România este, de departe, țara artificialului. A falsului și a înlocuitorilor. Metaforic vorbind, a mucavalei. Cei care au memorie știu foarte bine că, nu cu foarte mult timp în urmă, românii beau nu cafea, ci înlocuitor. Nechezol. Desigur, nu era și nu e definitoriu, ci doar simptomatic. A venit ceea ce s-a numit revoluție. De fapt, o mimare a unui atare fenomen. S-a bifat și asta, așa cum s-a bifat și schimbarea. Chiar îmi aduc aminte de o hilară întîmplare, de la o recepție, la o ambasadă din București: un nou și prosper om de afaceri băștinaș, cu cupa de șampanie în mînă, avea să exclame: He-he, mă uit în stînga, mă uit în dreapta... și tot noi sîntem!. Așa și era: m-am uitat atene, la rîndul meu, și am văzut tot activiști, tot securiști, mă rog, estetizați cu un lejer prefix fost și transformați în contemporani politicieni și oameni de afaceri. A urmat apoi, în mod evident, instaurarea democrației. și ea tot sub formă de înlocuitor, tot lejer mimată, bifată la modul superficial, așa, ca să avem ce raporta cu legitimă mîndrie capitalistă. Nici în zilele noastre lucrurile nu s-au schimbat și nu prezintă nici cea mai mică tendință de a evolua înspre polul realității. Ajunge să privești în ograda băncii centrale pentru a realiza că totul este, în continuare, mucavatizat (scuzați termenul!). Inflația este ținută la un procent rezonabil. Sună bine, nu? În vistieria națională colcăie miliardele de euro. Raportările despre actuala guvernare, despre performanțele sale economice, sună una mai pompos ca alta. Dar este suficient a te uita în fugă, fără măcar a te mai obosi cu o analiză de fond, asupra deficitului de cont curent pentru a realiza că totul este doar luciu de suprafață. Un soi de hologramă a prosperității, rezultînd însă din banii pompați în țară de românii care muncesc afară. Este suficient a veda și evoluția parității leu-euro în aceste zile, în care sute de mii de români de afară au venit în țară, pentru a înțelege falsitatea proiecțiilor prezentate unor români pentru care de multă vreme decorurile de mucava au început să țină locul realității. Așa că efectiv nu are rost a ne mai întreba de ce sîntem ceea ce sîntem și sîntem acolo unde sîntem.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!