Am început să vorbim, și de-acum înainte vom vorbi mult mai des și mai apăsat, despre viitorii noștri parlamentari europeni. Alegerile pentru europarlamentari vor fi printre primele noastre fapte cu mare vizibilitate în media. Și, de altfel, primul nostru mare gest european. Cînd scriu faptele noastre, mă gîndesc la pălmașii votatori, adică la noi, coada cîinelui. Știu că, oricum am vota, tot pe cei mai buni îi vom vota. Chiar dacă, nu după multă vreme, vom constata că ne-am înșelat. Ne vom consola cu zicala că poporul nu greșește niciodată. Nu numai că nu greșește, dar este și al dracului de deștept. Înțelept și aplaudac.
Nu mă interesează acum cine va fi cap de listă sub antetul fiecărui partid, vreau să pun în vorbe pe cîțiva dintre aleșii noștri care sigur nu vor fi locomotive la europarlamentare. Și, prin asta, să vedem, cît de cît, cît de europeni am fost sau am fi putut fi pînă acum.
Încep cu domnul Ion Iliescu. Cu adînci rădăcini în cei 500 de ilegaliști comuniști (puțini am fost, mulți am rămas) existenți pînă prin 945, domnul Iliescu nu cred că a avut vreodată deschidere europeană. A avut, dac-a avut, o mai bună înțelegere a crizei în care lagărul comunist ajunsese. Domnia Sa ar fi vrut un pic de libertate în dictatură. Un pic de libertate, adică același partid unic, același șef unic, dar cu vreo două-trei nuanțe în cadrul său. De fapt, o diversiune prin care să se arate că Partidul acceptă și opinii puțin diferite (evident controlate) față de linia roșie a dictaturii. Ion Iliescu n-a contestat regimul, a vrut să-l facă mai logic. Numai că dictatura avea altă logică: Nimeni nu mișcă în front! Acest domn a fost șeful loviturii de stat, șef de partid și, în două-trei rînduri, șeful ales al țării. A fost acuzat, fără a fi dovedit, că a fost agent KGB. A fost acuzat că a permis privatizarea României după modelul KGB (sub vodka lui Elțîn), de unde actuala oligarhie condamnată de actualul președinte pentru că nu o poate lesne înlocui cu o altă. A sa. Este acuzat, și aproape dovedit, ca fiind autorul moral și politic al primelor mineriade. Căsăpirea poporului de către popor a fost o reală manifestare a dictaturii la care, ca întotdeauna, scroafa de pază a acesteia, fosta Securitate, și-a adus aportul sau neapărat și adînc patriotic. Mineriadele au fost făcute de către comuniști spre binele lor, de către securiștii șefi spre binele lor, de către viitoarea mare finanță spre binele ei și de către proști pentru a dovedi că poporul are întotdeauna dreptate.
Domnul Iliescu acuză acum presa, pe adversarii politici și pe actualul președinte că vor să-l linșeze moral, politic, juridic. Fals și uz de fals. Singurii care vor să-l strîngă de gît sînt cei pe care i-a trădat: comuniștii. Evident că aici se înscrie, ultimul pe listă, și domnul Traian Băsescu: șef de bărcoi petrolier, șef la Anvers, șef la Navrom, șef de minister, șef de flotă, șef de capitală, șef de țară.
Și-atunci, dacă acest domn ne-a pus pe drumul cel bun, ne-a europenizat, ne-a șters de muci și ne-a pupat, de ce să nu ne fie acum europarlamentar? Dar l-ar vota cineva pe fostul nostru șef de țară să ne reprezinte obrazul de 85% de pupători pe unde-apucă? Eu l-aș vota, ca să se vadă că n-am fost proști, dar că am avut dreptate. Că doar și El e ateu și român!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!