Risc maxim de avalanşă în Munţii Făgăraş

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 27.01.2012

• Salvamontiştii avertizează că riscul de avalanşă în masivul Făgăraş, la altitudini de peste 1.800 metri a ajuns la gradul 5
• Avalanşele de zăpadă pot fi fatale şi celor mai experimentaţi montaniarzi
• Au trecut 35 de ani de la cea mai mare tragedie montană din Europa, petrecută în Munţii Făgăraş

Salvamontiştii avertizează că riscul de avalanşă în masivul Făgăraş, la altitudini de peste 1.800 metri a ajuns la gradul 5, risc foarte mare, şi de gradul 3, risc însemnat, la altitudini mai mici. „Riscul de avalanşă a fost clasificat de către Centrul Regional de Prognoză Meteo Transilvania-Sud, la gradul 5 (pe o scară de la 1 la 5, n.r.) pentru altitudini peste 1.800 metri (limita climatului subpolar) şi gradul 3 la altitudini inferioare acesteia“, se arată într-un comunicat al Salvamont Argeş. Din cauza ninsorilor abundente din ultimele zile şi a viscolului, stratul de zăpadă la staţia meteo Bîlea Lac are 156 centimetri, pe alocuri, în zonele viscolite, fiind chiar mai mare. „În zonele viscolite sînt deja formate plăci de vînt şi cornişe. Apreciem că există o foarte mare probabilitate de declanşare a unor avalanşe de dimensiuni mari pe versanţii acoperiţi cu zăpadă abundentă, ceea ce poate duce la accidente fatale“, se mai arată în comunicatul salvamontiştilor argeşeni. Salvamontiştii îi avertizează pe turişti să nu se aventureze în zona de creastă şi să fie echipaţi corespunzător dacă merg la munte. Sfatul pentru cei care îşi vor petrece sejurul în zone apropiate de golul alpin este să nu încerce să urce în zonele nerecomandate şi să ceară informaţii salvatorilor montani din zonă sau la Dispeceratul Naţional Salvamont. E bine de ştiut că ucigaşele valuri de zăpadă fac victime an de an în România printre schiori şi excursionişti. În Carpaţi nu se produc avalanşe de mari dimensiuni, totuşi, în fiecare iarnă, pier oameni acoperiţi de „teroarea albă“, cum a fost denumit tsunami-ul de zăpadă. Cele mai frecvente avalanşe se petrec în Munţii Făgăraş, zonă unde s-a înregistrat şi cea mai catastrofală avalanşă din istoria Europei. Cea mai mare tragedie produsă vreodată de o avalanşă în România s-a petrecut acum 35 de ani, pe 17 aprilie.

Zăpada „fuge“ la cel mai mic zgomot

Ninsoarea abundentă din această săptămînă a produs deja zeci de avalanşe de mică intensitate în Munţii Făgăraş. Drumurile au fost acoperite de valurile de zăpadă, dar muncitorii le-au eliberat. Însă, la altitudini de peste 1.800 de metri, o astfel de maree albă poate fi devastatoare. Riscul ca stratul instabil de nea să se fisureze este mare în Făgăraş şi Bucegi, alunecările de zăpadă se pot declanşa chiar şi la suprasarcini mici. Ce trebuie să ştim despre avalanşe şi ce avem de făcut în cazul în care vedem că zăpada o ia la vale? Avalanşele sînt mase enorme de zăpadă care încep să se deplaseze brusc. Viteza de alunecare creşte foarte repede dacă înclinaţia versanţilor este mai mare de 25 de grade, distrugînd totul în cale. Se pot produce în orice anotimp, mai rar toamna. Condiţiile care anunţă o avalanşă iminentă sînt legate de grosimea stratului de zăpadă, starea ei (uscată sau umedă), temperatura aerului, vîntul, relieful, gradul de împădurire. Atunci cînd zăpada mai veche se acoperă cu o pojghiţă de gheaţă, iar peste ea cade altă zăpadă, ultimul strat poate aluneca uşor la cea mai mică adiere de vînt, la rostogolirea unei pietre, un zgomot mic, trecerea schiorilor. Bubuiturile din timpul exerciţiilor militare sau zgomotul unui avion cu reacţie sînt suficiente pentru a mişca mantaua de zăpadă. Acestea au fost denumite avalanşe uscate. Se produc în mijlocul iernii, cînd zăpada este proaspătă, ca acum. Sînt periculoase prin norii de zăpadă ridicaţi şi prin viteza şi suflul aerului, putînd să distrugă case şi să smulgă arbori. O avalanşă în Alpi a parcurs 7 km în 72 de secunde, deplasîndu-se cu 360 km/h.

O forţă care doboară locomotive

Atunci cînd ninge în timpul dezgheţului, există risc de avalanşe umede. Sînt formate din zăpadă grea, îmbibată cu apă, şi se produc la temperaturi peste zero grade Celsius. Viteza acestor deplasări de zăpadă nu depăşeşte 80 km/h, în schimb presiunea pe care o exercită asupra diferitelor obstacole este foarte mare producînd pagube importante. În 1954, o avalanşă produsă la Davos (Elveţia) a răsturnat o locomotivă de 120 tone, lovind-o cu o forţă de 850 kg/mp. Bulgărele ia aspectul unui zid imens alb şi se rotogoleşte cu un sunet prelung. La oprire, zăpada se betonează, fiind extrem de greu de degajat. Fiindcă nu au viteză mare, se spune că aceste avalanşe oferă ceva timp pentru a te pune la adăpost. Mai există şi avalanşe în plăci sau în scînduri, care apar la 3-4 zile după căderea zăpezii. Startul este marcat printr-un zgomot sec ca de oală spartă. Pe parcurs, placa de zăpadă se sfărîmă în bucăţi ca nişte ţigle. Aceste avalanşe se produc mai ales în zonele frecventate de schiori, deci pe pîrtii. Cele mai distrugătoare sînt cele care antrenează straturile profunde de zăpadă, bolovani şi vegetaţie, în urma lor rămînînd stîncile golaşe. Acestea sînt aşa-zisele avalanşe de fund (compacte) sau Grundlawinen, fiindcă sînt frecvente în perioadele calde ale iernii sau primăvara, cînd stratul de zăpadă se topeşte de jos în sus. Astfel, se formează apă sub blocul de zăpadă, care va începe să alunece exact ca banchizele polare. Zăpada în mişcare e udă şi grea, lipsită de aer, iar turistul prins de această avalanşă e pierdut. Totuşi, e mai puţin periculoasă decît avalanşa cu zăpadă afînată, pentru că e mai uşor de prevăzut, iar vuietul e perceput la mari distanţe.

Oamenii care citesc zăpada

Dintotdeauna, avalanşele au adus nenorociri. Zeci de oameni sînt răniţi sau mor în fiecare an, surprinşi de valurile de zăpadă mişcătoare. Dar cele mai multe victime sînt turiştii care au ignorat avertismentele specialiştilor. Avalanşele nu sînt fenomene întîmplătoare, apariţia lor poate fi prezisă cu destul de multă precizie. Aceasta pentru că au loc cam în aceleaşi locuri şi în aceleaşi condiţii meteorologice. Ştiinţa care studiază avalanşele se numeşte nivologie, iar prognoza acestor fenomene ale naturii în România o face Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, unde există un program de nivometeorologie. Se monitorizează calitatea şi stabilitatea stratului de zăpadă din zonele Bucegi, Postăvarul şi Făgăraş. Nivologii trebuie să sape uneori gropi de 2-3 metri pentru observarea straturilor. Pe baza datelor colectate, se estimează riscul producerii de avalanşe, pe o scală de la 1 la 5. Rezultatele ajung la noi prin buletinele meteo. Cel mai vechi centru de nivologie este în Elveţia şi s-a înfiinţat în 1943. Al nostru funcţionează doar de şase ani, înfiinţarea lui fiind grăbită de tragedia din 22 februarie 2004, cînd trei tineri au fost îngropaţi de o avalanşă în Munţii Gutîiului. Au fost surprinşi de val chiar pe un traseu deschis turiştilor, la 1.400 de metri altitudine. Căutările au fost îngreunate de o nouă avalanşă care a acoperit echipamentul salvamontiştilor. Într-un tîrziu, autorităţile române au înţeles că trebuie făcut ceva pentru prevenirea avalanşelor.

România, record de victime

Cea mai mare tragedie produsă vreodată de o avalanşă în România s-a petrecut la cîteva zile după marele cutremur din 4 martie, de acum 35 de ani. Pe 17 aprilie 1977, 23 de suflete au murit în cîteva secunde, luate de furia unui val de zăpadă în zona Bîlea Lac. Erau 20 de elevi din Sibiu, dintre care 16 nici nu împliniseră 18 ani, doi profesori şi un inginer braşovean veniţi la schi. Înainte de acea duminică fatală, ninsese, iar viscolul acoperise cabana cu nămeţi. Grupul s-a încumetat totuşi să urce pe Şaua Caprei. Coborînd cu schiurile prin zăpada afînată, au declanşat o avalanşă care a îngropat Lacul Bîlea şi vila Paltinul sub un strat de zăpadă de cinci metri. Schiorii au fost căutaţi de armată, miliţieni, criminalişti, salvamontişti din Victoria şi Braşov. Nu s-au găsit supravieţuitori. Majoritatea cadavrelor au fost scoase din lac, forţa uriaşă a avalanşei reuşind să străpungă şi stratul gros de gheaţă. Abia după tragedie, a fost montat primul indicator: „Schiatul în valea Bîlea interzis. Pericol de avalanşă!“. A fost cea mai mare catastrofă montană din Europa, cu cei mai mulţi morţi. Paradoxal, deşi la noi avalanşele sînt „modeste“ faţă de cele din Alpi, Anzi sau Himalaya, fac mai multe victime decît cele de mare amploare. Din cauza lipsei de informare. Chiar şi obişnuiţi ai muntelui, chiar şi salvamontişti au plătit cu viaţa fiindcă au ignorat sau nu s-au interesat de condiţiile meteo. Una e să ştii să schiezi, alta e să cunoşti semnele naturii. Avalanşele sînt capricioase şi perfide. Dacă nu sînteţi siguri că le puteţi evita, cel mai bine e să faceţi cale întoarsă.

De ce în alte ţări oamenii scapă din avalanşe?

• Primele observaţii din lume asupra avalanşelor s-au făcut în Alpi, la Allix, în 1924. În aceeaşi perioadă, în România, avalanşele au fost menţionate de către membrii Clubului Alpin Român şi ai Siebenburgischer Karpatischer Verin (SKV). Tot datorită lor, avalanşele au făcut mai multe victime, atunci cînd vechii montaniarzi au început să construiască primele cabane şi refugii. După 1960, s-au luat primele măsuri de combatere a efectelor avalanşelor în domeniul forestier: inventarierea culoarelor de avalanşă, instrucţiuni privind intervenţiile de urgenţă. Construirea Transfăgărăşanului, perioadă în care militari şi muncitori au murit sub avalanşe, a impulsionat şi mai mult studiul avalanşelor. În masivul Bucegi s-au construit baraje de oprire şi diguri de deviere. Dar nici în prezent nu există o preocupare sistematică pentru prevenirea avalanşelor şi nici pentru diminuarea sau eliminarea pierderilor umane şi materiale. Aceste măsuri dau roade vizibile în alte ţări. Astfel, în Alpii elveţieni, 75 de oameni sînt prinşi în avalanşe, în medie, în fiecare an. 40 supravieţuiesc. În Alpii francezi, statistica anunţă 100 persoane/an implicate în avalanşe, din care 70 rămîn în viaţă.

O avalanşă de sfaturi

• Expresia „i-a surprins o avalanşă“ este de cele mai multe ori inexactă. Se spune că 90% din avalanşele ucigaşe sînt provocate chiar de către victime şi că 80% din ele sînt avalanşe în plăci. Iată cîteva sfaturi anti-avalanşă:
- Avalanşele se formează pe pantele muntoase netede, ierboase sau grohotişuri, cu o înclinaţie mai mare de 25 de grade şi mai mică de 50 de grade, pe pantele care au o vale mediană, pe cele lipsite de păduri.
- Avalanşele apar după ninsori abundente şi recente, cînd se încălzeşte brusc vremea, după ninsori slabe, dar cu vînt. Pericolul este mare şi în următoarele trei-patru zile de la ninsoare, pînă la tasarea zăpezii.
- Intervalul orar în care s-au produs cele mai multe avalanşe: orele 9-16.
- Munţii cu cele mai frecvente avalanşe: Făgăraş, Bucegi, Retezat, Piatra Craiului, Parîng, Rodnei şi Maramureşului.
- Dacă vă surprinde avalanşa, acţionaţi calm şi rapid. Debarasaţi-vă de echipament. Dacă zăpada e afînată, acoperiţi-vă nasul şi gura cu un fular, pentru a evita asfixierea. E bine să fiţi dotaţi cu aparate speciale de respirat sub zăpadă. Dacă sînteţi dezorientaţi, pentru a afla unde e susul, scuipaţi sau urinaţi. Încercaţi să ieşiţi din zăpadă făcîndu-vă loc cu braţele deasupra capului. Strigaţi scurt şi pe ton înalt sau suflaţi într-un fluier.
- Nu mergeţi pe mijlocul văii. Traversaţi pantele periculoase rapid şi cît mai sus pe culme, unde zăpada e mai subţire. Nu se recomandă mersul pe cornişe şi nici pe sub ele cînd temperatura aerului este peste zero grade.
- Semne că vine avalanşa: crestele „fumegă“, urme recente de avalanşe, „riduri“ pe zăpadă produse de vînt, zgomote înfundate sub bocanci sau schiuri, crăpături în zăpadă.
- Nu mergeţi singur, dar nici în grup mai mare de 5-7 persoane. Păstraţi o tăcere absolută.
- Cei rămaşi la suprafaţă trebuie să sune la 112 şi să înceapă rapid căutarea. Şansele de a găsi persoane în viaţă sînt mari doar în primele 15 minute.
- Înainte de a pleca pe munte, consultaţi prognoza nivologică: www.inmh.ro/images/nivologie/nivologie.pdf

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: