Ce-am putut observa în zilele ce au premers anului 2008 și imediat după aceea este că telviziunile de știri din România devin tot mai agresive. O fi vreo dispoziție, o fi anul electoral, o fi o stare de spirit a realizatorilor, dar cert e că mi s-a părut că televiziunile de știri sar calul. Ninsese de rupsese, bătea vîntul și deja reporterii căutatu vinovații, trăgeau la răspundere, păreau să-și pierdut simțul măsurii. Nu spun că autoritățile or fi întruchiparea competenței și a virtuții. Departe de mine gîndul. Mi s-a părut însă că televiziunile de știri basculează sensibil dinspre, fireasca, atitudine civică spre defuncta atitudine tovărășească. Există o sete de răzbunare, se caută vinovați, se cere căderea capetelor diverșilor funcționari. E o agitație vecină cu isteria căreia trebuie să-i cauți mobiluri pentru că e, totuși, nefirească. Televiziunile nu sînt nici organe de control, nici tribunale, nici măcar tribunale ale poporului. Stridențele tind să se transforme în demascări și înfierări ceea ce amintește de incompetența activiștilor care se pricepeau la toate. De fapt, cu ocazii de acest fel, iese la iveala incultura crasă și proasta creștere a unor oameni din telviziuni. Cînd ea se conjugă cu proasta creștere și nesimițirea funcționarilor nu ai decît să schimbi canalul sau să închizi televizorul.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!