Gramatica română este cartea ce ne învață a vorbi și a scrie o limbă corect, credea (ar fi un pic forțat să spunem gîndea!) Trăznea. Destul de rezonabil, în fond, pentru vremea la care se raportează Amintirile lui Creangă. Să nu uităm, iubite cetitor, că este tocmai vremea în care Titu Maiorescu scria studiul - încă de referință - Oratori, retori și limbuți. Va mai fi fiind și astăzi la fel, oare?... Ce-ș copil?, ar răspunde orice hîtru de berărie, ignorînd probabil că citează din Caragiale. Doar de multă vreme studiile lingvistice au luat o opțiune decisivă, mai ceva ca echipele de fotbal. S-a demonstrat științific că murdărirea este bună, că trebuie să implementăm know-how-ul (știe cineva ce-i aia?!), că albul e negru și că ora exactă depinde în mare măsură de capriț-urile clasei (n-am alt termen, că doar nu mă veți obliga să spun elitei) politice.
Diogene căuta un om, cu felinarul aprins, ziua în amiaza mare, prin agora ateniană. și nu prea-l găsea. Ați putea dumneavoastră, rogu-vă, să-mi găsiți un retor în viață? Unul singur, fie el mic și bolnav de pojar? N-am pretenția și nici naivitatea să caut un orator. Demostene, Cicero sau Argetoianu nu mai sînt trendy, decît cel mult ca busturi în parc sau nume de străzi. Profesorii în devenire copiază la titularizare. Ziarele (cîte au mai rămas) sînt gîndite și scrise, în general, cu alte părți ale organismului uman decît cele rezervate în mod tradițional acestui scop.
În boxe ultraperformante lălăie maneaua Pumnii mei nu știe carte!, în timp ce premianților Academiei Române nu le ajung banii de premiu ca să-și plătească taxiul de întoarcere în garsoniera unde nu le ajunge pensia să-și plătească întreținerea.
Cîți locatari din Curtea Miracolelor (am numit aici Parlamentul României, coûte que coûte!) s-ar încumeta să susțină un examen riguros de competență lingvistică? Cîți dintre ei știu măcar că gîndirea e structurată discursiv, și că, implicit, dacă vorbești mai sincopat decît un lighean aruncat pe scări și mai agramat decît un amărăștean căruia destinul atroce nu i-a putut oferi decît o strălucită carieră de vidanjor sau hingher, ai toate șansele să gîndești din 2 în 2? Problema survine atunci cînd ai dobîndit în cireadă un post însemnat (Grigore Alexandrescu o spune, nu eu, așa că nu vă grăbiți să mă dați în judecată). Din acel moment gîndem-ele tale devin obiect de interes public, se transformă în legi și impozite, afectează... cireada. Și doar știți ce-a pățit pînă la urmă Maria-Antoaneta, după ce recomandase poporului înfometat să mănînce cozonac în loc de pîine...
Nu vrem, departe de noi gîndul, să des-căpățînăm pe nimeni. Asta ar însemna să ne în-căpățînăm a crede că avem, în sferele înalt-eterice ale politichiei valahe, vreun căpățînos care gîndește și elaborează legi limpezi, necontradictorii, pentru popor. și mă tem că un astfel de specimen nu există. Pentru că asta ar însemna ca el să fie măcar retor, dacă nu orator. Or, noi nu mai avem nici măcar șarmul limbuților lui Maiorescu. Parol, să mă-ngropi!...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!