Pînă în 2007, subiectul-vedetă în materie de integrare europeană a fost raportul de țară. An de an, acest document scris în limbajul de lemn european era așteptat ca un măr copt, apoi întors de presă pe toate părțile, interpretat în toate felurile și folosit, pînă la urmă, ca armă în luptele politico-mediatice interne. De fiecare dată, concluzia era cam aceeași: Stăm prost, se duce dracului rapița. Analizele riguroase au fost foarte puține, în schimb stările emoționale și adjectivele au dat buzna în comentarii și editoriale. Cam același tip de reacții s-au înregistrat, în 2007, pe tema banilor europeni. A plouat cu indignări că se pierd fonduri europene în diverse domenii, dar analizele sistematice și periodice ale situațiunii au fost puține și au trecut cam nebăgate în seamă. N-avem ce face: sîntem o cultură latino-balcanică, exprimarea emoțiilor (eventual într-o formă cît mai plastică) este o trăsătură definitorie, n-o să avem probabil niciodată, în editoriale sau în dezbateri, argumentație anglo-saxonă. Asta dacă nu cumva vom fi siliți de realitatea concretă să mai învățăm totuși și argumentația, și analiza...
Între timp și datorită iureșului de stări emoționale pe care le declanșează tema banilor europeni a devenit noua obsesie cotidiană a presei, a politicii și, implicit, a publicului. Desigur, în acest prim an de apartenență la Uniunea Europeană, subiectele europene despre care se discută sînt mult mai multe decît înainte, mai ales cele de ordin utilitar (despre norme și reguli care privesc viața cetățeanului, dreptul la muncă, alimentele, medicamentele, protecția consumatorului etc.). Dar facem ochii mari cu adevărat doar cînd ni se vîntură pe ecran sau prin ziare sume cu multe zerouri care ar urma să binecuvînteze sărmana noastră țărișoară. Primarii, consilierii locali, micii comercianți, pensionarii și foștii disponibilizați au, cred, același sentiment că bunăstarea devine posibilă la gîndul că Vestul ne dă o grămadă de bani pentru a ne dezvolta fermele, firmele, canalizarea, drumurile ș. cl. Chiar și pe un site de calitate precum EurActiv.ro, adresat unui public deja informat și educat, cele mai citite articole sînt Din 2007, fonduri UE pentru tot ce-ți trece prin cap și Totul despre fondurile structurale. Tema banilor europeni a reușit să focalizeze atenția unor categorii importante de public în acest prim an de apartenență la UE. În acest fel, s-a creat un fel de presiune publică asupra insituțiilor și administrației publice: oamenii vor să afle ce e cu aceste fonduri, cine și cum poate beneficia de ele, ce se întîmplă concret cu banii etc. Spiritul civic căci, în ultimă instanță, despre așa ceva este vorba capătă, indirect, un nou impuls. Dincolo de efectele economice și sociale concrete ale acestor fonduri, am putea include și acest tip de preocupare cetățenească tot la cîștiguri.
Există însă și o parte rea a succesului acestei teme de pe agenda publică, dacă o punem în contextul celorlalte teme. În publicul larg, se creează impresia că ni se dă ceva, că un Dumnezeu cu mînecuțe de contabil de la Bruxelles ne pune mîna în cap; pentru un popor care ani la rînd întreba la cozile din fața Alimentarei ce se dă?, e periculos. Pentru că riscăm să reducem integrarea în Uniunea Europeană la un proces eminamente economic: n-avem decît să-i prindem din urmă în materie de dezvoltare și nivel de trai și gata, sîntem ca ei. Dacă începem să gîndim astfel și părerea mea este că deja am început ratăm modernizarea adevărată a țării, care nu înseamnă numai (sau în primul rînd) construcția de poduri și șosele, tehnologizarea fermelor de porci ori renovarea piețelor agroalimentare. Aderarea la Uniunea Europeană și adoptarea setului de valori europene ar trebui să ne ajute să construim o societate coerentă, mai bine educată, mai bine condusă, mai ușor de administrat. Or, mi s-a părut, în acest prim an de apartenență la UE, că spiritul public a fost foarte puțin preocupat de asemenea lucruri; în orice caz, mult mai puțin decît a fost preocupat de aspectele bănești ale europenizării. Nu avem, față de țările dezvoltate ale UE, un simplu decalaj economic; avem un decalaj de civilizație, de educație, de perfomanță. Avem un mare decalaj în materie de construcție instituțională. Avem un mare decalaj în materie de spirit civic. Pentru a face sau reface toate acestea, e nevoie, desigur, de fonduri. Dar nu e suficient să ai bani; mai e nevoie de idei, de imaginație, de capacitatea de a deprinde și de a respecta noi reguli, de un alt mod de a face politică și de multe altele. Or, dacă ni se scurg ochii de poftă după miliardele care urmează să ne vină de la UE în următorii ani, nu mai reușim să percepem, la adevărata lor semnificație, relele care ne înconjoară. De exemplu, în 2007 am avut parte din plin de explozia mediatică a acestor rele: veșnicele conflicte președinte-premier nu arată decît că politicienii noștri nu știu să se comporte instituțional, ci o iau personal, cele două referendumuri inutile (pentru că nu au rezolvat, practic, nimic) arată că în politica noastră multe se fac doar pentru imagine (sau pentru ceea ce cred politicienii că ar fi imaginea publică), starea mediocră a universităților și noile măsuri care pretind că reformează sistemul de învățămînt arată că am ratat investiția (materială și umană) în calitatea generației de mîine ș.a.m.d.
Cîteva ONG-uri și cîteva voci cu notorietate avertizează asupra tuturor acestor rele, dar nu sînt luate în seamă cît ar trebui nici de guvernanți, nici de public. Toată lumea pare ocupată cu banii, cu absorbția fondurilor, cu creșterea economică etc. Ceea ce nu e rău în sine, desigur. Dar e puțin, e prea puțin pentru a putea spera că, în anii următori, România va deveni nu doar o țară cu o creștere economică notabilă, dar și o societate coerentă și așezată, în care valorile europene nu sînt simple cuvinte puse pe hîrtie. După primul an de UE, încă tîrîm după noi spiritul vechi, chiar dacă indiscutabil lumea românească se schimbă într-un ritm rapid. Societatea în ansamblu va deveni mai bună și mai stabilă atunci cînd nu ne va mai interesa cîți bani ne dă UE, ci cum știm să-i folosim mai eficient în favoarea binelui public. Iar asta se va întîmpla pe măsură ce membrii societății vor fi mai bine educați și vor mai asimila mai profund acele valori despre care, deocamdată, știm doar să vorbim frumos la ocazii festive.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!