Nu știu câți dintre voi ați trecut în ultimul timp pe lângã un râu umflat de ploi. Pe aproape toate curg de-a valma peturi, sticle, bidoane, pungi, plasticuri spãlate de ploi din luncile acestor ape sau, pur și simplu, aruncate de cetãțenii nepãsãtori. Toate acestea curg la vale și ce nu rãmâne agãțat pe traseu, ajunge în râurile mari, în Dunãre și apoi, la capãt, în Marea Neagrã, generând un dezastru ecologic greu de cuantificat.
Pe lângã amenzile usturãtoare care ar trebui aplicate fãrã milã de autoritãți celor ce-și bat joc efectiv de naturã, poluând-o cu tot soiul de gunoaie, ar trebui totodatã identificate cauzele fenomenului, iar cetãțenii cointeresați sã îl stopeze sau frâneze cumva prin aplicarea unor mãsuri concrete.
Cu ceva ani în urmã, douã colege de presã de la Vaslui puseserã pe roate o afacere de colectare a peturilor de plastic pe care, cu ajutorul unui utilaj asemeni unei mori rudimentare, le transformau în fulgi de plastic care erau ulterior exportați pentru a fi refolosiți ca materie primã, încasând câteva sute de euro la tona livratã. Afacerea mergea foarte bine, existând la acea datã o subvenție de la Ministerul de Mediu pe kilogramul de plastic recuperat în acest mod.
Banii erau suficienți pentru achitarea sumelor cuvenite colectorilor de peturi care aduceau, non-stop, saci uriași plini cu peturi care, în timp, au devenit tot mai greu de gãsit. Asta pânã în ziua în care, în inteligența lor, cei de la Mediu au decis anularea acordãrii acelei subvenții, moment în care afacerea s-a închis.
Inițiativa de ieri a parlamentarilor USR de introducere a unui sistem de garanție pentru ambalaje reciclabile ar permite angrenarea unui întreg sistem cetãțean - mic magazin- supermarket- firmã de colectare- stat. Practic, la fiecare produs care are ambalaj de plastic-metal-sticlã reciclabil s-ar percepe o garanție de 50 de bani -1 leu care ar fi returnatã celui care aduce înapoi ambalajele goale la magazin sau la centrele de colectare ce ar urma sã fie înființate. Sisteme de acest tip existã și funcționeazã în multe alte țãri. Cei ca mine sau mai în vârstã își aduc aminte, cu siguranțã, de sticlele pe care le duceam la schimb atunci când cumpãram lapte sau apã mineralã. Existã și acum aparate de preluare a dozelor goale la diverse supermarketuri, dar cei 5 bani oferiți pe bucatã nu sunt deloc motivanți. Poate doar pentru ecologiștii înfocați.
Estimarea de 100.000 de tone de ambalaje care n-ar mai fi aruncate în naturã, ci ar fi reciclate este mai mult decât motivantã. Suntem mult prea mulți cei care ne-am sãturat de gunoaiele de tot felul și care ne dorim o țarã mai curatã. Sper ca inițiativa sã depãșeascã urgent stadiul de proiect și sã fie implementatã și poate atunci râurile nu vor mai fi acoperite cu covorașe plutitoare de peturi, iar unii oameni chiar vor face bani ecologizând. Doamne ajutã!
�n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
pute�i prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dac� preciza�i sursa �i dac� insera�i vizibil
link-ul articolului:
Cotidianul omului s�n�tos