Nu cred că este normal să trecem marcînd doar printr-o știre superficială rezultatul concursului de titularizare din învățămîntul preuniversitar, și asta cu atît mai mult cu cît întîmplarea din acest an nu este singulară; ea se repetă vară de vară, pe o spirală ascendentă. Evident, ascendența se referă strict la catastrofă. Dar să nu divagăm. În acest an, la concursul de titularizare, din 30.000 de candidați pentru o catedră, doar opt mii au reușit să obțină nota de promovare. Asta nu înseamnă că cei picați au fost strînși cu fărașul, asemenea zgurei nedorite, și înlăturați. Nici vorbă. Mai bine de jumătate dintre aceștia, undeva la peste unsprezece mii de indivizi, urmează a fi, ca în fiecare an, suplinitori. Adică niște inși (inse) incapabili (incapabile) să obțină un amărît de 5 urmează a-i educa și învăța pe cei mici. Nu știu cum vă sună vouă chestia asta, dar în percepția mea sună a catastrofă pe termen mediu și lung. Cei care acum au bușit titularizarea nu sînt altceva decît rezultatul unui învățămînt din an în an mai prost, mai superficial, mai de deplîns. Ei, cu întregul lor arsenal - din care statutul de ratați nu lipsește - ajung la catedră și nu în orice postură, ci tocmai în aceea de dascăli. Și din fundamentala lor lipsă de cunoștințe vor împărtăși (oare ce?) elevilor acestor zile. Le vor da și note. Mari, nici vorbă, pentru că este o chestie de percepție și de imagine: dascăl bun e acela ce dă note mari și nu forțează neuronii elevilor puși oricum pe chiul și pe altele mai la îndemînă decît cititul și învățatul. Cum admiterea din învățămîntul universitar a dispărut cu totul, intrarea lor la facultate se face pe bază de dosar. Adică pe baza notelor primite de la incapabilii să promoveze examenul de titularizare. Și cu excepția puținor studenți care chiar au venit la facultate pentru a învăța, nu pentru a-și cumpăra o diplomă, pe porțile universităților vor ieși o droaie de loaze, incapabile a promova examenul de titularizare, care vor nenoroci, la rîndul lor, alte și alte generații. Nu este un scenariu cinic, ci doar radiografia unei Românii rămase repetente la viitor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!