Pentru mulți copii școala nu este doar spațiul unde învațã, ci reprezintã un loc sigur, unde primesc hranã, atenție, protecție, comunicã și unde se joacã împreunã cu prietenii lor. Pentru ei, închiderea școlilor a însemnat o veritabilã tragedie. Iar perspectiva continuãrii online a cursurilor îi înspãimântã și mai mult. La nivel global, 1,6 miliarde de copii nu mergeau la școalã la începutul lunii aprilie. Cã numãrul copiilor aflați în risc de sãrãcie depãșește 1.300.000 în România este un lucru cunoscut. Cã peste jumãtate din copiii români nu au acces la tablete sau computere și cã majoritatea s-a chinuit sã fie prezentã la cursuri de pe un amãrât de telefon, iar e lucru știut. Cã avem nenumãrați profesori care în 2020 nu știu sã foloseascã computerul, tableta, google docul sau zoomul este o realitate care trebuie schimbatã urgent. Altfel, școala se va face cum s-a fãcut în aceste luni. Iar copiii vor fi la fel de frustrați, de nervoși, de plictisiți sau vor deveni efectiv dependenți de internet. Cele 3 scenarii pe care le pregãtește Ministerul Învãțãmântului pentru a organiza școala din septembrie au fiecare bubele lor. Școala, cum era pânã la pandemie, va fi greu de organizat în condiții sigure atât pentru elevi, cât și pentru profesori.
Sunt încã nenumãrate școli cu toaleta în curte. Ar fi nevoie de repararea și renovarea spațiilor, grupuri sanitare în interiorul școlilor, apã curentã, canalizare, transport, spații pentru timp liber și activitãți sportive etc. Lucruri care ar trebui fãcute în aceste luni, însã eu nu vãd mișcându-se nimic.
„Copiii vor la școalã!” nu este concluzia mea, ci a Asociației „Salvați copiii România” care a întrebat nu mai puțin de 5.000 de copii. „Cei mai mulți dintre ei s-au confruntat deja cu diverse probleme emoționale, cu sentimente de izolare, panicã și furie, iar în cazul celor care nu au avut acces la educația online sau au avut acces limitat, prin intermediul unui telefon, aceste stãri sunt dublate de un sentiment dramatic de marginalizare. Aceste situații trebuie corectate”, spun reprezentanții Asociației. Și spun bine ce spun. Copiii ar trebui chestionați permanent asupra dorințelor lor. „36,7% dintre copii au propus crearea unui website general care sã conținã o bazã de date cu lecții și exerciții pentru toate clasele, iar 28,9% au considerat necesarã pregãtirea profesorilor pentru folosirea aplicațiilor și predarea lecțiilor online”. Tot ei cer simplificarea programelor școlare și adaptarea lor la aceastã perioadã. Ideal ar fi ca ei sã fie consultați cum pot fi fãcute mai atractive aceste metode de predare online. Totul este ca cineva sã îi și asculte. Ei știu cel mai bine ce li se potrivește și ce nu. Dacã tot trecem prin ce trecem, sã încercãm sã nu nenorocim o întreagã generație de copii și adolescenți. Ei au nevoie urgentã de tablete și computere, de profesori educați tehnologic, dar cred cã au nevoie, mai ales, sã fie ascultați.