Aveam noi o vorbă pe cînd eram copii: cotul și pișcotul, labele și botul, asta însemnînd un fel de de vax albina, cavaler pasta de pe timpul bunicilor. Tradus drept vezi să nu. În fine, este mai puțin relevantă sintagma în sine, cît ceea ce definește ea. Ceea ce transmite ca mesaj, mai cu seamă în aceste zile în care, vrei nu vrei, ești pălit de mesaje evident electorale. Dincolo de izul de-a dreptul pionieresc al multora dintre ele (de genul parafrazei la vom învăța și vom munci pentru a deveni fii de nădejde ai patriei noastre), firul roșu al majorității acestora este din categoria vax albina ori cotul, pardon, votul și pișcotul. Motivul nu trebuie căutat prea departe. Schimbarea sistemului electoral din listă de partid într-un soi de uninominal, măcar ca etichetă, i-a prins fundamental descoperiți pe membrii găștii politice, imuni la acumulări de cultură politică (așa cum s-au dovedit la fel de imuni și la acumulările de cultură ideologică și doctrinară). De unde și confuzia generalizată: colegiul electoral egal un soi de cartier sau de localitate, unde deputatul (senatorul) este un fel de primar. Sau cam așa ceva. Iar de aici și promisiunile (angajamentele) de soiul virării apei, canalizării, gazului, becurilor, măturii și fărașului. Și așa mai departe. Pe acest fond este normal să o iei și tu, ca elector, razna de cap. Să ajungi la concluzia că cel mai iubit și mai genial fiu al țării nu poate fi decît cel care șterge mai bine praful de pe peștele de sticlă de pe televizorul din cameră sau care își spală mai bine blidul din care a mîncat. Cel care mătură mai sîrguincios. Fiind făcut să uiți că nu este nimic mai normal decît să dai cu mătura la tine în casă și să faci ca totul să fie curat și frumos. Așa face orice om normal.
Desigur, o asemenea deviație de comportament electoral nu poate rămîne fără urmări directe. Aburiți de competiția gen care e cel mai harnic și mai gospodar, se uită că rolul parlamentarului este nu de a șterge praful, ci de a construi un cadru legislativ care să traducă în viață prevederile constituționale. Adică drepturile cetățeanului la o viață decentă, la sănătate, la cultură etc., etc. În logica lucrurilor este ca parlamentarul să aibă drept țintă macrosistemul, nu scama de pe covor. Dar pentru asta, el, candidatul, indiferent care ar fi el, ar fi trebuit să înțeleagă, să și știe despre ce este vorba în propoziție. Altfel, vorba copiilor, vax albina, cavaler pasta sau, și mai bine, cotul votul și pișcotul, labele și votul.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!