Vestea că Kraft Jacobs închide fabrica de ciocolată din Brașov e una dintre cele mai triste de anul ăsta. Copil fiind, mă bucuram tare mult cînd eram duși cu clasa la fabrica CIBO să vedem cum se fac bomboanele și ciocolata. Evident, pe noi toți ne interesa produsul final și ce primeam, cu generozitate, de la muncitori. Tabletele brute de ciocolată cu tot felul de umpluturi delicioase îmi stăruie și acum în minte. Prin anii 80, ciocolata noastră ajunsese, ca toată societatea, un dezastru. Era neagră și urîtă, deși pe ambalaj scria ciocolată cu lapte. Copiii, adolescenții și maturii din vremea aceea știu despre ce vorbesc.
Apoi, după Revoluție, Poiana a devenit unul dintre brandurile orașului, cred că unul dintre cele mai valoroase. Cînd un prieten spaniol m-a întrebat ce ciocolată românească să ducă acasă i-am răspuns repede: Poiana. Am adăugat, nu fără mîndrie, că e făcută aici.
De data asta anunțul că o fabrică se închide nu e trist doar pentru că mulți oameni își pierd locul de muncă, e trist pentru că orașul pierde una dintre cele mai vechi și statornice embleme ale sale. Ne rămîn, doar visele din copilărie și senzația de dulce și bun. Avem un sfîrșit trist de poveste, cu închiderea fabricii de ciocolată din visurile copilăriei noastre.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!