se mişte. Şi astfel, cercul supravieţuitoarelor se micşorează şi mai mult. O altă sursă de poluare o reprezintă materialele toxice sau radioactive, care apar în urma deversării deşeurilor în apă. În 1969, rîul Cuyahoga din Cleveland, Ohio a fost atît de poluat încît a luat foc şi a ars timp de cîteva ore.

Apă cu metale şi pesticide

Cele peste 10.000 de pesticide şi ierbicide folosite în prezent în agricultură sînt şi ele duşmani ai apei de calitate. Folosite de fermieri din belşug pentru îndepărtarea dăunătorilor, ajung să îndepărteze orice formă de viaţă. Sînt preluate de precipitaţii şi intră în pîrîuri şi rîuri. Unele din aceste chimicale sînt biodegradabile şi se descompun repede în substanţe inofensive sau mai puţin nocive, dar cele mai multe sînt cele nedegradabile care persistă cu anii. Azotaţii, poluanţi derivaţi din insecticide, pot produce o formă foarte gravă de anemie la copii, boală de cele mai multe ori mortală. DDT-ul se cumulează în acizii graşi ai animalelor acvatice şi le blochează sistemului de reproducere. Metale precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul se infiltrează în apă în cantităţi din ce în ce mai concentrate. Ajung apoi în animale, care sînt mîncate de alte animale, şi tot aşa, pînă la om, care se trezeşte cu boli mintale, de rinichi, ficat, sînge, datorită propriei neglijenţe. Prea multe animale moarte contaminează bacteriologic apele, ameninţînd astfel şi viaţa noastră. Apa este deseori colectată din rîuri, lacuri, mări şi folosită ca răcitor în procesele industriale, la centrale termice şi nucleare. Dar este înapoiată caldă în natură. Aceste schimbări de temperatură alungă vieţuitoarele. Nu trebuie să fii agent economic ca să te simţi vinovat de poluarea apelor. Oamenii care aruncă în apă resturi menajere, peturi, gunoi de grajd, moloz sau animale moarte grăbesc şi ei moartea apelor şi astfel îşi distrug propria resursă de viaţă.

Sate dispărute sub deşeuri

Multă vreme ne-am comportat ca şi cum apa, prin imensitatea volumului ei, ar putea digera tot ce aruncăm în ea. Timp de mai bine de 50 de ani, am transformat rîurile şi mările într-o imensă ladă de gunoi, poluînd apele mai mult decît am făcut-o de la apariţia speciei umane încoace. S-au produs numeroase catastrofe ecologice, care au distrus natura din cauza apelor murdărite de om. Astăzi, deşi organizaţiile verzi luptă pentru reîntoarcerea la sănătatea planetei, în unele cazuri, sîntem neputincioşi, apele au murit şi nu mai pot fi readuse la viaţă. Eutrofizarea lacurilor, numită şi „moartea lacurilor“, face ca apele stătătoare să dispară. Deversările de nitriţi şi fosfaţi favorizează proliferarea fitoplanctonului şi a plantelor acvatice, înăbuşind luciul de apă. Dar, mai rău, chiar noi, oamenii, astupăm apele. Se întîmplă şi în România. Iazul Valea Şesii din Munţii Apuseni nu mai e lac, ci o acumulare de nămol. Exploatarea de cupru de la Roşia Poieni a deversat aici steril, adică reziduuri miniere din săruri ale acidului sulfuric. S-au format adevărate plaje de steril. Apa a încercat să iasă din albie, acoperind satul Geamăna. Sterilul a înghiţit cimitirul, casele şi, în cele din urmă, dealul pe care era biserica. Din locaşul sfînt, se mai vede azi doar acoperişul. Totul e acoperit de nămol şi steril. Sînt 24 de iazuri de decantare în Munţii Apuseni, mici deşerturi în inima vegetaţiei. În zonele cu ape poluate, turismul şi pescuitul sînt inexistente, oamenii pleacă, economia se stinge. Locul e abandonat, costurile pentru refacerea condiţiilor de viaţă ar fi imense. Cu mai multă grijă din partea fiecăruia, putem evita astfel de scenarii catastrofice înainte de a fi prea tîrziu.

Ştiaţi că?

- O fabrică de hîrtie de dimensiuni mijlocii poluează cît un oraş de 500.000 de locuitori.
- În ţările în curs de dezvoltare, 90% din deşeurile industriale şi cea mai mare parte din deşeurile menajere se aruncă direct în rîuri, lacuri sau mări.
- În fiecare an, 5 milioane de oameni mor ca urmare a bolilor cauzate de lipsa apei potabile şi a igienei.
Peste 1 miliard de locuitori ai planetei nu au acces la apă potabilă.
Cea mai poluată apă curgătoare din lume este fluviul Gange. Apele lui preiau scurgerile canalizărilor, dar şi cadavrele pe jumătate carbonizate ale morţilor care, conform religiei localnicilor, sînt lăsate să plutească pe un rug de flăcări.
Între anii 1956 şi 1968, o uzină din Japonia a deversat sistematic mercur în Oceanul Pacific. Au murit peşti, păsări, pescari. Efectele n-au dispărut nici azi.
Fluviul Mississipi deversează în golful Mexic aproximativ 1,5 milioane metri cubi de nitraţi pe an, creînd la vărsare o zonă moartă, de dimensiunea statului New Jersey.
După tsunami-ul din 2011 din Japonia, materialele adunate de ape au format o insulă, care pluteşte în derivă. Alte astfel de insule au ajuns în Canada şi SUA.
Anual, se aruncă în oceane 7 milioane de tone de ambalaje, cîte un kilogram de fiecare locuitor al planetei.
În zonele aride ale Africii, consumul de apă este de 3 litri pe zi, de persoană. La New York, consumul e de 1.054 litri.
În fiecare an, un milion de păsări şi 100.000 de vieţuitoare marine îşi găsesc moartea din cauza deşeurilor deversate în ape.
Decompunerea în natură a recipientelor de plastic durează 100 de ani. Dacă sînt arse, substanţele nocive, inclusiv metale grele, poluează aerul mai mult decît dacă aceleaşi recipiente ar fi depozitate în gropi de gunoi.
Apa poluată cauzează moartea unui copil la fiecare douăzeci de secunde.
Atunci cînd vegetaţie de suprafaţă este verde, este semn că apa conţine nitriţi care au stimulat dezvoltarea plantelor subacvatice.
Spălarea tancurilor petroliere revarsă în ape circa 20 de milioane de barili de petrol pe an. O tonă de petrol deversat acoperă cu o peliculă fină 12 kmp de apă.
Unele dintre cele mai sensibile vieţuitoare la poluanţi sînt coralii.

Apele judeţului Braşov

• Reţeaua hidrografică a judeţului Braşov cuprinde bazinul hidrografic superior al Oltului, rîu care, pe o lungime de 210 km, colectează cursurile Homorod, Dăişoara, Cincu, Tărlung, Ghimbăşel, Bîrsa, Bogata, Comăna, Veneţia, Sebeş, Sîmbăta, Viştea, Densitatea medie a apelor este de 0,9 km/kmp, superioară mediei pe ţară. Tabloul apelor de suprafaţă este completat de lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului (Urlea, Podragul), care acoperă 770 de hectare, şi de cele artificiale: Tărlung-Săcele (foto), Dopca, Viştea, Hamaradia, care furnizează apă potabilă şi industrială, utilizată la producerea de energie, piscicultură şi irigaţii. Acumularea Tărlung se încadrează în clasa I de calitate.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: