Cupa din care a sorbit Mîntuitorul la Cina Cea De Taină este căutată de secole pe tot globul, dar nimeni nu a găsit-o
Sfîntul Graal rămîne unul dintre cele mai căutate obiecte din istoria omenirii. Nici nu se știe dacă există, dar de la oameni simpli pînă la organizații religioase și mai mult sau mai puțin secrete, cu toții cred în legenda potirului din care Isus și ucenicii au băut la Cina cea de Taină. Unii încearcă să-l găsească, alții susțin că îi protejează cu viața ascunzătoarea. Fiindcă, spun unii inițiați, acela care are Graalul, va deveni atît de puternic încît va stăpîni lumea. În tradițiile Bisericii Ortodoxe, aceste legende sînr negate, dar în Occidentul catolic au fost în vogă în toate secolele. Ce este acest misterios Graal? Nu este numai potirul din care Mîntuitorul a băut vin în timpul Cinei Cea De Taină ci și vasul în care s-a scurs sîngele Lui, în timpul crucificării. Nimeni nu a putut însă spune vreodată cum arată sau din ce material era făcut vasul sfînt.
Un pocal bine păzit
Santo Caliz este numele unui pocal aflat într-o catedrală din Valencia despre care s-ar spune că ar putea fi Sfîntul Graal. Misterul e întreținut și de faptul că această cupă e păzită cu strășnicie și poate fi văzută doar la ocazii deosebite, cum ar fi Paștele. Este ocrotit de un ordin cavaleresc, ai cărui membrii păzesc această cupă cu prețul vieții. Se spune că un preot a murit în 1744, după ce a scăpat cupa din mînă. Dar acest amănunt nu e suficient pentru a identifica pocalul cu Graalul. Experții au stabilit că baza, din aur, împodobită cu pietre prețioase, e medievală. Partea superioară e din agat roșu întunecat și e considerat adevăratul Graal, fiind datat între anii 300 î. H și 100 d. H. Din păcate, pocalul nu seamănă cu vasele din Ierusalimul cu care era contemporan Iisus. Nici ca aspect, nici ca material, agatul fiind o piatră semiprețioasă pe care nu și-o permiteau oamenii de rînd. Dar, să nu uităm că Mîntuitorul a închiriat o cameră pentru Cina cea de Taină, deci e posibil să fi folosit vasele oferite de gazdă. Cu toate acestea, nu se poate afirma că pocalul din Valencia este Graalul, dar nici nu se poate infirma acest lucru.
Spania, țara cu multe ascunzători
În Pirineii spanioli, zeci de grote, catedrale și castele își revendică dreptul de a adăposti Sfîntul Graal. De ce în Spania? Un document din secolul VI spune că Sfîntul Laurențiu a salvat Graalul de hoții romani, trimițîndu-l în Spania în secolul III. Poate chiar la Catedrala Romano-Catolică Santa Maria din Valencia (foto 1, 2), unde este pomenit în timpul domniei papei Sixt al II-lea. Francmasonii au pretins că sînt în posesia pocalului sfînt, tainicul loc în care e păstrat fiind absolut secret. Hitler a fost și el obsedat de această relicvă legendară pe care credea că o găsește tot în Spania, conform indiciilor ascunse din Parsifal, opera lui Wagner. Compozitorul folosise informațiile dintr-o legendă a secolului XIII, care arăta că potirul este în Munsalvaesche. Naziștii sperau că, odată aflați în posesia recipientului, vor cîștiga războiul și vor instaura supremația rasei albe. L-a căutat și Himmler, care a venit cu o echipă de ocultiști SS, la o mănăstire cu nume asemănător, Montserrat (foto 5). Dar n-a găsit nimic. Munsalvaesche există, există și castelul din legendă, iar la subsolul lui e o biserică antică. Detaliile se potrivesc cu cele din legendă și castelul pare a fi ascunzătoarea ideală pentru Graal. Dar recipientul sfînt nu e sub podeaua de piatră a catedralei Santa Maria de Montserrat. Există și ipoteza că Graalul s-ar afla într-o ascunzătoare din acești munți. În acest caz, nu va fi găsit niciodată, pentru că stîncile accidentate sînt imposibil de explorat.
Legende din Scoția
Un alt potir special, socotit Graal de către cruciați, se află în catedrala din Genova. Urmînd firul legendei, pocalul ar fi în mijlocul Catedralei Sfîntului Laurențiu din Genova. Artefactul este un vas din sticlă verde, despre care se credea că este smarald pînă în momentul în care Napoleon Bonaparte l-a spart din greșeală, astfel că astăzi se mai păstrează doar niște cioburi. Nimeni nu cunoaște cu exactitate originea și proveniența vasului, dar William of Tyre scria, în anul 1170, că vasul a fost luat în anul 1101 dintr-o moschee din Cezareea. Presupusul Graal nu a fost încă datat cu carbon, pentru a i se afla vechimea. O altă locație care candidează la titlul de ascunzătoare pentru Sfîntul Graal este capela Rosslyn din Scoția (foto 3). Conform unei legende de care s-a folosit și scriitorul Dan Brown în controversatul roman Codul lui Da Vinci, capela ascunde un sistem de camere și tuneluri ai căror pereți sînt presărați cu scrieri și simboluri stranii. De exemplu, porumbul, o plantă necunoscută europenilor în 1456, cînd a fost terminată construcția. Legenda spune că potirul este îngropat la baza celui mai mare stîlp din capelă sau în cripta familiei Sinclair, cei care au construit capela, descendenți ai Cavalerilor Templieri. În prezent, cripta este sigilată, iar urmașii lui William Sinclair refuză accesul oricui încercă să cerceteze misterioasa criptă. În Anglia, există un deal numit Glastonbury Tor (foto 4), pe care s-ar fi odihnit însuși regele Arthur. Legendele templierilor susțin că atunci cînd cavalerii s-au întors din Prima Cruciadă cu relicvele biblice sacre, le-au ascuns chiar sub acest deal. Pînă în prezent, nu s-a găsit niciun artefact.
În Ierusalim sau dedesubtul orașului
Dar de ce n-ar fi rămas Graalul în Ierusalim? O legendă spune că s-ar afla încă în apropierea locului unde Mîntuitorul a fost crucificat. Se crede că locul e undeva între două stînci, pe celebrul deal denumit Domul Stîncii (foto 6). Dar cele trei mari religii monoteiste îl consideră deopotrivă sacru și fiecare și-l revendică în egală măsură. În acest loc, iudaismul afirmă că Abraham era gata să-și jertfească propriul fiu, în numele Domnului. Tot aici ar fi fost fixată, între cele două stînci, crucea pe care a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu. Islamul susține, la rîndul său, că din exact același loc s-a ridicat la ceruri profetul Muhammad călare pe iapa sa, Burak. Locul fiind atît de disputat, nu există nicio șansă să se poată porni în căutarea cupei. Există numeroase tradiții și surse medievale conform cărora Cavalerii Templieri nu ar fi descoperit niciodată Graalul, iar acesta ar fi rămas undeva, în tunelele de sub Orașul Sfînt (foto 7), în care templierii nu au pătruns niciodată. Artefactul ar fi fost ascuns aici de everei, pentru a-l feri astfel de regele Nabucodonosor. Legenda mai spune că apostolii lui Iisus cunoșteau unde este această tainiță subterană. În prezent, guvernul israelian interzice orice fel de săpături, cu excepția celor făcute de arheologi acreditați de la marile universități ale lumii. Dar nici ei n-au găsit nimic.
Căutat chiar și în America
Teorii mai moderne plasează Sfîntul Graal în America. Una dintre legendele localnicilor din Accokeek, statul Maryland, povestește că, pe aceste meleaguri, ar fi acostat corabia celebrului capitan John Smith, prin anii 1606 - 1607. La bordul corabiei se afla și un preot iezuit care aducea cu el o parte a comorii găsite de Cavalerii Templieri în Ierusalim. Mai bine zis, preotul respectiv era în posesia Graalului pe care îl adusese din Anglia, ca să-l ascundă de urmăritori în Lumea Nouă. Deși nu s-a găsit nimic, potirul e căutat și azi cu detectoare de metale. Cea mai populară teorie a conspirației susține că Graalul face parte din Tezaurul Național al S.U.A., fiind ascuns la Fort Knox (foto 8), statul Kentuky. Mai precis, în apropierea autostrăzii 31, la circa 200 de metri de clădirea propriu-zisă. Sistemul sofisticat de securitate al fortului și cei 30.000 de soldați dorați cu echipament militar de ultimă generație fac imposibilă pătrunderea unui intrus. Conspiraționiștii cred că fortul are parte de suspect de multă pază și protecție pentru niște simple lingouri de aur. Ei cred că, de fapt, alta ar fi comoara păzită cu atîta strictețe: Sfîntul Graal. Zvonurile spun că prețiosul recipient se află într-o cameră specială, undeva sub seiful imens din oțel, alături de alt artefact misterios, Chivotul Legii din Vechiul Testament. Graalul este asociat cu orice loc securizat din lume și cu orice loc greu accesibil sau încă neexplorat. În realitate, cupa de la Cina Cea De Taină nu e doar un recipient. Graalul trebuie înțeles și prin conținutul lui. În acest potir s-a scurs sîngele Mîntuitorului, dovada sacrificiului și a iubirii pentru noi.
De la Iosif din Arimatea, la apostoli
Sfîntul Graal, cupa din care a băut Iisus, a fost și vasul în care a picurat sîngele Lui. Apoi, a fost dus în Sfîntul Mormînt de către unul dintre apostoli, Maica Domnului sau Iosif din Arimatea. Există o legendă care spune că Iosif din Arimateea ar fi ajuns în posesia Graalului după ce însuși Mîntuitorul i s-a arătat și i l-a înmînat. Iosif a luat vasul și le-a cerut apostolilor să îl transporte pe teritoriul Britaniei. În altă variantă, se spune că Sfîntul Petru ar fi fost cel care a adus potirul de la Ierusalim la Roma, rămînînd secole de-a rîndul sub protecția papilor. S-a presupus, de-a lungul timpului, că Graalul ar fi în posesia Cavalerilor Templieri, grup influent la vremea cînd au înflorit legendele despre Graal. În orice caz, există manuscrise vechi din primele secole creștine în care cupa din care a băut Iisus este pomenită pe inventarele unor biserici.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
