Atenție, se-nchid ușile, aceasta este formula care marchează momentul zero al călătoriei cu metroul. Momentul inițial. Te-ai urcat în vagon, mergi. Nu ai apucat să te afli pe platformă în momentul în care se aude formula, pa, ai rămas pe jos. Desigur, în metrou nu se poate urca toată lumea, deși mulți ar vrea. Mulți au vrut să o facă, dar fie nu au fost pe fază, fie nu și-au calculat bine timpul, fie nu au avut o poziție strategică corespunzătoare pentru a prinde locul pe platformă. Așa că au rămas pe jos, în poziție de simpli cetățeni. Este adevărat - pentru că au fost acolo, lîngă peron, au căpătat, totuși, ceva: au căpătat dreptul de a vota. Dreptul de a-i admira pe cei care au apucat să sară în vagoanele metroului, taman în momentul potrivit, taman în stația potrivită. Momentul potrivit a fost sfîrșitul lui 89. Sfîrșitul epocii de aur. Stația potrivită a fost nu Independenței, nu Eroilor, ci cea a Făuririi Societății Capitaliste Multilateral Dezvoltate. Și, puteți să mă credeți, deși nu s-ar fi spus, era aglomerație mare pe peronul metroului. În primul rînd, am avut ocazia să-i văd cum dădeau zdravăn din coate pentru a prinde un loc cît mai confortabil în vagoane pe cei care - pînă în urmă cu cîteva ceasuri doar - activau, în poziții superioare, în aparatul de partid. Ăștia, pur și simplu, au țîșnit în vagoane și au ocupat mai toate scaunele. Scaune pe care ulterior le-au renumerotat cu alte inițiale partinice ori cu embleme ale unor firme din ce în ce mai prospere. Cap la cap cu ei au fost bravii lucrători de securitate. De data aceasta îmbarcarea s-a făcut disciplinat, după funcție și grad, de la vlădică la opincă, adică de la general pînă la simplul turnător. Spre deosebire de primii, aceștia au rămas în sistem monolit: se ajută unii pe alții, colaborează în continuare, se trag după ei și, mai ales, se protejează. Ferească Sfîntul pe careva să se atingă de vreo persoană din sistemul lor: se declanșează asupra inconștientului toate cataclismele știute și neștiute ale lumii. Nu de alta, dar locurile din metrou trebuie apărate cu dinții. Asta pentru că lumea se împarte, cel puțin la noi, în doar două categorii: cei care au prins locuri în metrou atunci cînd trebuia, și cei care stau aiurea pe peroane și înghit în sec, sucindu-și gîtul după limuzinele ălora și după bolizii beizadelelor lor. Atenție, se-nchid ușile!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!