Omul cu 40.000 de fluturi

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 27.04.2012

• Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ a cumpărat 26.000 de fluturi de la biologul săcelean Szekely Levente, cel mai mare colecţionar de fluturi din România

Săceleanul Szekely Levente este cunoscut braşovenilor prin expoziţia din 2007, cînd a scos pentru prima oară din casă insectarele cu mii de fluturi. Dar şi mai cunoscut este în lumea ştiinţifică, unde este cotat printre cei mai buni specialişti în entomologie. Colecţia lui de fluturi este cea mai mare din România: aproape 40.000 de exemplare. Numai că, de cîteva luni, s-a împărţit între mai multe muzee. Cea mai mare parte a fluturilor, 26.000, a ajuns la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“. Dar Levente a luat-o de la capăt, hotărît să aibă cele mai multe exemplare de fluturi de noapte. A strîns deja 5.000 şi, cum primăvara abia a început, colecţia lui se va îmbogăţi cu noi specii, fiindcă are în plan să facă mai multe excursii în căutarea lor. Acum e vremea fluturilor, vom vedea din ce în ce mai mulţi în Ţara Bîrsei. Entomologul ne explică prin ce este deosebit Braşovul în această lume a aripilor colorate, fiindcă mai preţioase decît exemplarele lui de lepidoptere sînt cunoştinţele lui despre fluturi, Levente reuşind să studieze şi să descrie cea mai mare parte a lepidopterelor din România.

O dubiţă de fluturi

Dacă vrem să aflăm mai multe despre fluturii din Braşov, pe el trebuie să-l întrebăm. Szekely Levente este medic stomatolog. Dar atunci cînd nu tratează dinţii săcelenilor, poate fi găsit pe vreun deal, din apropiere sau la mii de kilometri depărtare, la prins de fluturi. Este doctor în biologie, studiază întreaga faună, dar mai ales gîzele, specialitatea lui fiind lepidopterologia. Adică fluturii. A fondat în 1990 Societatea Lepidopterologică Română şi Societatea Română de Entomologie Generală şi Aplicată în 1994. Mai este membru în alte cinci asociaţii româneşti şi străine. Săceleanul este un nume de referinţă în domeniu, a scris 70 de lucrări şi 8 cărţi, cea mai proaspătă, „Fluturi de noapte din România“, volumul 3, ieşind de sub tipar acum cîteva zile. Este colecţionar, dar şi cercetător pasionat. Ba chiar şi crescător de fluturi. Anul trecut ajunsese la 40.000 de insecte, din peste 2.200 de specii, cea mai mare colecţie particulară din România. Dar 26.000 dintre fluturi, strînşi între 1977 şi 2011, au ajuns la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ din Bucureşti. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional i-a plătit fluturii cu 0,6 euro bucata. A primit o sumă frumuşică, pe care entomologul o investeşte în viitoarele lui expediţii în căutarea lepidopterelor. Aşadar, dacă treceţi pe la muzeu, vizitaţi colecţia de fluturi. Levente a trimis 200 de sertare, o dubiţă de fluturi, dar expuse sînt doar cîteva exemplare. Restul sînt accesibili numai pentru cercetători.

La vînătoare, cu borcanul

Pasiunea lui a început încă din copilărie. Pe la şase ani, a început să umble după fluturii din Săcele şi şi-a făcut primul insectar. Primul lui fluture a fost o mîndreţe de „coadă de rîndunică“, galben cu negru. „În clasa a IV-a, am fost într-o tabără la Bucureşti. Fugeam din tabără la muzeul Antipa. Atunci m-a prins microbul pentru biologie“, îşi aminteşte cercetătorul. Pe la 16 ani, s-a apucat să studieze serios. Şi-a cumpărat cărţi de specialitate şi a învăţat rigorile conservării de la un farmacist din Sighişoara. Încet, încet, holul lui s-a transformat într-un muzeu al fluturilor şi a început să publice cărţi de specialitate. A colindat ţara în lung şi-n lat în căutarea fluturilor, dar a umblat după ei şi în Asia Mică, Bulgaria, Ucraina, Caucaz, Spania. Metoda de prindere e simplă: cu borcanul. Fluturii de noapte vin la lumină, aşa că întinde un cearceaf între doi copaci şi îl luminează. Aceasta este o capcană. Stă la pîndă în maşină, doarme în cort, iar portbagajul e plin de tot felul de lucruri folositoare vînătorii de fluturi, inclusiv un generator de curent. Cu puţin noroc, se pot prinde într-o noapte cîteva sute de fluturi, dar Levente îi eliberează pe cei care nu-i trebuie. La fel de important ca echipamentul este alegerea locului. Trebuie să fie unul neumblat şi renumit pentru fluturi, cum sînt Dobrogea şi Delta Dunării, adevărate paradisuri ale lepidopterelor.

Lista fluturilor rari din Braşov

Prima lui carte are ca subiect lepidopterele din zona Braşovului. A descoperit că aici există 1.200 de specii şi putem să ne mîndrim cu asta, Ţara Bîrsei fiind una dintre cele mai cercetate zone entomologice din România. Dintre acestea, 33 sînt specii ocrotite prin lege. Levente a inventariat aceşti fluturi, notînd şi ce şanse sînt să îi întîlnim cînd mergem în drumeţie. Speciile protejate din judeţ sînt: Cerambyx cerdo, Lucanus cervus, Morimus funereus, Osmoderma eremita, Rosalia alpina. Dar, entomologul crede că mult mai multe specii sînt pe cale de dispariţie şi trebuie luate măsuri pentru ocrotirea lor. De exemplu, Leptidea morsei major, întîlnită în lunile aprilie-iunie şi iulie-august, este un fluture cotat de Levente ca avînd o frecvenţă rară şi foarte rară. Dacă sîntem norocoşi, putem găsi acest fluture în Săcele, Babarunca, Piatra Mare, Rîşnov, Racoş. Cu statut periclitat este şi Argynnis laodice laodice, specific faunei boreo-continental-siberiană. Fluturele zboară prin Şercaia, Pădurea Vad (Poiana Narciselor), Racoş, Augustin, Vlădeni, Vîlcele. Săceleanul recomandă adoptarea de măsuri de protecţie şi conservare, prin interzicerea distrugerii habitatelor acestei specii: tufărişuri, fîneţe, pajişti. Pentru Euphydrias aurinia aurinia, întîlnit în Pădurea Vad, Vlădeni, Racoş şi Şinca Veche, specie cu statut critic, Levente apreciază că trebuie interzise lucrările de desecare şi canalizări. Euphydrias maturna partiensis mai poate fi găsit doar la Racoş, Hyponephele lycaon lycaon zboară rar de tot Pe Tîmpa, iar Erebia sudetica radnaensis e numai în Ciucaş. Cel mai comun fluture al judeţului poate fi considerat Erebia medusa. Lacul Dumbrăviţa şi Poiana Narciselor sînt colţurile de natură cele mai populate cu fluturi.

„Nu speciile trebuie protejate, ci mediul în care trăiesc“

Multe sînt speciile de fluturi de la noi, dar şi multe au dispărut. „Majoritatea speciilor care, cu 30-40 de ani în urmă, puteau fi întîlnite în interiorul oraşului, au dispărut. Bineînţeles, un rol a avut şi urbanizarea, prin transformarea unui oraş de case şi grădini într-unul de cartiere de blocuri“, spune Levente. Spre bucuria lui, au apărut şi specii noi, care altădată zburau doar prin zonele de deal. Acestea s-au aciuat fără probleme în zonele urbane, fluturii avînd o capacitate de adaptare formidabilă. Dar şi o sensibilitate foarte mare la schimbările de mediu. După cîţi fluturi trăiesc într-o zonă ne putem da seama care e gradul de poluare local. „Fluturii sînt cei mai performanţi «bioindicatori». Omul luptă permanent cu natura, dar acest lucru e valabil şi invers, iar speciile viabile găsesc întotdeauna o cale de supravieţuire. Dealurile dintre Săcele şi Braşov, în perioada 1980-1990, erau intens păşunate, de atunci, fauna de lepidoptere degradîndu-se aproape total. După 1990, însă, de cînd s-a renunţat la păşunat, odată cu revigorarea vegetaţiei, au reapărut. În concluzie, nu speciile trebuie protejate, ci mediul în care trăiesc“, explică entomologul, care cunoaşte evoluţia în timp a populaţiilor de fluturi de la noi, după ce a studiat lucrările entomologilor braşoveni din ultimii 120 de ani. Levente a întocmit hărţi cu arealele în care zboară o specie sau alta şi o „listă roşie“ a celor mai rare specii din Braşov, pentru care se impun măsuri speciale de ocrotire.

Un fluture cît o pasăre

Avem cam 4.000 de fluturi, din care doar 200 sînt specii diurne. Aşa că, Levente a pornit noua colecţie cu gîndul să adune doar fluturi de noapte. Ca orice colecţionar, mai şi cumpără, în special fluturi pe care nu-i vezi pe plaiurile noastre. Are un Atlas din Sumatra, cu o anvergură a aripilor de 26 de centimetri. Pasiunea lui e costisitoare, un fluture deosebit face cel puţin 100 de euro, un Arctidae putînd ajunge chiar şi la 5.000 de euro. Cel mai valoros exemplar al lui Levente este un fluture din Ciucaş, prins chiar de el, unicul din ţară, de care nu s-a îndurat să se despartă cînd a donat muzeului colecţia. Îl mai costă şi ustensilele cu care prepară fluturii, sertarele cu geam (cam 60 de lei bucata), calapoadele pe care se întinde fluturele cu aripile întinse, soluţii de tot felul, plus cheltuielile cu deplasarea. Dar cercetătorul consideră că merită şi nu renunţă la pasiunea lui. Ba mai are şi o colecţie de scoici, de la exemplare minuscule, la cochilii cît un pepene. A conservat şi sute de gîndaci, chiar şi din cei fioroşi, mari şi cu coarne. Printre rafturile bibliotecii înţesate cu sute de cărţi de specialitate, în toate limbile Pămîntului, găsim şi borcane cu şerpi şi alte vietăţi ciudate întîlnite în căutarea fluturilor. Cît despre căpuşe, şi isteria creată în urma lor, Levente mărturiseşte că totul e o exagerare. „Am scos sute de căpuşe din pielea mea şi n-am păţit nimic. Probabil unii sînt mai sensibili“, crede el, sfătuindu-ne, totuşi, să mergem la doctor în caz că ne-a muşcat vreo căpuşă.

Printre urşi şi gloanţe

• Mersul după fluturi nu e lipsit de peripeţii. Levente s-a întîlnit de nenumărate ori cu ursul, dar şi cu mistreţi şi alte vietăţi ale pădurilor. Dar cel mai mare pericol tot omul îl reprezintă, amintindu-şi că s-a nimerit în Turcia chiar în timpul luptelor cu kurzii. „Eram într-o zonă de conflict, auzeam gloanţele cum şuieră, dar noi continuam să căutăm fluturi cu lanterna“, povesteşte el.

Încă o ştiinţă în care s-au afirmat români

• Cel mai mare entomolog român şi o autoritate mondială în domeniu este considerat Aristide Caradja (foto). El a reuşit să formeze una dintre cele mai mari şi valoroase colecţii de lepidoptere din lume, găzduită o vreme de Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa“: circa 125.000 de exemplare, dintre care 5.000 de macrolepidoptere. Entomologul român a descoperit şi a clasificat el însuşi sute de specii. Friedrich Deubel a fost un alt renumit entomolog, recunoscut pe plan european, născut, în 1845, la Braşov. Colecţia lui a fost donată în anul 1898 Liceului Honterus, ceea ce însemna, pe atunci, 30 de vitrine cu 12.528 de exemplare. De asemenea, a fost unul dintre fondatorii Muzeului Săsesc al Ţării Bîrsei, căruia i-a donat colecţia sa de gîndaci. După 1948, cea mai mare parte a acesteia a fost preluată de Institutul de Silvicultură.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: