Polemica Ion Iliescu Traian Băsescu ne amintește că în lumea politică (și în mass-media) nu ne aflăm printre filozofi, într-un mediu unde fiecare afirmație este cîntărită de șapte ori. Politicienii folosesc adevărurile, nici vorbă, dar nu refuză nici jumătățile de adevăr. Ba apelează și la minciuni gogonate, cu condiția ca acestea să funcționeze măcar o vreme. Fanaticii adevărului nu au ce căuta în politică și nici nu trebuie să se informeze din mass-media. În schimb, dacă admitem că așa-numitele adevăruri repede perisabile sînt materia primă pentru raționamentele noastre politologice, lucrurile devin mai rezonabile.
În acest sens trebuie privite acuzațiile reciproce aruncate de fostul președinte și de actualul șef al statului. Este Ion Iliescu direct vinovat de deturnarea evenimentelor din decembrie 1989 și de prima mineriadă, este un fost kaghebist etc.? Este Traian Băsescu un dictator potențial și un urmăritor implacabil al propriilor sale interese, în dauna celui național? Este actualul președinte, în plus, un corupt? Se observă numaidecît că pentru a răspunde afirmativ la una dintre aceste întrebări, politologul amator are nevoie de asumarea unor adevăruri perisabile. Dacă justiția nu s-a pronunțat, orice acuză rămîne de domeniul speculației. Pentru asumarea ei este nevoie de o oarecare tensiune emoțională.
Așa stînd lucrurile, implicarea unor filozofi și literați în disputa pro sau contra Băsescu este de-a dreptul bizară.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!