Acest popor este definitiv marcat de ceea ce aș numi dor de vodă. El, cetățeanul de rînd, în fața haosului care guvernează de două decenii țara, văzîndu-se la cheremul a tot soiul de neisprăviți, parveniți peste noapte, care grohăie fericiți de la volanul sfidătoarelor lor limuzine, a devenit un adevărat nostalgic după Vodă. Nici nu mai contează care ar fi acest vodă, el este, conștient sau nu, tot mai adesea invocat. De altminteri, nici nu a fost din cale afară de greu a se ajunge la o atare stare generalizată. De-a lungul întregii noastre istorii noi am fost marcați de nevoia de Vodă. De nevoia de a avea un cîrmaci a cărui autoritate să ne ferească pe noi de riscul de a gîndi și de a ne implica. Defectul nostru capital decurge tocmai din acest dor de vodă concretizat în nevoia și nu greșesc numind-o ancestrală de a ști că există cineva care NE DĂ. Vreau să sper că cei mai în vîrstă nu au uitat încă întrebarea pusă în fața cozilor de la prăvăliile Epocii de Aur: «Ce se dă?» Ceea ce se traduce astfel: nu cumpărai din banii cîștigați ca urmare a muncii tale, ci exista cineva care ÎȚI DĂDEA. Adică un soi de Vodă.
Mai există și nostalgia după autoritatea unui Vodă. A unuia care să taie și să spînzure vezi desele invocări de Vlad Țepeș ori Ștefan cel Mare numai să facă ordine în țara asta. Așa că nici măcar nu trebuie să mire cînd, din dor de Vodă (indiferent că se numea Țepeș ori Ceaușescu), noi, românii, pe fond de criză morală, sever amplificată de criza economică ce începe să lovească, vom clama în gura mare după primul care va bate cu pumnul în masă autoproclamîndu-se Vodă. Fie zicînd că el este singurul care poate gestiona corect miliardele de la UE ce ne pot salva din criză, fie decapitînd oarece corupți (sau presupuși corupți) de prin tabere adverse ori chiar din propria-i ogradă, pentru a arăta că are chiar sînge de Vodă. Partea cu adevărat proastă este că într-un asemenea peisaj, pe ici, pe colo, răsar tot soiul de indivizi care au apucături de Vodă. Nu contează că, în realitate, sînt patetici veleitari. Ei se vor, acolo, pe ulița lor, în ograda ce găzduiește poiata din spatele casei, să fie Vodă. Căci dorul de Vodă este cu adevărat năpraznic și lovește cînd și unde nu te aștepți.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!