Abilitatea politicã a lui Ion Iliescu a fost confirmatã de cãderea moþiunii de cenzurã. E limpede cã fostul ºef al statului, alãturi de apropiaþii sãi, a blocat cãderea guvernului Tãriceanu. Dacã lui Mircea Geoanã îi place, încurajat probabil ºi de pe margine, sã se arunce cu capul înainte fãrã a cîntãri bine semnificaþiile gesturilor sale, pe Ion Iliescu îl îngrozeºte imprudenþa politicã. Aºa cum a cîºtigat, mai mereu, aºteptînd, ºi acum sprijinul acordat lui Tãriceanu a venit din convingerea cã PSD pierde dacã moþiunea trece. Sigur, mai sînt ºi alte argumente aici. Chemat mai mereu la Parchet în legãturã cu evenimentele tulburi de la începutul anilor ’90, Iliescu îl are ca inamic pe Traian Bãsescu, ºi nu pe Cãlin Popescu-Tãriceanu care, de-acum încolo, va face manevre sã amîne problemele din justiþie ale lui Iliescu. Alianþele politice în România sînt departe de a mai putea fi exprimate în culori limpezi. E o tulburealã cumplitã în care, între noi fie vorba, nu existã nicio zînã. Gestul lui Iliescu, de a se opune cãderii guvernului, e calificabil mai degrabã ca înþelept, pentru cã, odatã ajunºi pe mîna lui Traian Bãsescu, pesediºtii ar fi fãcuþi harcea-parcea. Aºa, „eternul ºi fascinantul” Iliescu a mai cãzut o datã, ca pisica, în picioare.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!