Și-a luat nevastă tînără. Părea cuminte și promitea o viață fericită. Într-o zi i-a luat un cadou. Cea mai scumpă pereche de ciorapi. Merita. Femeia s-a bucurat. Dar i-a explicat că, dacă vrea s-o vadă cu ciorapii, îi trebuie o pereche de pantofi potriviți. Așa că omul a muncit pe brînci o lună și i-a luat pantofii. Numai că, la așa pantofi, îi trebuia și o poșetă anume. A muncit, s-a lăsat de fumat și i-a dăruit-o. Draaagul meu, i-a spus tînăra nevastă, la toate astea îmi trebuie o rochie și-o haină pe măsură. Omul și-a mai luat un serviciu, a pus deoparte banii de mîncare și a venit după o vreme acasă cu rochia și blana visate. Bine, bine, dar la așa ținută nu pot să ies fără mașină, i-a deschis ochii iubitoarea soție. A tras ca boul, și-a vîndut ce-avea mai de preț din vremea burlăciei și, într-o noapte, a venit cu mașina. Pînă dimineața, doamna l-a convins, cu ochii șiroind de lacrimi, că la ciorapii, pantofii, hainele și mașina pe care le are acum nu-i mai este de trebuință un bărbat jigărit ca el. Pentru fericirea promisă, ar fi mai bine ca el să-și pună ștreangul de gît. Cam asta este și povestea românului. Și-a votat acum patru ani alianță tînără. Părea cuminte și promitea.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!