Cea mai veche troiţă din Braşov împlineşte 720 de ani

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 06.04.2012

• Pe prima troiţă ridicată de vechii şcheieni sînt zugrăvite scene din Răstignire şi Înviere
• Din 1984, troiţa este păstrată în bune condiţii şi cinstită cum se cuvine în cimitirul bisericii „Sfînta Treime“, ca donaţie a Junilor Curcani

Troiţele, aceste monumente creştine aşezate la răspîntii de drum, reprezintă una din emblemele spirituale ale Braşovului. Nicăieri în România nu există un colţ de oraş mai presărat cu troiţe cum e Şcheiul, cartier în care găsim nu mai puţin de 60 de cruci. Ridicate cu credinţă de către vechii braşoveni, troiţele dădeau bineţe trecătorilor, îi însufleţeau pe români în lupta cu autorităţile străine, erau loc de închinăciune şi popas în drumul junilor, la marile sărbători. Braşovenii de azi se pot mîndri cu norocul de a se fi păstrat cea mai veche troiţă de pe aceste meleaguri. Anul acesta, Troiţa de la Cutun a împlinit 720 de ani. Au trecut peste ea războaie nimicitoare, incendii, valuri de apă şi de secetă, dar a rezistat ca prin minune. Nu este o întîmplare să ne amintim tocmai acum, înaintea Săptămînii Patimilor, de acest vechi monument al credinţei braşovenilor. Cele două picturi de pe troiţă reprezintă Răstignirea şi Învierea.

Crucea din cătunul şcheienilor

„La anul de la Hristos 1292 şi-au făcut o cruce de lemn în Şchei, acoperită cu şindrilă, în locul căreia s-a ridicat apoi bisericuţa din lemn“. Acesta este textul salvat de pe cea mai veche troiţă din Braşov, care a stat sute de ani acolo unde începe Drumul Vechi spre Şaua Tâmpei. Conform cercetărilor părintelui profesor Vasile Oltean de la Biserica Sf. Nicolae din Şchei, informaţia este prezentă în multe cronici locale care atestă existenţa obştei româneşti în Cutun, „cătunul de altădată al românilor din Şchei“. Prima comunitate românească de aici, aşezată sub Cetatea de sub Tâmpa, era ocolită de pîrîiaşul numit pe atunci Kronen sau Fluvius Bulgariae. Radu Tempea îl numea Braşovia, iar şcheienii îi spuneau porţiunii de la vărsare „La Chişătoare“. Conform izvoarelor, Cutunul era legat de Cetatea Braşovia printr-un tunel. Cu timpul, aşezarea s-a extins, constituindu-se ceea ce azi numim cartierul Şcheiului.

Lemn de stejar vechi de 720 de ani

Crucea din Cutun e făcută din lemn de stejar şi este pictată cu scenele denumite „Răstignirea“, „Învierea“ şi „Botezul Domnului“. Era împrejmuită cu gard de lemn şi acoperită cu şindrilă. Iată descrierea lui preotului profesor Candid Muşlea: „O candelă simplă este aprinsă sîmbătă seara şi în ajunul praznicelor de către un evlavios parohian din apropiere, Gheorghe Marian, după ce Nicolae Renel, care o îngrijise o viaţă de om, a trecut din această lume. Modestul monument este adăpostit de ploi, zăpezi, ca şi de vitele ce se rătăcesc, păscînd pe acolo, de împrejmuirea simplă de scînduri şi laţi, în formă de căsuţă”. Vasile Oltean arată, în cartea „Troiţele Şcheiului“, că troiţa a trecut prin secole fără nicio măsură de conservare. Dimpotrivă, răuvoitorii au distrus-o şi numai lemnul de esenţă tare a ajutat-o să supravieţuiască. Abia în 1984, troiţa a fost salvată, găsindu-i-se un loc în care să poată fi păstrată în bune condiţii şi cinstită cum se cuvine. Braşoveanul Dumitru Opriş, prin înţelegere cu fostul protopop Zenovie Moşoiu, a amplasat crucea în cimitirul bisericii „Sfînta Treime“, zisă Biserica Grecească, unde se află şi
acum, ca donaţie a Junilor Curcani.

Originalul sau o replică?

Troiţa din Cutun era locul unde Junii Tineri şi Junii Curcani făceau maialul şi diferite petreceri. Costantin Lacea spunea că „şi astăzi (circa 1910) populaţia românească, în frunte cu Costenii (locuitori de pe str. Coastei şi Costiţei), conduşi de Junii Curcani, ies a doua zi de Rusalii sus la Cetatea de pe Tîmpa, pe la Crucea din Cutun şi petrec acolo. Bătrînii povestesc că în tinereţile lor se făcea joc sus, în Cetatea de pe Tîmpa”. În 1944, pe timpul bombardamentelor, aici îşi căutau adăpost mulţi locuitori. Candid Muşlea atrăgea atenţia în 1943 că deşi „crucea din Cutun este încă în picioare, cei din fruntea bisericii trebuie să se îngrijească de ea, să se înfăţişeze altfel“. Îndemnul lui s-a concretizat peste încă o jumătate de secol, însă odată cu strămutarea ei, au apărut şi controversele. Eugen Moga, un alt cercetător al tezaurului pe care-l reprezintă troiţele Braşovului, nu crede că acesta este lemnul original, judecînd după ce spun vechile familii de şcheieni. „Arată prea bine să fie lemnul de acum şapte secole, nici pictura nu cred că reproduce imaginile originale“, spune Moga. Într-adevăr, crucea protejată acum de o raclă de sticlă este realizată de un pictor cu viziuni mai moderne. Despre el nu se mai ştie decît că era un braşovean din cartierul Astra şi că, între timp, a murit. Nu se ştie nici cum erau picturile originale, doar că înfăţişau scenele pascale ale Răstignirii şi Învierii.

Documentul din podul troiţei

Misterul celei mai vechi troiţe din Braşov se adînceşte dacă luăm în considerare şi un manuscris descoperit în podul acesteia. „Printre grinzile şi rămăşiţele de scînduri care împrejmuiau Crucea din Cutun s-a găsit un document vechi scris cu litere chirilice, care spune aşa: «Cel ce a răzbit prin el însuşi, cu osîrdie, cu suflet curat, cu trup primenit, să purceadă la sfintele cruci din preajma Braşovului, păzitoare a sfintei credinţe întru Prea Sfîntul Iisus Hristos şi cu evlavie să aducă rugă, fi-va de foc, de sabie, de boală, de pierzanie şi de duh cel rău ferit. Proslăvit fie Domnul Dumnezeul Nostru»“. Eugen Moga crede că, atunci cînd a fost zăvorît documentul, tot atunci s-a ridicat şi noua cruce de lemn, în locul binecunoscutei Troiţe de la Cutun, între timp, probabil, distrusă. Însă profesorul Oltean nu se îndoieşte de autenticitatea actualei cruci. „Expertiza a confirmat o vechime a lemnului de peste şase secole“, spune el. Oricare ar fi adevărul, actuala troiţă duce mai departe simbolul celei vechi şi al creştinătăţii în vechea vatră a Şcheiului. Cine vizitează Biserica Sf. Treime şi zăboveşte o clipă la mormintele ultimilor descendenţi ai familiei Brâncoveanu, se poate închina şi la Troiţa din Cutun. O veţi recunoaşte uşor, într-o modestă raclă de sticlă din micul cimitir. Dar, din păcate, nu veţi găsi nicio inscripţie care să ateste că este cea mai veche cruce din trecutul braşovenilor. Nu este promovată ca obiectiv turistic, nici măcar ca monument religios. Poate în acest an, la împlinirea a 720 de ani, troiţei i se vor pune mai bine în valoare vechimea şi însemnătatea deosebită în istoria Braşovului.

Scandal pentru o cruce

• Ridicarea troiţelor în Braşov nu s-a făcut întotdeauna cu asentimentul autorităţilor. Cronicarul sas Wilhelm Niemandz scria că „în noiembrie 1754, saşii au fost îngroziţi, căci românii în timp de noapte au pus, fără ştirea magistratului, o cruce de lemn înaintea porţii de sus a oraşului, la intrarea în Tîrgul Cailor, lîngă Valea Lată“. Crucea a fost dezmembrată de necunoscuţi, românii s-au plîns, dar magistratul nu le-a dat niciun răspuns nici şapte ani mai tîrziu. „Ilie Birt, căpitanul, locotenetul Kiş şi negustorul Gavrilă Ristea, în numele tuturor preoţilor valahi şi ai bătrînilor, acuză pe Martin Neustadter, un dogar locuitor în Şchei, că a necinstit crucea, tăindu-i un braţ şi bătînd un cui în ea, motiv pentru care cer arestarea lui. Acuzatul se prezintă în faţa Magistratului, protestînd, ba mai mult cere despăgubiri pentru calomnie“, scrie Vasile Oltean în monografia sa asupra troiţelor din Şchei. În ciuda opreliştilor, scheienii ridicau continuu troiţe, unele cu aprobare, altele fără. Nu s-au păstrat toate. Unele au dispărut măcinate de vreme, altele, înglobate în proprietăţi.

Simbolurile Învierii

• Eugen Moga a identificat, studiind mai multe documente vechi, nu mai puţin de 89 de troiţe în tot Braşovul. Pe unele le-a reprodus în desene. Iată cîteva dintre ele:
- Crucea Muşicoiului, datată 1671, este a doua troiţă ca vechime, din Braşov. Se află la capătul străzii Curcanilor, fiind o capelă din zid, cu grilaj de fier. Crucea e din piatră cioplită şi este închinată Sfintei Parascheva.
- Crucea de pe Coasta Prundului, veche din 1711, este închinată Marelui Mucenic Dimitrie şi a fost ridicată de şcheianul Şandru.
- Binecunoscuta troiţă din Piaţa Prundului datează din 1738. Pe cruce este inscripţionat un text din care aflăm că a fost ridicată de „robul lui Dumnezeu Capitan Ilie Birt şi ro(a)ba lui Dumnezeu Neacşa (şi fiii săi) Ilie, Radu“. Interiorul capelei care adăposteşte troiţa este zugrăvit cu scenele biblice: „Cînd s-au băgat Domnul Hristos în grădină. Cînd l-au sărutat Iuda pre Domnul Hristos. Cînd l-au dus la Ana pre Hristos. Cînd l-au bătut la stîlp“, un valoros praznicar al vieţii Mîntuitorului, după cum apreciază Candid Muşlea. La această cruce se făcea sfinţirea apei în Ziua de Bobotează, iar azi se fac slujbele de Înviere.
- Patimile Domnului sînt zugrăvite şi pe troiţa de la Grui sau de la Ştim (1781), cum i se mai spune.
- Crucea de la Biserica Sf. Treime din Şchei (1781) a fost înlocuită cu alta, din piatră, în 1924, şi este închinată Sf. Vasile. Pe frontispiciu scrie: „Temerea de Dumnezeu înmulţeşte zilele, iar anii celor nelegiuţi se scurtează“.
- Troiţa de la Zavici (1792) poartă numele familiei din Valea Morilor care a ocrotit-o.
- Crucea de la Şargu sec. XVIII) are şi ea pictate scene cu Învierea, Răstignirea şi Arhanghelii Mihail şi Gavril. La această cruce, junii făceau joc.
- Crucea Vîlcelu (1855) e lipită de zidul casei de pe Strada Comuna din Paris nr. 54. Crucea a împrumutat denumirea după „Vîlcelu“ care curgea pe aici.
- Crucea de la Paloş (1856), aflată pe strada Bobîlna, într-o grădină, este aşezată peste mormintele unor eroi.
- „La ăle două Cruci“ este numele sub care e cunoscută troiţa de pe Strada După Grădini. Datează din 1896 şi a fost ridicată după o altă cruce de lemn, denumită „Crucea a dintîi“. „Aici ies tocilenii cu crucile la Florii, în timp ce şcheienii de la Sf. Nicolae ies pe Coastra Prundului, de unde se pot vedea unii pe alţii. E Crucea Junilor Albiori“, precizează Moga.
- Troiţa Dreptăţii e protejată de Junii Dorobanţi şi a fost sfinţită în 1905, în locul unei cruci mai vechi. Pe crucea de piatră e pictată Învierea. Se mai numeşte Crucea Păjiştenilor.
- Pe Drumul Poienii, într-un luminiş numit La Pietriş, se află crucea Junilor Roşiori, într-o capelă de cărămidă (1909). Pe frontispiciu este pictat Sf. Ilie în carul de foc. Troiţei i se mai spune Crucea lui Furnică.
- Crucea Junilor Braşovecheni este cea de la Foişor (1910).
- Crucea Junilor Bătrîni (1945) se află pe drumul ce duce la Pietrele lui Solomon şi este dedicată Învierii. Fiind plasată pe un dîmb, i s-a spus „La Bisericuţă“.
- După 1989, au mai fost ridicate alte zeci de troiţe, cea mai cunoscută fiind Crucea Eroilor Revoluţiei, din faţa Primăriei. Este din lemn cioplit, cu motive populare şi semnul „V“ al victoriei. Textul inscripţiei spune doar atît: „Eroilor noştri. Decembrie 1989“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: