Citim, din cînd în cînd, că România este una dintre cele mai corupte țări din lume. Dar Italia, dar Japonia, dar Malaezia?
Da, le răspund, la ei e o corupție structurală, care face parte din metabolismul progresului economic, dar acolo e limitată la sfera politicului, administrativului, economicului. În nici una dintre țările respective (cum nici în România de dinainte de 1948, coruptă cît încape și ea) nimeni nu dă ciubuc, șpagă, mită (sau cum vreți să-i ziceți) profesorilor sau medicilor.
A-i învăța pe ceilalți, a-i vindeca sînt lucruri respectate: și de cei care le fac, și de cei care beneficiază de ele. Boala profundă de care suferă România de azi (cu rădăcini în comunism) e că tinerii, copiii nu mai pot avea modele imediate.
De obicei - mai peste tot - modelul e unul dintre profesori. Asta pentru că întreaga categorie socio-profesională e, în țările respective, respectată. Nu-i vorba numai de salarii decente (ba chiar foarte mari, în Elveția, de exemplu), ci de faptul că, între profesori, nu există șpăgari, mituiți, hoți.
Or, la noi, găsești - nepedepsit - cel puțin unul din ăsta (șpăgar, traficant de note etc.) în mai fiecare școală sau facultate. Degeaba colegii lui sînt cinstiți; tolerîndu-l (așa-zisa omenie românească) se solidarizează, de fapt, cu el.
Iar elevii, studenții simt asta, știu asta și, ca atare, îi disprețuiesc, discret, pe toți profesorii.
Ce s-a întîmplat, iarăși și iarăși, la bacalaureat e doar vîrful aisbergului. Zeci de mii de elevi au furat, în cîrdășie cu, sub îndrumarea a sute de profesori. Nici unul dintre profesorii prinși (că a vîndut subiecte, că a șoptit elevilor?!, că a corectat aiurea) nu a fost pedepsit.
De aceea putem spune fără teamă de păcat: școala românească de azi e (și) școala hoției.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!